2,268 matches
-
lungă și fericită, dar poate chiar și nemurirea. Câtă dragoste și decență, cum îi iubește și-i îmbrățișează pe toți, fără nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
excepție cum a fost Marcus Antonius a luptat pentru sine, și nu pentru patrie. Germanicus tace, lipsit de argumente. Rămân toți trei cu ochii la Agrippina, care, cu capul și ume rii învăluite într-o pelerină scurtă, se apropie. Antonia încruntă nemulțumită din sprâncene la vederea sto lei pe care o poartă pe dedesubt. Din lână, e drept, așa cum se cuvine unei matroane respectabile, dar nu într-un singur ton, ci în nenumărate ape diferite, pe care lumina și fiecare mișcare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat din nou prilej poporului de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
N-oi cunoaște eu durerile nașterii, dar nici ea nu s-a lovit vreodată la boașe. Nu-i dă timp tovarășului său nici măcar să zâmbească, și-l întreabă: — Ce-i cu tine? Te agiți ca peștele pe uscat... Agrippa se încruntă. Este chiar atât de evident? Rău, dacă și-a pierdut în halul ăsta stăpânirea de sine. Murmură crispat: — Sunt îngrijorat... — De ce? Nu pot să dau de un... Nu vrea să spună prieten. Rostește în silă: — O cunoștință de-a mea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau cel puțin fierbințeli. Înghite în sec ca să-și umezească gura uscată. E clar că sacrificarea animalelor a înlocuit încă din vremurile de demult victimele umane. Zeilor le este oferită în mod simbolic viața unei necuvântătoare în locul celei umane. Se încruntă. Totuși nu înțelege recomandarea pontifilor de a i se oferi lui Mars pater o jertfă triplă. Ce legătură poate avea zeul războiului cu boul, porcul și oaia? Renunță să mai dezlege această ghicitoare în câlcită și devine atent la flamini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șterge cu podul palmei perlele de sudoare de pe frunte. Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este și ea de rău augur, con tinuă preotul, cu excepția clipelor de spaimă, sau de teamă, ca acum... Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și rex are fața lividă, de parcă i s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina Sacrificiilor. Se încruntă nemulțumit. Este o încălcare gravă a canoanelor. Era datoare să fie prezentă și să ia parte la ceremonie, aidoma soțiilor de flamini. În acest moment, i se aduce și lui Augustus scaunul curúl. Îl refuză cu demnitate. Rămâne în picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu prea cred. N-aș fi fost decât o minunată poveste de spus prietenilor ei, și nu asta mă interesează pe mine. ― Nu te interesează să ți-o tragi? ― Nu cu cineva cu care nici măcar nu pot discute. Simon se încruntă la Ben. ― Știi ce? Ești un ciudat. Chiar ești. Dar oricum bine că avem povestea cu urmăritul. Bine făcut, mai spune el, și-l bate pe Ben pe spate. Cred că de fapt avem nevoie cu toții să mergem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Blesteamă în gând că trebuie să se vadă cu Jemima, pentru că în momentul ăsta, tot ce vrea e să-și petreacă restul zilelor încălzindu-se în zâmbetul acestei femei. ― Nu-mi vine să cred că ești tu, spune el ușor, încruntându-se când eu zâmbesc. ― Da, eu sunt. Ben se încruntă și rămâne așa, în vreme ce eu mă aplec și-i dau un sărut nepotrivit pe obraz, după care îmi trag un scaun și mă așez. ― Ce faci tu aici? spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru că în momentul ăsta, tot ce vrea e să-și petreacă restul zilelor încălzindu-se în zâmbetul acestei femei. ― Nu-mi vine să cred că ești tu, spune el ușor, încruntându-se când eu zâmbesc. ― Da, eu sunt. Ben se încruntă și rămâne așa, în vreme ce eu mă aplec și-i dau un sărut nepotrivit pe obraz, după care îmi trag un scaun și mă așez. ― Ce faci tu aici? spune el, confuz. ― Ce vrei să spui, Ben? Am aranjat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
râde el. „Numele ei e Jemima Jones.“ Încep să tremur. Nu știu dacă să râd sau să plâng, dar nici una dintre noi nu scoate un cuvânt, și cred că Lauren e la fel de șocată ca mine. După o vreme, Lauren se încruntă și ia plicul, și-n loc să-l ducă la coș, se uită în el, zâmbește, și apoi mi-l dă mie. Mă uit la ea, apoi pipăi plicul. Acolo mai e ceva, și când scot acest ceva, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe altcineva. Era conștient că e respectat de toți pentru chestia asta. Da’ Macomber ăsta era totuși mai ciudat. Cât despre nevastă-sa, ei, da, nevastă-sa... Oricum, el lăsase baltă toată povestea. Se-ntoarse și Îi privi. Macomber era Încruntat și furios. Margot Îi zâmbi. Părea mai tânără azi, avea un aer mai inocent și mai proaspăt, nu era atât de artificial de frumoasă. „Cine știe ce-o mai fi și-n sufletul ei“, se gândi. Nu vorbise mult noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după alta. Începeau a doua zi, la șapte dimineața. Începură să urce dealul spre oraș. Tânărul domn o luase În față. Era destul de departe. Peduzzi Îl strigă: — Auzi, caro, Îmi dai cinci lire pentru toată treaba? — Pentru azi? Întrebă tânărul, Încruntându-se. — Nu, nu pentru azi. Mi-i dai de azi pentru mâine. Ca să iau eu tot. Pane, salami, formaggio, bunătăți pentru toți trei. Tu, eu și signora. Momeli, o să iau și niște fâțe, nu doar viermi. Poate-mi ajung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
