1,401 matches
-
Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă și să-l dea îndărăt, ca să pună mâna pe bani. Dar Petre n-avea curaj, iar după discuția cu conu Costache hotărârea lui fu luată și comunicată ca definitivă femeii: — Tre’ să scab de bacostea asta. Da nu știu un’ să-l arunc. În gârlă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin casă, că el i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și ce cauți pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să spună orice altceva, căută printre ulmi, pân’ la capătul zării, și gândi că acolo era qiblah. Chiar ar fi putut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fierbinte: O umbr, -un sunet, un nimic, un nume. 85L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce-a dorit îi pare - atunci că-s spume Și când pe calul lui el iar se simte Napoi apucă, peste drumuri strâmte. Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul 90Din nou, - neliniște, iubire - adâncă - S-aruncă iar pe cal, urmând amorul Ce-n al lui suflet neclintită[-i] stâncă. În van l-oprește regele, poporul, E dus de-o stea, ce arde-n minte-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doar uimirea, prea înalte XXX (se auzi un nume indescifrabil). Fără îndoială există un fenomen apropiat, strîns legat de comportarea acestei rase. Să-l întrebăm... ― OMULE! Creierul lui Hedrock deja încordat sub apăsarea acestor gînduri de proporții imense, se dădu îndărăt din fața acestei unde directe. ― Da? izbuti el să rostească într-un tîrziu. Vorbi cît mai tare. Glasul reprezenta un sunet slab pe fondul vastității aceleia de un albastru închis și fu înghițit imediat de tăcerea dominantă. ― OMULE, DE CE UN FRATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el mi-a spus că dacă n-aș avea părul negru, aș semăna perfect cu Ganela. Negatistul se înclină cu gravitate: ― Maiestate, văd că v-ați afundat deja în aceste ape tulburi și ciudate. Aș vrea să vă îndreptați mintea îndărăt, s-o duceți mult înapoi de-a lungul istoriei Casei Isher și să vă amintiți dacă există vreun bărbat ― soț sau împărat ― a cărui imagine vizuală lipsește din arhivă? ― Cei mai mulți au fost soți de împărătese, spuse ea încet și calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Prin controlul asupra celui de al doilea inel se putea călători înapoi și înainte în timp pe distanțe scurte. Teoretic se puteau acoperi cîțiva ani. De fapt, efectul zguduitor pentru creierul uman al acestei experiențe limita călătoria la cîteva ore îndărăt sau înainte. Hedrock descoperise că, printr-o înaintare de nouă ore în timp plus înapoierea încă nouă ore ― deci optsprezece în total ― trupul trăia cele șase ore normale pe care le putea suporta fără pierderea sănătății mintale. Trei la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
infractor dorea să ne ducă în eroare, intenționând să scape de noi, să ne dea hrană peștilor, de aceea l-am chemat la sediul miliției remunerându-l cu câteva bastoane de cauciuc, la palme, erAșatât de ager că trăgea palma îndărăt încât nu reușeam să-l nimeresc, zicându-mi ,, dă domn șșef, mâncațiaș că nu te-am ascultat, și nu mi-am băgat mințile în cap, încercând să te păcălesc ’’. Bufnind în râs, am încetat să-l mai lovesc, l-am
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate. Dar cum să explici cuiva că nu dorești să fii izbăvit? Pentru mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă trăgea îndărăt fără să-și dea seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățînează uneori să ne salveze, vrîndu-ne altfel decât sîntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
binelea. Căci Francisc nu mi-a mai permis să intru. Mi-a barat calea. Am crezut că nu m-a recunoscut, am încercat să trec pe lângă el, însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgîndu-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
auzite când, fără veste, predicatorul a reluat, cu putere, având aerul de a întreba în locul auditorilor săi, care e, la urma urmelor, comportarea necesară. Îi era teamă că se va rosti cuvântul înfricoșător numit fatalism. Ei bine, n-o să dea îndărăt înaintea termenului, dacă i se va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
