36,508 matches
-
Înainte, În sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că aceea femeie Îi America. Bucuria piciorului pus pe uscat a fost urmată Îndată de uimire: insula Ellis nu le deschidea larg poarta de intrare În Lumea Nouă, ci Îi lua strîns În brațe pe toți pentru controlul medical și pentru deparazitare. Abia după aceea au putut apărea rudele și cunoștințele care să-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vi-i arăt! Serviciile de imigrare, de fapt, căutau să le lămurească situația, perindau prin fața lor vorbitori de fel de fel de limbi, pînă cînd au găsit pe undeva un ungur din tălmăcirea căruia le-au Înțeles povestea. A apărut Îndată și un domn care s-a Întreținut Îndelung cu interpretul. — Chicago, rostea foarte des a mirare acesta. — Da, la Cigagău, confirma candidata la intrare În Sta tele Unite. Domnul a semnat niște hîrtii și i-a luat pe cei patru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bună știință. Primii care nu i-au crezut au fost rușii: i-au săltat pe mulți dintre ei, ducîndu-i drept În Donbas, la smuls cărbune de sub pămînt și la reconstruit astfel patria Sovietelor. Le-au dat crezare, În schimb, de Îndată primii șefi comuniști din nordul Ardealului, aproape toți unguri, bucurîndu-se că le sporește neamul. Erica știa toate astea fiindcă, la Liceul Eminescu, dr. Ernst Hauler Îi luase Încet și cu băgare de seamă pe adolescenți. Le explicase de unde vin ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îi oferea Înălțimea. Ar fi urmat luarea cu asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șanț cu apă și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe un suflet de om, adică un pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o mîncat plăcinta o știut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cumva să piardă șirul urmelor pe care veniseră În aceeași dimineață. I se păru Într-o clipită că neaua prinde a bate În albăstrui și simți că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
inginerilor americani către meșterii de la sonde. A cîștigat foarte bine și s-a Întors la București să-și ia nevasta. Hai acasă, Floare, că se Împărțește pămîntu’ la Ardeal! Nu pleca, Pomeanule, Îi spunea șeful lui, stai aici, Îți găsesc Îndată o casă În CÎmpina ori În Breaza, stai, că o sută de ani de acu’ Încolo lumea va trăi mai mult cu țiței decît cu pîine! — D-apoi, Dumnezeu știe, că io, domn inginer, Îs făcut să fiu cu ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doctorului și venise să se interneze oleacă În spital. Numai că nu putea să se lase pe mîna doctorilor, fără a da Înainte pe la băieții și pe la fetele lui, prin urmare, și pe la noi, În Strada Pionierilor. S-a Întins Îndată la vorbă cu moșu’ Ștefan. Subiectul de căpătîi nu putea fi altul decît Războiul cel Mare, cu Ștefan luptînd În Serbia, Muntenegru și Galiția, cu Ioan bătîndu se de asemenea cu sîrbii, dar mai cu seamă În Italia. Iar Costin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga pentru sufletul acelei femei În fiecare seară de miercuri, ziua din săptămînă În care o Întîlnise. S-a predat pînă la urmă englezilor, lîngă Hamburg. Negermanii au fost separați Îndată de germani, iar, În curînd, Ioan Costin se găsea În sudul Suediei Într-un lagăr de refacere. Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voi trece linia orizontului, singura linie perfectă din univers cîtă vreme se află pretutindeni și nicăieri În același timp. Iar, odată traversată această linie, ce voi face? Cred acum, În chiar clipa cînd scriu, că voi privi spontan Înapoi și, Îndată, de jur Împrejur. Cum adică, să privesc? Cum și cu care retină?... Răspunsul mi l-am dat mai demult, iar acum, prin cărțile sale, vine și mă confirmă mai puțin obișnuitul cărturar Dumitru Constantin-Dulcan. Întrebat dacă studiul morții clinice aduce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a aduce cu niște copaci. Adică, fără vedere fiind, omul sesizase poziția verticală atît a făpturilor omenești, cît și a arborilor pe lîngă care trecea, fiindcă, În dreptul lor, zgomotul de fond al mediului se Întrerupea pentru o clipă ca să revină Îndată la rumoarea dinainte. Dar față de statul de om, statura copacilor fiind mai Înaltă, mai dominatoare, pentru orb, datorită bunei funcționări a simțului său de ecolocație, ea a devenit o repre zentare generală a verticalității. Drept care bărbatul din Betsai da, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, așa cum voi arăta îndată, el se poate întemeia pe câteva aluzii evanghelice semiinocente. În plus, statutul de prostituată al Mariei Magdalena intră în contradicție pe toată linia cu informațiile furnizate de restul fragmentului: apartenența la burghezia sau, de ce nu?, la aristocrația locală din Magdala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câteva momente pentru o conversație en tête à tête cu ucenica Sa preacredincioasă. Scena ioaneică, unde rolul ucenicei este covârșitor, explică interesul arătat de creștinii generațiilor următoare pentru construirea unei biografii cât mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit ceasul, iată, Fiul omului e dat (paradidotai) în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care Mă predă (ho paradidous) s-a apropiat. și îndată, pe când El (Isus) încă vorbea, apare Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). ș...ț Cel care L-a predat (ho paradidous) le-a dat lor consemn (syssemon) zicând: Pe cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). ș...ț Cel care L-a predat (ho paradidous) le-a dat lor consemn (syssemon) zicând: Pe cel pe care-l voi săruta, acela este. ș...ț și venind îndată și apropiindu-se de El, zice: Rabbi! și l-a sărutat cu drag (katephilesen)35. Ce ne spune relevant acest episod? Despre Iuda avem informații neutre, seci, transmise cu un fel de obiectivitate, să o numim așa, jurnalistică. Iuda este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
diavolul pusese deja în inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, șgândulț de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească: „Voi sunteți curați, dar nu toți”. Îndată după spălare înfige iar cuțitul în rană: Veți semăna cu Mine, dar nu toți, fiindcă, zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea” (Ps. 40,10, după LXX). În fine, urmează lovitura de grație. Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Isus, dar că Acesta va învia după trei zile și atunci va fi vai de pielea sa. La care soția replică într-un hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va învia, precum spui!” Îndată cocoșul începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a împletit funia și s-a spânzurat 52. Autorul introduce în scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în primul rând de tine. În plus, El îi împinge pe oameni să-și trădeze natura, datinile, familia etc. Un asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-un cuvânt, încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune în felul acesta Învățătorul. Dar planurile îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, în chiar seara zilei în care Isus își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer către arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
marginea patului lui Iezechia, profetul cade în extaz și este răpit la ceruri. Extazul seamănă cu moartea. „Tot poporul care se afla acolo, în afară de grupul profeților, crezu că sfântul Isaia a fost luat șla Domnulț (adică a murit)” (6,14). Îndată se aude o poartă deschizându-se, iar un înger, al cărui nume nu se poate rosti, coboară din al șaptelea cer spre a-l însoți pe profet în ascensiunea sa extramundană. Prima etapă este firmamentul („tăria”). Aici sălășluiesc îngerii răzvrătiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]