jumătate. Așa a fost kilometru după kilometru, continuă ea, ca un gard de șipci de lemn văruite În alb. Dumnezeule, se gândi Harry, vocea ei era curgătoare asemenea chihlimbarului topit, ușoară și misterioasă. Probabil e insecticid, concluzionă el. Ea se Încruntă. —Crezi? Eu credeam că e pentru ca șoferii să vadă drumul noaptea. El dădu Înapoi. —Excelentă deducție. Cu scop dublu. Omoară insecte și salvează și vieți. Și totuși, te cam hipnotizează dacă te uiți la ei, adăugă ea. Ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu a venit? Bennie fu Încă o dată șocat să-mi audă numele. — Nu a putut veni... o problemă de ultim moment... eu sunt conducătorul grupului acum. Sunt sigur că agenția mea de voiaj v-a trimis o notificare. Bărbatul se Încruntă. —Notificare? —Vreau să zic, la biroul de turism. Ar trebui să fie trecut În datele primite de dumneavoastră. Este trecut, nu-i așa? Da, da, acum Înțeleg. A avut accident și e În spital. Se Încruntă din nou. —Groaznice vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o notificare. Bărbatul se Încruntă. —Notificare? —Vreau să zic, la biroul de turism. Ar trebui să fie trecut În datele primite de dumneavoastră. Este trecut, nu-i așa? Da, da, acum Înțeleg. A avut accident și e În spital. Se Încruntă din nou. —Groaznice vești. Da. (De-ar fi știut el cât de groaznice.) Vă rog să-i transmiteți toate cele bune. Așa voi face. — Și bun venit dumneavoastră. Sunteți pentru prima dată În Ruili? — De fapt, am mai vizitat regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i sun pe colegii de la Căsuțele Insulei de Aur și-n câteva alte locuri. E bine așa? —Excelent! Mulțumesc foarte mult. Pentru nimic. Heinrich porni spre locuința lui din spatele Sălii Mari. Câteva minute mai târziu, se Întoarse pășind apăsat și Încruntat de supărare. Telefonul prin satelit a fost furat. Și lovi cu palma În masă făcându-l pe unul dintre băieți să tresară. — Nu mai suport! Generatorul e una, dar asta... au mers prea departe! Cine a mers prea departe? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică de patru stele? Heinrich se scuză și plecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrat. Wyatt dădea din cap. Cine naiba e asta? Și de ce spune că e iubita mea? Aveți un mesaj pentru Wyatt În aceste momente? o Întrebă reporterul pe femeie. Îndreptă din nou microfonul spre gura ei micuță. Da, sigur. Se Încruntă căutând un răspuns. — Cred că i-aș spune: „Bine-ai venit acasă, Wyatt, oricând te vei Întoarce“. Îi trimise un sărut și făcu cu mâna. Ce jalnic, spuse Wendy acum suficient de sigură cât să se Înfurie pe Wyatt. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Când văzu că Harry era complet absorbit, Zilpha căută În rucsac și porni aparatul de Înregistrat, apoi Îndreptă microfonul spre Harry. Harry văzu că fiecare cadru purta data și ora Înregistrării. —18 decembrie, 22:55, 19 decembrie, 3:16... Se Încruntă. —Nu-mi amintesc orele astea. Nici n-ai cum, spuse Belinda. Data a rămas pe Pacific Standard Time. Harry făcu ochii mari. —Nu-mi vine să cred că te-ai gândit la asta. Nu e chiar așa, spuse ea. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar face ceva ce nu vă doriți, mai ales dacă prietenii dumneavoastră au legături cu rebelii Karen. Stați așa, sări Harry. Cine a zis că sunt rebeli? Armata consideră rebele toate triburile Karen care trăiesc ascunse În junglă. Harry se Încruntă. —De unde știți? Belinda Își păstră o expresie serioasă. Au arătat reportaje speciale despre regimul militar, la Global News Network. Harry se gândi rapid. O să cer ajutorul Ambasadei Americane. Nu pot face nimic În zona lacului, spuse Zilpha. Nu au voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mă așteptam chiar să fiu lăudat. Vine în sfârșit comisia, intră în clase, eu după ei și numa' îl văd pe ăl mare de la județ, mititel și șpanchi cum îl știi, boldindu-se într-o dungă pe pereți, că se încruntă și se întoarce către mine: „Ce-i cu măgăria asta?!” - Care măgărie, domnule inspector? - am îndrăznit eu. - Tovarășe, dumneata îți bați joc cu nerușinare de conducerea țării! (Apoi, adresânduse inspectorului nostru general) Cum a fost posibil ca un asemenea element
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-i văzu pe cei doi afară, Balamber, printr-o privire fugară, vru să-și asigure gazda că, într-adevăr, din cauza neputinței sale, de care era perfect conștient, mai degrabă teama îl stăpânea decât mânia. Hunul turnă bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și cu fâșii subțiri de piele, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Da, și pe bună dreptate. Waldomar e cu adevărat un mare luptător, chiar dacă acum, desigur, nu mai e tânăr. — Se spune că ar avea o anumită influență asupra lui Gundovek, nu? — Da, e prietenul lui cel mai credincios. Balamber se încruntă: — Mi s-a spus că tu pe acest Waldomar îl cunoști personal, adevărat? — Desigur! Nevasta mea e rudă cu el și, cu ani în urmă, am fost oaspetele lui. Balamber încuviință gânditor, apoi reluă: Spui că e un os greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]