1,441 matches
-
de zi, în pijama, am pornit ... Citește mai mult Cristina ȘtefanImpresii de lectură: APA de Mirela-Ioana Borchin.Cu o Prefață de Eugen DorcescuMotto:“...Apa, cartea de proză scurtă, atât de frumos, de simplu și de misterios intitulată, pe care mă încumet a o prefața acum, este, după convingereamea, Paradisul pierdut”... (ED)Cartea de proză scurtă Apa, apărută, recent, la Editura Mirton, Timișoara, și scrisăde Mirela-Ioana Borchin, are toate șansele să cucerească publicul cititor și critica elitistă. Argumente? Să vedem...- O primă
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Doi crini roșii și-au deschis ochii într-o nouă, pasionala aventură. Sunt mesagerii nesfârșitelor iubiri ascunse în noi, în sângeriul tumultos, clocotitor unde doar pasiunea tangoului s-ar putea încumeta să danseze. . . . Referință Bibliografica: Înflorire / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNFLORIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374230_a_375559]
-
numai pe baza argumentelor consemnate mai sus, Theodor Răpan este, în egală măsură și în același timp, un creator distinct al Poeziei Tăcerii și al inovației stilistice, prin conferirea caracterului sacru Limbii Române! În final, citându-l pe Poet, mă-ncumet: „Și tu, suflet al meu,/ cum de stai tolănit la soare într-un balansoar de-ntuneric,/ cu cearcănele privirii întoarse din noapte!/ Ah, mâinile orbului nu știu să culeagă Tăcerea!/ Aflați-mă!” Cartea ne așteaptă, Cititorule, să ne purificăm în
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
au ca deviză ”cugetarea” însă nu cea curată, ci judecă lucrurile de parcă ei ar deține monopolul înțelepciunii și al științei. Vor ceva nou, dar... „toate- s vechi și nouă-s toate”, cum spunea Eminescu. Aceștia care nu au Dumnezeu se încumetă la fapte foarte grave pentru a-și satisface egoul și a-și alunga „plictiseala” ori „buiecia” cum se vorbește prin popor. Unii realizați financiar și cu poziții sociale, chiar și politicieni, „își fac de cap” sub ochii noștri și pot
DESPRE PLICTISEALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378656_a_379985]
-
într-o spirală doar aparent temporală, fiind de fapt un fruct al gândirii pur introspective. Astfel de abordare consider că este potrivită în relația cu poezia scrisă de Recursul la memorie este desigur de o importanță covârșitoare, pentru oricine se încumetă a se cunoaște pe sine în integritate. Există însă și o valență mai puțin obișnuită, după cum se poate vedea... „Ieri am vrut să vând amintirile/ Le-am păstrat în inimă/ Apoi eu am rămas singur/ Am intrat în lăcașul zilei
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
e firesc să fie așa: pentru acești "gînditori", Dumnezeu nu este o realitate de sine-stătătoare, ci una subiectivă, precum ideile. Concluzia finală a acestor persoane "metafizice": Dumnezeu a fost inventat de noi! Asupra altor aspecte negative ale Idealismului nu ne încumetăm să spunem alte cuvinte. Dorim doar să subliniem că, pe tărîmul filozofic propriu-zis, nu se poate face filozofie pornind de la o bază monistă: în cele din urmă, aceasta nu este decît speculația fantastică (întocmai ca cea a indienilor, condamnată de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
E clar însă că acesta nu e decât un simptom și că această supresiune nu e decât începutul unei diminuări a studiilor clasice. E ușor pentru d. Jules Ferry, care are pe atât bun gust pe câtă competență, ca să se-ncumete a proba că pîn-acum trăia cineva zece ani alături cu anticitatea făr-a o cunoaște, că aceasta era greșeala vechelor metode, că de acum vom putea pătrunde în acele regiuni necunoscute pe care ne încăpățînasem de-a le da ocol numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
foaie era la început binișor scrisă; atitudinea ei era modestă, judecata nepreocupată încă. Dar ieftinătatea vinului din Țara Românească a avut un efect de-a dreptul dezastros asupra inteligenților conducătoare, încît cu părere de rău constatăm că nu numai se-ncumetă a discuta zilnic cu toată presa din țară lucruri pe cari nu le pricep, dar a mai contractat strania apucătură de-a falsifica cuvintele ziarelor românești, de-a le atribui vorbe pe cari acestea nu le-au zis, de-a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceeași întinsă perioadă au fot tipărite albume, sinteze ilustrate, dicționare, unele de condiție grafică excepțională, cu implicarea unor exegeți probi, marcate însă, în mare parte, de comanda ideologică a partidului comunist. Deși în anii de după 1989, nimeni nu s-a încumetat să reia fenomenul de pe o cu totul altă platformă, nu există argumente care să ne spună că reticența exgeților ar putea dura cît veacul. O condiție va fi imperios obligatorie: privirea peste jumătate de secol de pictură în totalitarism să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia sa Critică, filosoful german va construi un răspuns și la întrebarea privind statutul "existențial" al omului. Acest răspuns are relevanță pentru interpretarea personalismului energetic propusă în lucrarea de față, căci în orizontul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
