1,002 matches
-
mătușa Banu s-a Îndreptat spre bucătărie. În următoarele două ore a rearanjat borcanele de cereale aliniate pe rafturi, a spălat podelele, a copt prăjiturele cu stafide și nuci, a spălat fructele de plastic de pe vitrină și a frecat cu Îndârjire o pată Întărită de muștar din colțul plitei. Când s-a Întors În cele din urmă În living, le-a găsit pe cele două fele stând Încă la masă, bătându-și joc de fiecare scenă din Blestemul Iederii Dragostei Nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu procurorii și judecătorii care o resping pe Monica Macovei. În esență, ei spun același lucru: noi suntem feudalii, legea pământului și ordinea lucrurilor. Voi sunteți doar niște venetici care până la urmă veți eșua. Exemplul „intrusului“ de la justiție arată că îndârjirea calmă și sprijinul politic ferm produc până la urmă fisuri în blocul vechi de cincizeci de ani, spoit recent într-un stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie. Doar o teribilă spaimă de schimbare. După justiție, al doilea mare domeniu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face bine. mai trece un an. spală trotuarele din fața marilor magazine, spală piețele, demontează tarabele. orașul devine locuibil. Inventariază depozitele de alimente. în uriașele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi și de a rămâne unită În baza dreptului istoric și de neam, de a riposta În situațiile În care un asemenea drept inalienabil Îi este Încălcat prin forță și dictat, de a se organiza și de a lupta cu Îndârjire În continuare pentru unitatea sa națională până la Înfăptuirea deplină a acesteia. Bogata literatură militantă, Îndemnurile adresate generațiilor de elevi și studenți, evocarea realităților basarabene, optimismul În viitorul Basarabiei, Îndreptățesc considerarea profesorului Vasile Harea ca apostol al neamului. Nicolae A. Grosu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor chipuri de a vorbi. În schimbul folosirii abuzive savuroasei picanterii creole, panorama oferită de debordantul și tumultuosul nostru scriitor satiric prezintă o Întreagă galerie a vremii noastre, din care nu lipsesc marea doamnă catolică, de mare sensibilitate; jurnalistul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
martor depusese mărturie că Îl văzuse intrând În boiangeria Quiroz cu un portmoneu În mâna dreaptă, și ieșind apoi cu același portmoneu și un pachet mare, cilindric. Nimeni n-ar fi dat probabil vălul la o parte, fără perspicacitatea și Îndârjirea comisarului pensionar Silveira, bărbat călit În Zárate și care, Împins de instinctul său de copoi, a intrat la bănuieli. În ultimele sezoane, l-a urmărit cu toată grija, chiar dacă celălalt părea să nu-și dea seama și-l lăsa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau evitate în discursul religios. Acest aspect al limbii este semnalat și de Rodica Zafiu în Diversitate stilistică în România actuală: "În deceniile de regim totalitar, în aleatoriul unui sistem aberant de cenzură, în care anumiți termeni erau urmăriți cu îndârjire și suprimați imediat, înghițiți de croșete, ironia sorții făcea ca alții, cu nimic mai nevinovați, să se repete în deplină libertate: poezia ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la sațietate le anulase sensurile și conotațiile religioase inițiale. În poezia
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
să le zădărnicim planul și să-i arestăm în flagrant delict." "Dar..., domnule Mihail, Serviciul nostru niciodată... De altfel nici nu este împuternicit legal să aresteze pe cineva, nu poate, nu se poate..." Mihai Mihail își frecă îndelung și cu îndîrjire obrajii, acum chiar că prinseseră ceva culoare, cînd termină se scuză "parcă e frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
realitate. Este, ca să zic așa, o datorie a familiei, de cîteva sute de ani orice gest al unui Cantacuzino a avut însemnătate, a avut o urmare. N-am încotro, destinul, nu?" Mihai Mihail își frecă palmele și vîrful degetelor cu îndîrjire, va trebui să se caute pe la doctori, cît de repede, așa nu mai mergea. Tocmai aici voiam să ajung, excelență. Sîntem amîndoi de acord că se pregătește ceva. Întrebarea pe care mi-o pun este următoarea e o glumă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
