1,782 matches
-
ce am să le spun? Că, iată, am venit din nu știu care galaxie și am nevoie de ștampila lor? Or să se uite la mine ca la un nebun... Și asta n-ar fi nimic, dacă aș intra doar eu În Încurcătură. Sunt obișnuit. Dar parcă văd că mai dau și alții de bucluc... Numai cu miliția să nu ai de-a face, conchise el. Mașa se gândea și ea la complicații. Într-adevăr, dacă oaspetele s-ar fi dus la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și atunci ar fi ridicat tot satul În picioare. Cu miliția nu era de glumit. Mașa Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră Extraterestrul. Era pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai era ceva de adăugat. „Ce anume...?” mârâi el oarecum calm. „Semnătura domnului inginer...E un martor, important și, confuziile nu mai pot fi interpretate...!” Tony pavone tresări din amorțeala În care hiberna. Auzindu-și numele rostit, Înțelese În ce Încurcătură vrea Doctorul să-l antreneze. Să refuze? Se putea ivi complicații; iar dacă semna polița, contribuia cu bună știință la ruinarea acestei familii...! Câteva momente stătu În expectativă, În cele din urmă fu nevoit să semneze - la insistențele jucătorilor - obligându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu avea Încredere În cuvântul borfașilor! Observă chiar, o mișcare subtilă a celor doi amici ai gazdei cu intenția de-al ocoli, gata să se năpustească asupra lui. Întradevăr, Doctorul era norocos!! Apariția miraculoasă a Girondei, Îl salvă dela mare Încurcătură. Prevăzătoare femeia, ascultase din camera de alături tragicul deznodământ, presupunând ce avea să urmeze. Marele ghinionist, Împreună cu cei doi amici, schimbară unele priviri cu subânțeles, renunțând la asaltul Doctorului. În afară de Gironda pe care o puteau neutraliza cu ușurință, mai aveau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viteza, te rog să crezi, nu sunt un fricos dar, nu-mi face nici o plăcere să fiu adunat cu penseta din carosabil...!” Nando zâmbi, oarecum misterios. „Dacă nu te Înapoiezi la Nineta după cum i’ai promis, cum voi ieși din Încurcătură când voi da ochii cu ea...?” „N-ai teamă, te scot eu de sub Învinuire...!!” Conducând mașina cu mare viteză dar totuși prudent, Nando reuși În timp record să ajungă În fața Gării Centrale. Îl depuse pe trotuarul de vizavi pe „Proaspătul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În seara aceasta s’a dereglat dar, cu o chemare telefonică nu puteai să mă anunți...? Ori poate le-ai găsit pe toate defecte...? Te mai Întreb un lucru la care te rog să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
legale. Dacă reușești să te Încadrezi În aceste periculoase tranczații, atunci vei fi bine apreciat. Șeful Șantierului se simți dator să completeze. “Contabilul nostru Șef, e om de caracter. În acest birou se dospește situația financiară a producției...! Orice problemă, Încurcătură ori alte aspecte globale, adresează-te cu Încredere, Gică Popescu te va ajuta”. Timp de câteva ore Șeful Șantierului Îl lăsă singur motivând: domnia sa are alte lucruri de rezolvat după care, se va ocupa În exclusivitate numai de persoana lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
riscând să piardă lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva lacrimi. Îi strânse mâna, exclamând cu vocea sugrumată de emoție. „Nene Gică Popescu, nu am suficiente cuvinte pentru a’mi exprima gratitudinea față de dumneata...!! Pe scurt, ești un om de milioane!! Aproape Întodeauna la necaz, m’ai scos din Încurcătură. Ce părere ai, cam cât m’ar putea costa toată afacerea...? Te rog să nu interpretezi greșit, dar nu doresc ca suma să fie astronomică...! După cum prea bine cunoști, banii Îi ofer din propiul meu buzunar și,destul de complicat să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amețesc cu ce-l mai de omenie prieten pe care la-m avut În viața mea...” Dar, atunci când se simțeau mai