855 matches
-
privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba de dragul Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai repede decât mă așteptam. La restaurant am motivat că sunt cu bicicleta, și trebuie să mănânc. Un chelner amabil îmi spusese că are de toate, dar la bucătărie nu se putea găti, li se luase curentul electric. Mi-a încropit o gustare rece, mulțumitoare. Pe când mi-o aducea, chelnerul voia să mă încurajeze, că nu mai aveam mult de mers la deal și, spre Brașov voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Mircea și s-au deplasat în "cartierul" unde erau grupați nemții aduși din Banat. Luni dimineață, înainte ca mama să fi plecat la spital, nemții, oameni de cuvânt, se și prezentaseră pe șantier. Din resturile de lemne și scânduri, au încropit o schelă, apoi doi inși au trecut la bătut șipcile pe plafon, iar ceilalți doi s-au apucat de făcut mortar și de tencuit. Oamenii aceștia bravi au muncit două zile neîntrerupt, dar au bătut șipcile pe grinzi, au tencuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lume. Circulau zvonuri că vor lua drumul Siberiei. Nu a fost așa, pentru că aveam și nou Gulagul nostru care se numea Bărăgan. Au fost abandonați într-un loc pustiu. Nu aveau hrană și nici adăpost. Au fost nevoiți să-și încropească un bordei, un fel de vizuină unde s-au îngrămădit, precum cârtițele, cei șase copii și mama lor. Un medic omenos a angajat-o pe mama copiilor ca îngrijitoare la un spital rural aflați la câțiva kilometri distanță. Timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Spuneați un adevăr pe care nu-l observasem, și anume că niciodată tabăra anticomunistă n-a avut mai mult de 30-35% din voturi. Inclusiv sub președintele BĂsescu, care a făcut tot felul de inginerii, inclusiv o coaliție imo‑ rală, ca să încropească o majoritate cu care să poată pune de un guvern de centru-dreapta. A.M.P. : Și ce tabărĂ anticomunistă este aceasta a noastră de azi ? BĂsescu și un partid facțiune din fostul FSN. V.A. : Totuși, este singurul președinte care a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
era Nicolae Noica, profesor doctor inginer constructor, un om de bună calitate. El a venit la noi, la SAR, care abia se crease - această adunare de intelectuali, care formase Societatea Academică din România -, și ne-a întrebat dacă îi putem încropi un program. El n-a folosit cuvântul încropi, dar, având în vedere că era deja vară, că urmau să fie alegeri în toamnă și că au lucrat la asta numai câțiva oameni, vă dați seama cât de mare a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
om de bună calitate. El a venit la noi, la SAR, care abia se crease - această adunare de intelectuali, care formase Societatea Academică din România -, și ne-a întrebat dacă îi putem încropi un program. El n-a folosit cuvântul încropi, dar, având în vedere că era deja vară, că urmau să fie alegeri în toamnă și că au lucrat la asta numai câțiva oameni, vă dați seama cât de mare a fost impro‑ vizația. Totuși, am scris un program coerent
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la închiderea lui în 1953. După 5 ani ajunge la Ministerul de Interne pentru a continua ancheta începută la Securitatea din Brașov pentru finalizarea dosarului de trimitere în judecată. Aici va fi anchetat încă 3 ani. În 1957, Securitatea va încropi un lot ce va fi expediat la Tribunal în vederea judecării. Toți cei 12 din lot vor fi judecați după 9 ani de la arestare și vor fi condamnați, fiind cu toții, în realitate, nevinovați, la pedepse între 17 și 18 ani. Petre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost nevoit să umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apoi mă întrebă: - Crezi că cineva imită și chestia pe care ai văzut-o azi-noapte pe hol? Am început s-o scald. - Hm...nu...nu....era ceva ce creasem...altceva. Mi-am dat seama că în întrebarea lui Miller se încropea undeva o teorie și într-un fel ciudat de liniștitor am mai realizat că în sfârșit aveam de-a face cu cineva căruia îi păsa cu adevărat. Miller continua să mă studieze. Încă nu-mi dădusem jos ochelarii de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre! -, unde au trebuit să-și încropească colibe și să-și câștige traiul făcând agricultură cu mijloace extrem de primitive. Interesant - da, extrem de „interesant”, însă intrând în logica staliniștilor, este faptul că pe locurile populate de țăranii din vestul țării, care au putut să se întoarcă, cei care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fericită, impune cunoștințe de arameeană, de ugaritică, de epigrafie semitică etc. pe care nu le am și nu le voi avea niciodată. E vexant, dar asta n-are importanță, atâta vreme cât mă aleg și eu cu câteva fărâme, cât să-mi încropesc un parcurs în necunoscut... Fratele Sigrist, care predă cursul de akkadiană și de civilizație mesopotamiană la Școală ("Când vrei să studiezi Biblia, nu-i așa, trebuie să cunoști culturile din jur. Elementar, dragul meu, asta se înțelege de la sine...") excelează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ales de neofit, abandonul în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele încropite din coaja de cireș înspăimântă, ele indică o ființă străină de mundan: „Toată lumea să mira și toată lumea fugea dă ea. Să mira de ce-o vedea-mbrăcată-n lemn”. Lemnișoara pătrunde mai profund în materia lemnoasă printr-o „blocare” rituală într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poziției periferice. La început cu bucuria realipirii Basarabiei, la Patria-Mamă și cu speranța că totul se va vindeca și reface. Peste, relativ, scurt timp se instalează sentimentul incertitudinii, din cauza schimbării situației de pe front. De abia părinții mei reușiseră să mai încropească câte ceva din gospodarie, că la începutul lunii martie 1944, urmare apropierii frontului sunt obligați să plece în a doua pribegie. Rămân singur, pentru a încerca să expediez o parte din mobilă, pe calea ferată. După 20 martie 1944, mă asociez
