791 matches
-
nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc... Întoarse capul și văzu că, în fundul coridorului, luminile începeau să se stingă. - Trebuie să mergem, adaogă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată. Înainta totuși agale, ținîndu-și violoncelul în mâna stângă și încercînd, cu dreapta, să-și ridice gulerul pardesiului. - Înțelegi ce vreau să spun. Într-o bună zi mi-am dat seama că nu izbutesc să-i ajut, adică să-i fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
perete. Încredință lanterna lui Iconaru, și scoase din buzunar o verigă cu chei vechi. Începu să le încerce la nemereală, fără prea mare convingere. La răstimpuri, scutura cu putere lacătul, parcă ar fi vrut să verifice dacă era cu adevărat încuiat. - Fii mai cu băgare de seamă, șopti Iconaru, că faci prea mult zgomot. Și poate ne aude cineva... Ieronim îl privi surprins, încruntîndu-se, apoi clătină din cap, ca și cum și-ar fi dat deodată seama că băiatul avea dreptate. - Atunci, stinge
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru lecție și găsii încuiat și... ― E cheia în ușă, dragă Marioară! sări Titu roșindu-se și vrând să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că i-a lăsat întrebarea fără răspuns și începu să-și plimbe nervos degetele prin părul lui. Ochii el priveau în neștire jocul funigeilor în fereastră, prin creieri îi trecea necontenit ușa încuiată și gândul că trebuie să plece numaidecât. În aceeași vreme totuși buzele ei șopteau strîns: ― Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă brusc, ca și cum s-ar fi trezit din vis și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce a văzut prin toate satele din calea lor țăranii cu mutrele fioroase, în pâlcuri șoptind cine știe ce și complotând la lumina zilei și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea mare încredere nici în arendaș, oricât se arăta de amabil. Cine garantează că nu e și dânsul înțeles cu țăranii în taină, să se pomenească deodată cu tâlharii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimănui, oameni buni, și... Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la ușa Nadinei, în odăița dintre dormitor și sufragerie. Cucoana o pusese să zăvorască toate ușile, ba le-a mai și încercat ea însăși, să vază dacă sunt bine încuiate. I-a spus că i-e frică de tâlhari și fata a râs. Acuma, dimineața, Ileana s-a trezit și a ieșit binișor în sufragerie, să nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am ști aceleași lucururi, nu am mai avea nevoie unul de celălalt. — Filip... repetă Iacob. — Exact ce-ți spuneam, râse Vocea. — Ce-i cu el ? — Știe să asculte... Oamenii de felul ăsta nu ne sunt de folos. Când sipetele stau încuiate, purtătorii de chei nu sunt buni. Mai ales că unii descuie la întâmplare și dau ba peste una, ba peste alta. Vocea continuă, ghicind întrebarea lui Iacob : — O cheie folosește doar dacă întâlnește încuietoarea potrivită. Și dacă purtătorul de chei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața ușii de la biroul lui taică-su. N-o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca habar n-avea cum să se împartă între Mama Pământ și Tatăl Ceresc. Dacă privea în sus, către balcoanele coșcovite, coperite cu gratii și geamuri îndeobște murdare și sparte, era în pericol să cadă în vreo groapă mocirloasă ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele rămân. (Dezamăgirile și momentele de restriște trec o dată cu Împrejurările și cu oamenii care le-au trăit, dar victoriile obținute cu mari sacrificii rămân mereu pilduitoare.) Ușa cea mai bine Încuiată e aceea pe care o putem lăsa deschisă. Când există Încredere și respect Între oameni, aceștia nu mai trebuie, desigur, să-și cenzureze intențiile sau aprecierile.) „Trebuie să trăim ca și cum am trăi În văzul lumii; trebuie să cugetăm așa ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aparență, atipice pentru poezia anilor '60 asemănare cu Ana Blandiana, n. n. A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-au uscat imediat/ făcându-se brațe cu pene ciunte pe care le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se explică, cu siguranță, prin aluzia metonimică la sezonul hibernal, dar poate fi înțeleasă și ca o reprezentare metaforică a depresiei pe care o trăiește Emma. (71) Viitorul era un coridor întunecat de tot și cu ușa din fund bine încuiată. [...]