bine,Georgică ospătarul anunță ora de Închidere a localului.Ce era de făcut...? Georgică băiat isteț, Îi scoase din Încurcătură. De jur Împrejurul bazinului cu valuri, erau plantați artificial o sumedenie de boscheți ornamentali unde ospătarul le amenajă o altă masă În așa fel să nu atragă atenția, aducând Încă un braț doldora cu sticle pline cu șampanie...! Odată cu ivirea zorilor,terminară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de tatăl copiilor, aceștia făcură roată În jurul meu și pe rând, Începură să spună cum Îi chiamă. Desigur, pentru Început nu am știut ce să cred: Poate vreo grădiniță ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din Încurcătură...” „Sunt ai noștri, să ne trăiască. Nouă fete și șapte băieți...!!” „Mut de uimire Șefule, am oferit la fiecare separat câte o banknotă de zece lei, privind pe furiși la femeia ce Încă era preocupată de alăptarea noului născut. Era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și, ne având concrete probe de vinovăție,urma să-i fie restituite obiectele și banii. Mai mult, Își făcea probleme de felul cum va trebui să care Înapoi cele zece cartușe de țigări americane.Dar, colonelul Îl scoase rapid din Încurcătură. „Banii, țigările și obiectele electronice se confiscă. Desigur temporar...!! Totuși, Îți vom da o chitanță... Iar dacă ancheta noastră judiciară nu te va găsi vinovat, te vom anunța să vi-i să ridici ce-ți aparține...!! Noi suntem investiți cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hârtii de pe biroul său. Se mai răsuci pe scaun Încercînd să se așeze cât mai confortabil, căutându-i privirea. „Vezi, tu mai jignit, dar eu nu sunt supărat pe tine...! Din contră. Sunt hotărât să te ajut să ieși din Încurcătură.Ai Încredere. Dacă vei răspunde sincer la toate Întrebările mele, În această infracțiune penală, judecătorul va ține seama de propunerea anchetatorului ca pedeapsa să fie minimă. Ai Înțeles...?” „Nu prea, totuși vă ascult...!” Permanent zâmbind teatral, Lct.Col.Tudose Ion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gestul. „Fi-ți amabil domnule Contabil Șef, nu pot plăti chiar acum, nu am carnetul cu Cecuri la mine...! Iar ca să vin altădată, nu-i posibil, ști-ți, am venit cu mașinile să ridic marfa.Credeți-mă, sunt În mare Încurcătură...!” Zâmbind pe sub mustață, Contabilul Șef mai privi câteva momente dispoziția de livrare ca În cele din urmă să i-o Înmâneze semnată, precizând. „Urmărește să nu avem probleme cu plata materialului...!” De nerecunoscut sărmananul petec de hârtie, saturat cu semnături
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mea era chiar cu totul nejustificată. Pentru că dacă și-ar fi ales cu mai multă înțelepciune prietena - dacă m-ar fi ales pe mine de prima dată în locul lui Sue - e foarte posibil să fi știut cum să evite și încurcătura cu Connolly. Nu vreau să exagerez beneficiile prieteniei mele sau să exagerez efectele dezastruoase ale prieteniei lui Sue. Am încercat întotdeauna să evit explicațiile simple, generalizatoare, pentru cele făcute de Sheba și ar fi o prostie să minimalizez propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
britanic s-a logodit cu cineva de nouăsprezece ani. E așa o mare diferență între nouăsprezece și cinciprezece - între treizeci și doi și patruzeci și unu - ca să justifice reacția profund diferită în acest caz? Tinerii care se bagă în asemenea încurcături sunt destul de șireți într-ale sexului. Nu vreau să spun că sunt experimentați din punct de vedere sexual - deși se întâmplă deseori și asta. Vreau să spun că au un anume instinct, un fel de talent natural pentru jocul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
