1,207 matches
-
ți-am sărutat obrazul, Că de când l-am sărutat La inimă m-ai săgetat Și nu pociu ca să mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit îmbucătură Mi se face clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai bine să fi murit De când eram copil mic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deget, Doru a fost totdeauna slăbiciunea mea. Chiar când fura mâncare din frigiderul Valericăi, închideam ochii, deși mi-era rușine pentru el. Sări în picioare și alergă la scrin. ― Auzi Mirciulică? Prietenul nostru Doru s-a făcut bine! Cotoiul rămase încremenit, ca un sfinx. Melania își strâmbă buzele: ― Mirciulică e puțin ranchiunos, dar foarte puțin, vă asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când totul depinde numai de lu-ci-di-ta-tea ta. In fond, nu-ți cer mare lucru. Să te stăpânești și... da, să fii pe fază, cum spun băieții aceia din pivniță." Luă o bomboană uitîndu-se pe furiș la doamna Miga. Femeia privea încremenită peretele din față. Ioniță își apropie scaunul șoptindu-i cu buzele tremurînde: ― Aș vrea să fac ceva pentru dumneata, Florence. Îmi dau teama prin ce treci... Melania Lupu înghiți repede crema de ciocolată. Plescăiala lipicioasă cu gura închisă o împiedica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd! repetă agitat Alexandru. Inginerul clătină din cap. ― Chestiunea se prezintă astfel, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și eu am rămas încremeniți și bucuroși totodată că a fost salvat un om de la moarte prin împușcare. Prin mșicarea făcută acest țigan s-a salvat la timp, Așavut zile de la Dumnezeu și noi am scăpat de mustrările de conștiință omorând un om nevinovat. În
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mor, asumând sacrificiul ce nu este decât o notă de subsol în istoria atroce a Marelui Război. Războiul și zborul revin în textul pe care Pratt îl dedică celui care moare fără ca vreodată trupul său să se găsească în liniștea încremenită a unui cavou - prăbușit în mare, adăpostit de cripta apelor peste care a zburat de atâtea ori, Saint-Exupéry devine, în Le dernier vol, personajul ce sfidează sfârșitul prin contopirea cu reveria și visul. Ca și frații Bronzi ori Tristan Melrose
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de capul tău, să tragi mâța de coadă." "Și conștiința mea?" a apelat el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus el șovăind, dacă aș putea să telefonez. DOMNUL OTHON SPUNE CĂ O SĂ-I ARATE UNDE E TELEFONUL. DAR DOCTORUL S-A ÎNTORS SPRE FEMEIE: ― Sunt dezolat. Trebuie să pregătiți câteva lucruri. Știți despre ce e vorba. Doamna Othon părea încremenită. Se uita în pământ. \ Da, a spus ea dând din cap, asta o să și fac. ÎNAINTE DE A-I PĂRĂSI, RIEUX NU S-A PUTUT ÎMPIEDICA SĂ NU-I ÎNTREBE DACĂ N-AU NEVOIE DE CEVA. FEMEIA ÎL PRIVEA MEREU ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care se cerneau, ca printr-o uriașă sită, valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se miște. Prin minte Îi treceau nenumărate imagini pe când ochii ei aruncau pieziș scântei de mânie pură. Acela era, Într-adevăr, cel de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deschidă. Unchiul Dikran a dat cu capul de dulapul Înăuntrul căruia lucra Încă, iar bunica Shushan a deschis speriată ochii. Doar Armanoush a rămas calmă și stăpână pe sine. Cu pași voit măsurați, s-a Îndreptat spre ușă sub privirile Încremenite ale mătușilor ei și a deschis-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-ai ajuns acasă atât de devreme? Însă, Înainte să termine Întrebarea, Armanoush intuise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era blînd. Eram În luna mai. Tina a rupt tăcerea propunînd să ne ducem să facem o plimbare. Dacă n-ar fi avut inițiativa asta, am fi stat așa pînă În zori, iar menajera ne-ar fi descoperit la venire, Încremeniți ca două statui pe care le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
