KorAP: Find »[drukola/base=încurcat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...56 >

1,396 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E un mare crai... Scenă. Inginerul își privea fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei absenți, inumani. Harold credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe umeri, scriind fișe pentru catalog. I-am urat bună dimineața extrem de încurcat, neștiind dacă trebuie s-o sărut sau să-i zâmbesc numai, sau să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat de curând între noi. Cea dintâi întîlnire după un episod decisiv în dragoste mi-a cerut întotdeauna un

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu în preajma noastră și dacă nu cumva ne spionează. Purtam coronița de iasomie cu prea multa mângâiere și bucurie ca să mă gândesc la altceva. Am înțeles mai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
nu e încă celebră. Acum înțeleg de ce: nu are continuitate, nu se ocupă de ea, de cariera ei, vreau să spun. A fost și a rămas o amatoare... Dar din ce-o fi trăind? Cine o fi întreținînd-o? Hrisanti zâmbi, încurcat, cu privirile pierdute în gol. - Nu știu. Poate nu știe nimeni. Ea o ține una și bună: ca e îndrăgostită de același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
vreau să spun, o întîlnire la telefon. Chiar dacă ar fi fost critic literar, sau ziarist eminent, sau director de revistă. Chiar dacă ar fi fost un mare editor. Cu femei necunoscute e altceva, e întotdeauna ceva neprevăzut. Se opri și zâmbi încurcat, dîndu-și seama că o pereche tânără ajunsă poate mai demult în spatele lui, îl asculta. - Vă rog, le spuse el, trăgîndu-se deoparte și invitîndu-i să se apropie de birou. Începu din nou să se caute în buzunare. Găsi foița pe care

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
știut încotro să se îndrepte. La răstimpuri întorcea brusc capul, ca și cum s-ar fi trezit sau i s-ar fi părut că se aude chemată. - Nu, n-o cunosc, spuse bătrâna. Dar de ce credeai că o cunosc? Băiatul își mișcă încurcat, de mai multe ori, sprâncenele și apoi își așeză cuminte amândouă mâinile pe genunchi. - Se plimbă pe aici, pe lângă noi, de o jumătate de ceas. Credeam că te cunoaște, dar nu îndrăznește să se apropie pentru că te vedea citind... Bătrâna

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
tocmai se așezase pe scaun și apucase paharul. - Ascultă aici, îi atrase atenția Orlando. Ascultă, că acum devine interesant. Vorbește de mesaj. La întîlnirea de astăzi, spune, aștepta un mesaj. Înțelegi? La 4,30 aștepta un mesaj. - Un mesaj? repetă încurcat Il Comandante. De la cine? Adrian îl privi o clipă, cercetător, apoi apucă paharul și bău îndelung, parcă ar fi încercat să amâne răspunsul. - Nu știu dacă m-am făcut înțeles, începu el târziu. Un mesaj presupune un mesager, iar mesagerul

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fusese ea cu cincisprezece, douăzeci de ani mai înainte. Era îmbrăcată tinerește și totuși sobru. În mână avea un buchet de trandafiri roșii. - Pentru stăpâna casei, pe care n-am avut încă plăcerea s-o cunosc, spuse. De-abia după ce, încurcat, așezase buchetul pe una din măsuțe, rezemîndu-l de o enormă scoică de mare, Manole își dădu seama că nu făcuse prezentările. - Inginerul Ștefan Condurachi, pronunță el rar, intimidat, încercînd să fie solemn. Locuiește mai mult în străinătate. Doamna Zamfira Darvari

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
brusc glasul. Cum să le arăt că este aceeași lumină ascunsă pretutindeni, în toate lucrurile, cât ar fi ele de urîte? În orice pată de igrasie pe un perete în orice împroșcătură de noroi? Își auzi atunci glasul și zâmbi încurcat. Inima începu să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-are a face. Când omul trage să moară, nu mai înțelege și iartă tot. Îngenunche și se aplecă ușor spre urechea rănitului. Iartă, Ivane, iartă! șopti. Atunci își dădu seama că

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
curând, acum cinci-șase ceasuri sunt eu. Așa că înțeleg foarte bine: erai gata să mă întrebi ce cred eu că s-a petrecut în mintea lui Ivan. Nu mă supăr. Întreabă-mă, și am să încerc să-ți răspund. Darie râse încurcat, apoi ridică din umeri și întoarse capul, căutând o piatră pe care să-și stingă țigarea. - Dumneavoastră, tehnologii, sociologii, psihologii, sunteți oameni foarte ciudați. Dar nu cred că lucrurile sunt întotdeauna atât de simple pe cât le vedeți dumneavoastră. Ci să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
marginea porumbiștii, dar atunci nu ne-am recunoscut, nu puteam vorbi, la doamna Machedon, apoi pe munte, sub Piatra-Craiului... Erau timpuri când ne întîlneam mai des. Darie își dădu deodată seama că râde. - Îmi pare rău dacă te contrazic, începu încurcat, dar sunt sigur că te înșeli. Pe Procopie și Arhip i-am cunoscut de curând, iar pe dumneata te-am întîlnit ieri, alaltăieri, cum spuneai, în marginea porumbiștii. - Ne cunoaștem de mult, îl întrerupse Ivan, nici nu îndrăznesc să-ți