. Ce tristă era, duminica, la ceasul cînd suna de vecernie! [...] În zilele cînd era frumos cobora în grădină. Bruma lăsase pe verze horbote de argint cu lungi fire străvezii, care se întindeau de la una la alta. Nu se auzea nici o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare și „filosofează” pe tema iubirii, încuiați, din greșeală, pe dinafară, într-un magazin de aparate electronice. Comicul nu e întotdeauna gratuit, uneori el îndeplinește funcții satirice. În Hotelul astenicilor, piesă cu mare audiență la public, prezentă pe afișul Teatrului „C. I. Nottara” stagiuni în șir, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
l să intre călare. Biserica nu este încuiată pe timp de noapte ? E lăsată vraiște la îndemâna oricărui răuvoitor ? De ce ? Victor Iliu nu oferă nici un motiv. În schimb, Slavici îl pune pe Lică, așa cum era firesc, să forțeze o poartă bine încuiată ca să poată intra cu calul de căpăstru : „Fără de a se mai gîndi, sări din scări, apucă ușa bisericii cu amîndouă mîinile și se izbi în ea, ca să- i rupă zăvorul, să o scoată din țîțîni, în sfîrșit, să o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
păcălită, are anticorpi și îl respinge fără greș. Și atunci, de unde trimiterea Fetei fermecătoare alături de sumbrul și cu adevărat periculosul Reconstituirea, pe lista filmelor interzise ? Cheia răspunsului e în replica ingi nerului Șerban la aluzia Ruxandrei că îl credea un încuiat : „Ai văzut prea multe filme românești cu ingineri !”. Și în titlul filmului : Un film cu o fată fermecătoare, nu O fată fermecătoare. Un film. Bratu și Cosașu au construit o zeflemea, au aruncat în derizoriu, cu inteligență și sarcasm, filmele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Rising Sun, cântată însă în franceză, în care e vorba de un local rău famat, cu prostituție și droguri, ar mai fi putut trezi vreo vigilență antidecadență. Scenariul filmului, aparținând tot lui Mircea Săucan, e de-a dreptul scheletic : oportunistul încuiat Constantin l- a faultat dur în meserie pe arhitectul doldora de imaginație Petru și i-a mai luat și femeia. Însă fiul lui Constantin și al Andei trage la Petru, pe care îl admiră. Deși sunt oameni în toată firea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înșiși țăranii „leneși” vin să cumpere pâine cu sacul de la oraș, fenomen des întâlnit în anii ’80. Drept pentru care munca cu „sclavi” - adică elevi, profesori, soldați, funcționari - la strângerea recoltei era cât se poate de justificată. Redactorul-șef, un „încuiat” fricos, nu aprobă publicarea articolului curajosului Mirea și îl expediază, în schimb, să ancheteze un ciuruc : în cartierul x nu se găsește apă mine rală Hebe. Bineînțeles că de aici Mirea va trage de firul unei mari afaceri ilegale : vinurile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
preîntâmpinarea deplasării neautorizate a unor componente din sistem. 11. Sistemele de asigurare a serviciilor de furnizare a apei, energiei electrice, gazului și facilitățile de comunicații trebuie să fie amplasate subteran. Canalele de acces la ele trebuie să fie, de asemenea, încuiate și supravegheate. Conductele de apă și sistemul de canalizare nu trebuie să traverseze spațiile ce găzduiesc averile informatice ale firmei, ci să le înconjoare. Dacă ocolirea nu este posibilă, se impune montarea unor ventile suplimentare. 12. Copiile de siguranță trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
-l află. Îndrumat de ai casei, aleargă în direcția indicată. "Și m-am aflat fără de veste, ne spune ucenicul, într-un loc strîmt, foarte greu de suit și trecîndu-l cu multă frică și osteneală am ajuns la o poartă mare încuiată bine, și căutînd înăuntru pe o ferestrue nu cumva voi vedea pe vreun cunoscut ca să-mi deschidă, văzui două mueri jupînese cinstite care ședeau pe treptele scării și vorbeau. Și strigai că vine una din ele, și am întrebat: a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]