autorului român avea să apară în scurte portrete geniale, unele nedrepte, era adevărat, altele șarjate, dar cât de necesare pentru cititorul tânăr fascinat de viața adevărată a unui scriitor. Nu cum și le dorea autorul (care își ferise opera cu îndîrjire, cu referiri aureolate, sau cu tot atât de vagi amintiri menite să-i confere o lumină care nu era nici măcar o aspirație), ci aruncând fulgere de lumină revelatoare, și nu călăuzit de dorința de a scandaliza, ci de a surprinde contradicția dintre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aibă de mai nainte ceva... Și mergea la pas prin pădurea plină de apă... De două ori greși drumul și trebui să se întoarcă înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât. Toate erau în el; nu se despărțise de nimic. Cu aceeași îndârjire, știa ce are de făcut. —Ai putea oare să-mi spui ce gând ai? l-a întrebat nana Floarea cu îndoială. Tot te ții numaidecât să mergi? El a rânjit cu disperare: — Țin eu numaidecât să merg? —D-apoi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a cuprins-o și pe ea temerea, în timp ce își întoarce iarăși fața spre lac și glasul lui spunea: „Cum nimic? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a cuprins-o și pe ea temerea, în timp ce își întoarce iarăși fața spre lac și glasul lui spunea: „Cum nimic? Ai zis ceva de nu știu ce rezolvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru asta suntem făcuți? Nu așa ar trebui să se arate fiecăruia iubirea? Atunci Andrei Vlădescu n-a mai știut de tot ce fusese înainte; sau tot ce fusese nu era decât o părere și era convins, cu suferință și îndârjire, că visul e realizabil, întrucât există și altceva decât iluzie, conștient în chiar clipa trăirilor sale că încă mai e drum până la desăvârșire, dar conștient mai cu seamă că nimic nu se va repeta vreodată, oricâte milioane și sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reușește s-o alunge. Așa cum apăruse, mai înainte, voința de a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o furie, îndârjire și rușine crescând în el. Iar se gândea la vorbele acelea și rostea cu glas tare: „N-a vrut“, și înjura, fără să știe pe cine anume. I se părea că avea să se năruie ceva în jurul lui, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crescuse lung și rebel. Era singurul semn de neglijență. Se îmbrăca curat, se bărbierea zilnic. Discuta cu oricine, răspundea la întrebări, dar ca într-o transă, fără chef, de parcă ar fi fost drogat. Arăta și mai sigur pe el, o îndârjire vizibilă îl făcea să pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara Ilenei Roman, care studia psihologia. „Te-a văzut ieri prietena mea Luchi, ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai mare decât îl purta de obicei, dar arăta senin, împăcat cu câte fuseseră cu el. Nu-mi pot scoate din cap că l-a ajutat gândul acela cu LowellHaiseSwigart sau poate întreaga lui ființă nu fusese în realitate decât îndârjire cu care să accepte orice se întâmplă ca pe un lucru firesc.“ „Și Rodica ce face acum?“, zise. „Nimic. Se reface“, spuse el încet. Memoria lui umbla aiurea. Privea motanul castrat care se trezise din somnul scurt și se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui spațiu din care fusese exclus și că apropierea ei de celălalt se desăvârșea exact în măsura în care se desprindea de el, ba chiar mai trainic, iar toate dorințele lui nu erau decât minciună. Continuând să se mintă, el care refuzase cu îndârjire mai înainte compromisul. Iar toate gândurile acestea, toate rostogolirile înainte și înapoi între speranță și disperare, întreaga furie față de indiferența colcăitoare a orașului, față de straturile amintirilor și reamintirilor care izbucneau din întunecimile sufletului țintuindu-l pe loc și împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care se află tot ce a mai rămas din trupul lui Oreste, pe care nu va renunța să-l îngroape. Urna va fi de acum înainte singurul mormânt unde ar mai putea găsi un sprijin. Electra își apără cu îndârjire dreptul de a-și jeli fratele și se revoltă când „mi se refuză un mort care îmi aparține”. Și în acea clipă, femeia care nu-și uită morții, căreia nu i-a mai rămas în chip de consolare decât îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
voi reuși să ațâț nerăbdarea ființei din umbră și voi vedea vreo mișcare. Nici un bâzâit de muscă, însă, nu a tulburat firea. Îmi țiuiau urechile de atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam cu gândurile fugind spre chilie. Când soarele îmi făcea bezele cu ultima rază rămasă deasupra dealului din zare și dangătul de clopot anunța vecernia, întorceam ultima filă din volumul ce îl aveam în față. Sosise vremea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]