unul cu altul, am zis. — Da, și totuși nu ne putem înțelege, nu? Nu suntem obligați să fim prieteni. Pabblem și-a înconjurat biroul și s-a ghemuit lângă scaunul meu: — O să fiu sincer cu tine, Barbara. Sunt într-o încurcătură aici. Mi-e foarte neplăcut să cred că te-ai purtat ca o complice a Shebei... — Pardon... — Și totuși, a zis el, ridicând vocea, și totuși am obligația evidentă de a oferi orice informație relevantă legată de colectivul meu poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a pocnit peste față. În sfârșit, Alice a încheiat discuția cu Drew și s-a întors cu o ridicare mândră de cap. Irene trebuia să admită că, deși vrednică de dispreț, Alice era măcar curajoasă. Juca teatru ca să iasă din încurcătură. Un lucru de admirat, din punctul de vedere al lui Irene - deși, atunci când avea să fie moartă, curajul n-avea să-i mai folosească la nimic. Alice a prins să traverseze pista. Adevărul era că Irene nu vrusese ca Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cam greu să mă ocup de cazul acesta cu informațiile vagi pe care mi le-ai dat. Bine, o să zici că-i treaba noastră, dar nu ți se pare că arunci pe fereastră treizeci de mii de yeni?... — Vai, ce Încurcătură!... — Trebuie să mai fie ceva, ceva mai concret... poate vrei să urmăresc pe cineva Îndeaproape sau să-mi vîr nasul pe undeva... Dacă ar fi fost... zise ea, Întorcînd puțin capul. Duse paharul cu bere la gură și bău singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să trecem acum pe la tine. — Imposibil! Ca să vin pînă aici, am pretextat că mă duc să-mi iau gustarea... Dar nu-mi vine să cred... Șeful meu să fugă cu o fată... Cum a putut să intre Într-o asemenea Încurcătură? Presupun că nu-i plăceau oamenii... Nu era prea vorbăreț... CÎnd mă mai invita și pe mine la cîte un pahar - foarte rar -, Îl vedeam stînd zece-douăzeci de minute fără să scoată un cuvînt... Deodată, cineva șterse geamul dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zi. Dacă, din Întîmplare, Tashiro a lăsat pe undeva vreo mărturie că eu am fost ultima persoană cu care a vorbit la telefon, n-aș mai avea nici o scăpare, poliția m-ar urmări și m-aș găsi Într-o mare Încurcătură, deoarece mi s-ar reproșa că nu i-am informat. Era o situație delicată pe care șeful meu dorea s-o evite cu orice preț. Nu șeful mi-a solicitat să demisionez, dar nici n-a obiectat cînd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care le-am rostit, cu înclinarea de cap cuvenită și nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu s-a reglementat cu cefereul ăsta: numai două trenuri pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unii oameni nu se schimbă niciodată. Apropiindu-mă, îi sărutai mâna, aș fi vrut să-i sărut obrajii, s-o îmbrățișez, doar ne cunoșteam de douăzeci de ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă încurcătura în care mă aflam, rezolvă încâlceala de ani luându-mă după gât și sărutându-mă de câteva ori, uitând de fiica ce stătea alături zâmbind, purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în clipa în care aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu o relatasem la întoarcerea în Ministerul de Externe decât fostului meu lector și coleg, directorului Ion Beșteliu. Îmi lăsase un gust amar. În agenda mea o notam, totuși. ca pe o realizare. Faptul că la audiența respectivă scosesem din încurcătură, în fața ministrului relațiilor externe al unei țări cu o istorie și cultură seculară, pe cel ce trebuia să fie oglinda de calitate și demnitate ireproșabilă a României mi se părea asemeni unei recompense neașteptate, acum, când aveam nesperata șansă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
iatac și, în vreme ce el urca treptele, mi-am șters obrajii cu poalele rochiei pe când Sara își acoperea în grabă capul și obrazul. Mohamed avea ochii injectați, dar m-am prefăcut că nu bag de seamă, ca să nu-l pun în încurcătură. „Sara ți-a adus o carte ca să ne explici tu ce conține.“ Tatăl tău nu mai avea de multă vreme nici o pornire împotriva Bălțatei, care venea acum aproape zi de zi în casa noastră și cu care se amuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]