exact obligațiile pe care situația i le crea, îl vizitase regulat pe bolnav la fiecare două ore. Ceea ce o impresionase cel mai mult era agitația continuă în care părintele își petrecuse ziua. Arunca cearșafurile de pe el și le trăgea apoi îndărăt, ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oprește, tremurând din tot corpul și cu privirea rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat, cu chipul mânjit de lacrimile care continuau să-i curgă. Trecătorii priveau de departe, opriți locului, neîndrăznind să mai înainteze. A trebuit ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
te rog, să pleci de aici? O aștept pe mama mea. — Ce-i chestia aia care ți-atârnă din pungă? — Ce crezi că e, tâmpitule? E o coardă pentru lăuta mea. — Și aia ce mai e? Polițistul se dădu puțin îndărăt. Ești localnic? — Să fie oare sarcina secției de poliție să mă hărțuiască pe mine, când orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale ale viciului din întreaga lume civilizată? urlă Ignatius pe deasupra mulțimii din fața magazinului. Orașul acesta este vestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
putea să ne omoare pe toți. Eu una cred că el e comunistu’. Nu-i cazul să exagerezi, mamă, spuse Ignatius, după ce își făcură loc prin mulțimea care se risipea și o porniră cu pași grăbiți pe Canal Street. Privi îndărăt și-l văzu pe bătrân și pe polițistul pricăjit gata să se încaiere sub ceasul de la magazinul universal. Vrei, te rog, să-ți domolești puțin pasul? Am impresia că am un suflu la inimă. — Ia mai taci din gură. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Carnetul tău de conducere, dacă într-adevăr ai unul, îți va fi cu siguranță ridicat. Și nu pot decât să le dau dreptate. — Lasă-te jos și trage un pui somn, îl sfătui mama Iui, în timp ce mașina zvâcnea din nou îndărăt. — Cum îți închipui că aș putea dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși din locul unde fusese parcată și, derapând pe caldarâmul umed, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu câte un pufnet înăbușit. Apoi ceea ce părea să fie întreaga distribuție a filmului apăru sus pe sârme. În primul plan, pe un trapez, era eroina filmului. Se legăna înainte și îndărăt pe melodia unui vals. Zâmbea într-un cadru uriaș, luat foarte de aproape. Ignatius îi cercetă dinții în căutare de carii și plombe. Fata întinse un picior. Ignatius îi analiză grăbit conturul în speranța că va descoperi vreun defect. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sprijin. Presupun că ne vom accidenta toți trei. Vă sfătuiesc să încercați stând în picioare. În felul acesta vă veți putea ușor apleca pentru a mă trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor Ignatius. — Hoo! strigă veselă doamna Reilly. Santa! — Priviți figura asta, copii! strigă femeia cu păr cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plecată, spuse Santa și dispăru în cealaltă cameră. — Și ce mai face băiatu’ ăla mare ș-arătos a’ dumitale? întrebă domnul Robichaux, ca să pună capăt tăcerii care se așternuse. — Cine? — Fiu’ dumitale! — A, el. E bine. Gândurile doamnei Reilly zburară îndărăt în Constantinopole Street unde îl lăsase pe Ignatius scriind la el în cameră și mormăind ceva despre Myrna Minkoff. Prin ușă, doamna Reilly îl auzise pe Ignatius spunând cu voce tare: „Ar trebui biciuită până cade la pământ!“ Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din urmă se îndepărtă în pas de dans pe alee, fluturând din mână spre Ignatius. Acesta apucă una din cizmele lui ca de elefant și o aruncă spre tânărul ce făcea piruete. — Aa! strigă acesta. Prinse cizma și o aruncă îndărăt spre Ignatius, lovindu-l drept în față. — O, Doamne! M-a desfigurat! — Taci din gură. — Aș putea foarte ușor să te denunț pentru că m-ai atacat. — În locul tău m-aș păzi cât aș putea de poliție. Ce crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele ei de paie. Ignatius o urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici va fi în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]