916 matches
-
poarta și mai larg. Pictorul văzu cum toți Cuceritorii se Întorc cu fața spre palat și cum primul rând, urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
om! Putere și credință celui care s-a dovedit mai puternic decât Cei Patru! - Putere și credință! repetară Cuceritorii. Alexandru coloră repede chipul, găsi un albastru intens pentru ochi, arcui cu negru sprâncenele și contură umerii lați. Ștefănel scoase sabia Încrustată cu perle și o ridică, cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar ar fi fost repede covârșiți de numărul adversarilor. Pentru ei, totul se juca de la o secundă la alta. - Nu ai dreptul să desființezi Ordinul! strigă unul din cei patru războinici În echipament complet de luptă, cu platoșă de oțel Încrustată cu semnul șarpelui și săgeții. Nu ne supunem puterii tale! Nu acceptăm originea ta europeană și nici religia ta, care o fi aceea, și nici familia ta, din Moldova sau din Veneția! Nu faci parte dintre noi! Ai un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unul singur prin locurile astea și că ea Îl lăsase În voia soartei o frământa și știa că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să știe ea să se stăpânească. Sunt atâtea lucruri care te chinuie, care se Încrustează În conștiință ca o așchie În carne ori ca o schijă, dar trupul știe cum să Înăbușe durerea, asfel Încât după o vreme n-o mai simți. Viața continuă și nimeni nu știe ce porți În tine. Mașina a reușit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gemene... Și totuși mâinile lor erau atat de aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași de grup. Le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
opt ani, fără obligații familiale deosebite. Este un tip aproape sexagenar, negricios la față, de statură medie, aș spune bine legat, poartă plete pe spate, o barbă grizonată destul de îngrijită, mustăți stufoase, poartă ochelari fumurii și pălărie cu boruri mari încrustată cu figuri geometrice. Toată ziua chibițează pe la mesele de șah, rummy sau table, din această cauză mai toți pensionarii îl cunosc. Rar îl vezi jucând, mai ales când se joacă pe bani. Amicii săi, căci are destui, îl mai servesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bani din casă. Dar era plauzibil, era un bețiv nenorocit. Și acum, cum reușise el să iasă din pușcărie? Ce nu știa Mariana era că gardianul, un veritabil colecționar de artă, primise în schimbul acestei fapte bune o oglindă de cristal încrustată cu pietre prețioase. Lângă nea Ovidiu venea sprinten nici mai mult nici mai puțin decât Romeo. Mariana fu cât pe ce să alunece în veceul pe care se înălțase la ferestruică. După ce-l întâlnise pe Mișu la Costinești, Mariana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru a primi, Între ele, acel soare străluminător, acel trup de bărbat, care, la rându-i, tremura, precipitat, ca Într-un dans fantastic. Și totul se consumă atât de firesc, atât de repede, Încrustându-li-se, În memorie, ca ceva ce ar fi existat dintotdeauna, și care s-ar fi Întipărit, pe istorie, de asemenea, tot pentru totdeauna. Fantastic! Da, cu adevărat, fantastic! După ce totul se liniști, el exclamă, printre buzele, care abia acum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întârzie, petrecându-l, puțin, cu privirile, se duce, tristă, parcă, spre colțul casei dincolo de care sunt vișinul, banca, scrânciobul-leagăn, măsuța pliantă și tot ce va mai fi rămas, pe-acolo, din dulcea amintire a zecilor de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi, dintr-un anume punct de vedere, sfinte. Ospățul de adio Atâta mașinăret, ca acum, nu a fost, niciodată, adunat, la poarta Bulailor; la poarta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cuvintelor, închizându-ne existența în definiții de dicționar. Esența limbii este dată de relațiile ce se stabilesc continuu. Astfel, bogăția unei limbi derivă din multitudinea trimiterilor care o face posibilă. Într-un fel, perceptele morale ale unei nații sunt deja încrustate în limba în care ea își desfășoară ființa (gândind limba în sens tare, ca fiind bazată pe cultura unei nații). Judecățile diferite în mod radical (contradictorii) pe care le emitem asupra aceluiași element în momente diferite ne arată gradul de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că viziunile se datorau amestecului de alcool și de medicamente... Pudra adezivă Extra Forte nu putea să aibă decât un efect colateral. Imaginea uterului matern În care plutea Noimann cufundat În lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lacrimi de bucurie. Mâinile sale se Întindeau spre cătușele de sânge ce se conturau pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se scurgea pe bărbie, picurând În două șuvițe, peste medalionul Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
partener? Da, trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dar neexcluzându-le pe celelalte aforisme. Altminteri un aforism (redimensionat ca piesă de teatru) este suficient pentru o carte, dar nu și pentru un om. „Opera științifică sau artistică poartă, în mod firesc, semnătura autorului. Oare câte semnături ar trebui încrustate pe un produs al educației?” Desigur, fiecare dintre noi își poate, ca formator, pune semnătura sub forma unui aforism pe un semen anume. Conform constituției morale, iar nu politicjuridice, fiece aforism-lege dezleagă și leagă în același timp, și nu taie
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
secunda. Invenția pedagogică cea mai mare a lui Banciu a fost activitatea grafică ce ne impusese. La aces-te treceri dintr-un caiet într-altul, la aceste transvazări, ceva din pulberea de preț a matematicilor ne rămânea între degete, ni se încrusta în pori. El, probabil, vedea mai departe. Matematicile sunt un gen scris, nu oral. Valoare definitivă are aici numai ce pui pe hârtie, ce poți cântări și verifica. Mulți din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască acest
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]