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
vedea acum destul de limpede, întinzîndu-se, nesfârșită, în toate părțile. Cerul era turbure, fără stele, semănând mai mult cu o negură de munte. Și deodată, apropiindu-se de pom, dădu cu ochii de locotenent. - Nu v-am recunoscut adineaori, domnul începu încurcat. Era încă întunerec. - Nu mă grăbeam. V-am ascultat discutând, și mă interesa și pe mine. Ai învățat multe de la Ivan. Probabil c-a fost si el, cândva, filozof, adăugă zâmbind. Dar de-acum înainte trebuie să ne grăbim. Ne

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mai precis: Sunt oameni care pretind că suntem în 1966! Mi-au arătat chiar ziare. Le-am citit cu cea mai mare atenție: trebuie să recunosc că erau ziare din martie, aprilie și mai 1966. - Nu înțeleg, spuse Pantelimon zâmbind încurcat. - Vă rog să mă credeți, continuă celălalt scuturîndu-și pelerina cu un gest surprinzător de tineresc. Sunt om serios, am, cum se spune, capul pe umeri. Dar în fața evidenței, a ziarelor, vreau să spun, a trebuit să mă înclin... - Ce fel

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Bătrânul îi zâmbea cu înțeles. - Ar trebui să te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în fața ascensorului îl întîmpină dactilografa. - Nu vă urcați degeaba, că astăzi n-a venit. Treburi, adaugă zâmbind, 20 mai, 21 mai, și așa mai departe... Lui Pantelimon i se păru că dactilografa încercase să clipească din ochiul stâng, și roși, încurcat. - Înțeleg, spuse și se îndreptă spre ușă. Dar după câțiva pași se întoarse și întrebă coborând glasul: - Este ceva special? Vreau să spun 20 sau 21 mai au vreo semnificație specială? Dactilografa îl privi din nou, mirată, și de data

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
afabil, aproape cu simpatie. - Am auzit numai bine despre d-ta, începu brusc. Îndeosebi directorul d-tale, tovarășul Ulieru, te ridică în slava cerului. Spuneau că ești pe cale de a face o mare descoperire. Nu știu ce substanță care, în caz că... Pantelimon zâmbi încurcat. - Da, e în legătură cu una din materiile prime... Dar, vedeți, e oarecum delicat... Într-un anumit fel, e un secret de Stat... - Știu, de aceea nici nu insist... D-ta nu fumezi? îl întrebă scoțând din buzunar un pachet de țigări

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
seamănă? Și adineaori, intrând aici, am înțeles; e ca în povestea aceea cu satul care își omorâse bătrânii. Îi omorâseră pe toți, afară de unul singur. Iar când s-au încurcat lucrurile... Cunoașteți urmarea. - S-au făcut greșeli, spuse Ghibercea zâmbind încurcat. Pantazi îl privi scurt, clătină din cap, apoi se așeză în fotoliu. - Partidul nu face niciodată greșeli, continuă scoțîndu-și scobitoarea din gură și așezînd-o pe marginea ceștii cu cafea. Doar conjuncturile se schimbă... Și ce plăcere, adăugă rotindu-și ochii

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă așteptam la întrebare, știam ce-am să răspund, și totuși îmi era frică. - Căutăm o comoară, începui. Sîntem toți oameni

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mulți din foștii lui elevi, așa cum îi văzuse când se despărțise de ei, cu 10 ,20 sau 25 de ani mai înainte. Apucă pe unul de braț: Dar unde vă îmbulziți toți, Teodorescule?" îl întrebă. Băiatul îl privi lung, zâmbind încurcat; nu-l recunoscuse. "Ne ducem la liceu. Azi se sărbătorește centenarul profesorului Dominic Matei." " Nu-mi prea place visul, își repetă de mai multe ori. Nu înțeleg de ce, dar nu-mi place..." Așteptă să plece infirmiera și, cu emoție și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
să înceapă celălalt. - Și ce se crede la Piatra despre dispariția mea? întrebă pe neașteptate. Nu sunt prea curios, dar m-ar interesa să cunosc de pe acum șansele pe care le am... - Ce fel de șanse? îl întrerupse Profesorul. Zâmbi încurcat; chiar în clipa când o rostise, expresia i se păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și-i căută din nou privirile. - Ultima oară, azi-noapte, în camera numărul șase. Camera dumitale e alături, la numărul patru, adăugă despărțindu-se. Profesorul veni chiar în seara aceea, să-i înapoieze caietul și să citească ultimele însemnări. Îl ascultă încurcat, fără să zâmbească, evitîndu-i privirile. - Eu credem că știi despre ce e vorba și că înțelegi, cum să spun? intenția științifică a experienței. Nici o analiză nu e completă fără indexul capacității sexuale. Îți amintești întrebarea pe care ți-a pus

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]