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
în partea de nord a Basarabiei, în fostul județ Hotin, la limita cu Soroca, în satul Ruseni, actual în raionul Edineț, m-am născut la 4 iulie 1943. Părinții Nicolaie și Olga, oameni simpli, truditori ai pământului, abia alfabetizați, au încropit familia în toamna lui 1941 după ce Basarabia a fost eliberată de sub ocupația sovietică de către Armata Română. Ambii părinți provenind din familii înstărite, au reușit în scurt timp să-și pună pe picioare o gospodărie frumoasă, asigurându-și un trai decent
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
circa o jumătate de oră. Magazia misiunii nu era prea dotată cu fotografii și alte materiale consacrate evenimentului pe care eram obligat să-l pregătesc și să-l realizez cu toată responsabilitatea, dar cu ceea ce adusesem de la București puteam să încropim o expoziție satisfăcătoare. După aproximativ o jumătate de oră de scotocit prin colbul destul de abundent al magaziei, am sesizat un soi de agitație la șofer. Ce s-a întâmplat, Dobre, de ce te agiți? Ți-a sosit ora de masă? Știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
psihice dar și personaje exponențiale. Cum era și firesc, viața mergea mai departe. În una din pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
legi, de parcă aș fi fost nepot de soră al Stagiritului. Exploram biblioteca lui Des Esseintes și publicam, în Dialog sau Opinia studențească, eseuri "dialogate" cu privire la cheia hermeneutică această navetă esențială între paradox și tautologie, oximoron și pleonasm, dornic să îmi încropesc propriul discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebat de ce nu mă invită și pe mine în taberele lui, mi-a răspuns că eu nu pictez naiv. Prezența artiștilor plastici din Belgrad a fost de bun augur. Cel mai greu a fost, la început, dialogul. Fiecare încerca să încropească un dialog cât de cât pe înțelesul tuturor. Mai mult se gesticula, ajungându-se la expresia: „atât am vorbit, încât ne dor mâinile”. Am ajuns totuși la înțelegere, deoarece Mirko cunoștea limba germană, așa că în scurt timp eu am devenit
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aliată comandată de Charles și de Ioan Sobieski, regele Poloniei. Pentru acest eșec, sultanul a pus ca vizirul Kara Mustafa să fie strangulat, imperiul pierzîndu-l astfel pe cel mai capabil comandant militar al său. Încurajați de victorie, dușmanii otomanilor au încropit o nouă Ligă Sfîntă, din care făceau parte Austria, papalitatea, Veneția și Polonia, cărora li s-a alăturat mai tîrziu Rusia. Atacurile urmau să aibă drept țintă principalele centre militare periferice ale Imperiului Otoman. Buda, capitala Ungariei otomane, a căzut
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fi uciși. În plus, teritoriile bulgare erau prea aproape de centrul puterii otomane. Cu toate că i-ar fi fost greu să țină piept unui adversar de talia unei mari puteri, armata turcească reorganizată putea face față oricărei forțe pe care o puteau încropi bulgarii. Date fiind aceste împrejurări, era urgent necesară obținerea patronajului unei mari puteri. Era evident că ajutorul nu putea veni decît din partea Rusiei. Monarhia habsburgică se opunea energic mișcărilor naționale balcanice, iar Marea Britanie sprijinea menținerea integrității Imperiului Otoman. Nu exista
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Să-i țin sub observație. 16. Șăfu Apropo de cum dracu’ pot să scriu, îmi amintesc că aveam în liceu un coleg care mă fascina. Mă facinează și acum. Șăfu era un personaj atât de excentric, încât era extrem de greu să încropești niște sentimente coerente vizavi de el. O apariție de un asemenea calibru atrăgea permanent priviri. Râsete, rumoare. Dar și o idee de respect atrăgea. Ți-era frică de el. Atât de ciudat, încât nici nu știai de unde să-l iei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tată, fără un dum nezeu pe lume. - Ei! dar cu ce flacără a tinereții noastre și cu ce sincere preocupări ale spiritului, Înșelătoare și neconducând la nimic În viață! - Mansardele noastre din hanul Vlasto și cea dintâi căsnicie a noastră Încropită cu un „primus“ din care ieșeau adevărate minuni. - Viziune pitorească și suculentă a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cu halele, băcăniile, brân zăriile, mezelăriile și „birturile naționale“, mândriile acestui oraș de bonvivanți cu pipota sănătoasă. Considerații gene rale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lei, care Îmi vor fi opriți din bicisnica mea pensie. Timp de jumătate de an, voi rămâne doar cu 400 lei pe cupon, ca să mă Învăț minte! 4 iulie 2012 Până la prânz am lucrat la transferul profilurilor pe noul format, Încropind, În ordine alfabetică, și o listă cu autorii care au deja fișele redactate. La 17,30, când Încă afară erau 34 de grade, a trebuit să pornesc iarăși la autogară, pentru că aseară, când am preluat semnalele, am constatat că doamna
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
atâtea întrebări încuietoare și cel mai înțelept e să las lucrurile în voie, să aștept să vină de la sine răspunsurile. Drept care, ascultând de primul impuls (cu mentalitatea de pământean, pe care, iată, n-am pierdut-o definitiv), decid să-mi încropesc un adăpost, cât de cât, acolo. Locul cel mai potrivit mi se pare o mică peșteră, la poalele unui munte. Adun crengi, iarbă și-mi fac un pat foarte primitor. Mă așez și constat că mă simt destul de confortabil acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]