libere. Tot ceea ce știm cu certitudine este ca, într o scrisoare adresată prietenului sau Cesarino de Sanctis la începutul anului 1853, Verdi scria: “Pentru Veneția scriu La Dame aux Camélias...Un subiect contemporan. Un alt compozitor nu s-ar fi încumetat să facă așa ceva poate din cauza costumelor, perioadei și a altor o mie de scrupule...Dar eu fac acest lucru cu plăcere. Toată lumea a țipat de groază când am propus să aduc un cocoșat pe scenă. Ei bine, eu am fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Așa că oamenii se simțeau ca pe o navă naufragiată sau ca într-o cetate asediată: rupți de lume, cu tot mai puține merinde, într-o atmosferă tot mai rece, lipsiți de orice nădejde. (Doar apă mai aveau, fiindcă dacă se încumeta cineva să aducă câteva sloiuri de afară, gheața se topea în apropierea focului. Dar numai în apropierea focului. Mai târziu, doar pe plită.) Apelurile disperate către autoritățile de la centru nu ofereau nici ele mari speranțe: cine să se aventureze să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
dobîndește în spectacol chipul proteic și vocea cînd dictatorială, cînd insidioasă și lunecătoare a actorului Călin Chirilă, aflat, cu acest rol, într-o formă de zile mari. Uitasem să vă spun un lucru de prim ordin acela că dramaturgul se încumetă, de astă dată (profitînd de experiența profesorului de actorie Constantin Popa), să încredințeze piesa regizorului Constantin Popa. Și dacă tînărul Călin Chirilă știe să scoată din textul ce i s-a încredințat atîtea nuanțe, ce fac răul ispititor și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sfaturi ne pot transmite nouă, oamenilor, Într-o perioadă ce se vrea a fi „postmodernă”? Cât de actuale mai pot fi povețele lor? Să vedem dacă Îi mai putem Înțelege. Cel mai mare merit al lor este că s-au Încumetat să discute despre povârnișuri și limite. Nu au avut În vedere doar „strălucirea” ființei, ci și „Întunecimea” ei. Au făcut o sondare a intervalului dintre bine și rău, dintre adevăr și falsitate, dintre naturalitate și artificialitate. Iată un prim exemplu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a comunității și a societății. Nu putem spera la o reformare a omenirii fără reformarea omului (a fiecărui individ În parte), Întrucât calitatea unui edificiu depinde (și) de valoarea fiecărui element constitutiv În parte. Cu „cărămizi” de calitate ne putem Încumeta să construim structuri „arhitectonice” inedite, valoroase și trainice. 11. Spiritualitate și implicare 11.1. Biserica și laicatul creștin Societatea actuală impune noi asamblări și corelări dintre factorii chemați să gestioneze problemele religioase. Fără a-și periclita statutul de primă instanță
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și țelul: să nu ne mai rămână timp pentru sine și pentru reflecție. Trebuia să fim concentrați asupra unor activități energofage, astfel Încât satisfacția să fie generată de simplul fapt că răsuflam ușurați pentru că am scăpat de ele. Unii se Încumetau să Îndeplinească toate sarcinile, iar acestea erau deficitare sub aspectul calității sau erau duse la bun sfârșit cu prețul unor sacrificii deosebit de mari. Proaspătul absolvent era descumpănit. Se uita În jur și cerea sfaturi. Numai că, odată cu sfaturile primite, i
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
săți faci datoria" (Romain Roland) PRIMA VERBA După suita celor patru volume publicate sub auspiciile Asociației (Corneliu Mănescu diplomat vol. omagial, 2006; Diplomați ai României, ediția 2006 și cea din 2007; Dreptul mai presus de toate, vol. omagial, 2008), ne încumetăm să abordăm problematica diplomației României în conținutul ei : ce a înfăptuit și ce a reprezentat diplomația română. Intenția noastră, exprimată în titlul "Pagini din diplomația României", este de a reda, nu triumfal și prezumțios, ci cu modestie și cu decență
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
subiectul pieselor, le relevă calitățile și defectele, apreciază regia și interpretarea, rareori cedând complezenței. Pe lângă cronici, A. iscălește și numeroase articole în care își exprimă opiniile despre problemele teatrului în epocă. Provenit dintr-o familie de împătimiți ai Thaliei, se încumetă în Schiță pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluției artei scenice la noi, pe durata unui secol. Deficitară în latura documentară, lucrarea conține bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. O surpriză a
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
metamorfozându-se În cele mai neașteptate feluri. De la „Înfometații de acțiune” ai perioadei interbelice, cu gesturile lor de o gratuitate perfectă, la subculturile postbelice există o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
urâtă. Ce Îi determină să Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există Însă o altă poartă de intrare spre tema naturii desăvârșite a dandy-ului: androginatul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vinovăție și remușcare: Referirea la sărbătoarea prânzului totemic ne permite să dăm un răspuns: Într-o zi, frații s-au coalizat, și-au ucis și mâncat tatăl și În felul acesta au pus capăt hoardei paterne. Coalizați, ei s-au Încumetat să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau încă autoritatea.13 Luând în calcul această situație, hanul Toqtai nu s-a încumetat să continue imediat ostilitățile împotriva fiilor lui Nogai. Dar în perioada următoare, neînțelegerile între fiii săi și susținătorii lor au luat o mare amploare. Luptele angajate între ei în "țările rușilor și vlahilor" și în "țara asilor", în apropierea Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
purtat ulterior spre Occident, schimbându-și după circumstanțe posesorul și (răs)cumpărat, la Viena, de I. Micu-Klein, va aparține în veacul următor lui Timotei Cipariu. În fine, după jumătatea vieții, în exil, jelind și el „de țara Domnului”, C. se încumetă a da o tălmăcire proprie, în versuri a Psaltirii, fără a egala virtuozitatea predecesorului „artist” care fusese Dosoftei, dar întrecând cu mult în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]