decît real și realul se destramă în nesemnificativ. De altfel, nelămurirea generată de ambiguitate nu este totuși echivalentul relativului. Pentru a progresa trebuie să înțelegi. Pentru a înțelege trebuie să te lămurești. Pentru a te lămuri, trebuie să depășești aparențele încremenite ale concretului superficial. Ajungi la esențial numai dacă te detașezi de aparențe. Care e mai adevărat, visul sau realul? Spiritualul sau materialul? Aparențele trecătoare sau adevărul limpede și necesar? Acum trebuie să decizi, mereu decizi ce ți se pare important
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
apare inițial sub formă de iluzie? Ce este iluzia altceva decît o promisiune și o posibilitate a progresului, a adevărului, o sursă de energie în felul său? Ce altceva este iluzia decît o existență mai puțin limitată de rudimentarul concret încremenit, o depășire a ceea ce este deja încremenit, un pas spre evoluție? Ce ar fi altceva decît o anticipare a concretului iar concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
este iluzia altceva decît o promisiune și o posibilitate a progresului, a adevărului, o sursă de energie în felul său? Ce altceva este iluzia decît o existență mai puțin limitată de rudimentarul concret încremenit, o depășire a ceea ce este deja încremenit, un pas spre evoluție? Ce ar fi altceva decît o anticipare a concretului iar concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr iluzoriu care își găsește mai încet progresul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ridice în picioare. După cum se vedea însă, individului întins la pământ nimic nu părea să îi mai fie de folos în lupta sa cu gravitația. Porfiri se îndreptă spre cadavru și se aplecă pentru a-i întoarce capul. Pe fața încremenită, ochii îi erau înca deschiși. Salitov inspectă restul apartamentului cu revolverul în față și se întoarse după o clipă cu expresia feței vizibil mai relaxată. ă Nu-i nimeni aici. ă Ești sigur? ă Am căutat peste tot. Mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
puritan. Al doilea gând Îi dădu fiori reci. Nu vorbise despre Desert Rose ca un bărbat Îndrăgostit, ci ca un bărbat care Își ascunsese antipatia doar ca să fie politicos, iar acum Își arăta adevăratele sentimente. Charlie se uită la fața Încremenită a lui Kitty și se apropie Încă un pas. Stătea acolo, așteptând ceva: ce anume? Deschisese o nouă linie de comunicare secretă, doar Între ei doi, și aștepta o reacție. Aprobarea ei. Orice urmă de furie pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea a sărit ca arsă. „Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de capul tău, să tragi mâța de coadă.” „Și conștiința mea?” a apelat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-acasă. Poți face trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
capăt, mai rezonabil de data asta, dar de ce respingi, În acest moment al istoriei, toate binefacerile? În loc să ne baricadăm În cazărmi, ar trebui să construim case pentru toată lumea largă, asta cred eu. Să mă ierți, domnule Redbone, dar ai rămas Încremenit Într-un soi de tradiție religioasă... așteptînd Apocalipsa și crezînd că o să-i supraviețuiești, unul dintre cei aleși... e ca și cum ai aștepta a doua venire a lui Hristos. — Nu mă insulta, Wakefield. Uită-te În jur. Vezi vreun chichirez creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
logodnă și îl așeză pe cel mai elaborat dintre cadouri. Însă se rostogoli de-acolo și trebui să se aplece să-l ridice de jos. Așa că nu observă expresia de pe chipul lui Laurence când vestea îl izbi în plin. Rămăsese încremenit. — Știu că n-o să mă crezi acum, dar sunt convinsă că fac ceea ce trebuie. Își dădu seama că avea să pară ipocrită, dar nu-i veni în minte nici o altă formulă de a spune asta. — Așa nu te rănesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]