2,093 matches
-
ad-hoc”. Autoarea, în ale cărei priviri ochiul avizat ar fi putut citi limpede înclinarea către sensibilitate lirică, afișa o firească emoție, o timiditate nejustificată - dacă ținem cont de faptul că nu era la vârsta adolescenței, vârstă de la care se așteaptă îndeobște cele dintâi ... Citește mai mult Adierile lireide Constantin Stanaîntâlnirea mea cu poezia Gabrielei Mimi Boroianu este relativ recentă și absolut surprinzătoare. Ea s-a petrecut cu câteva luni în urmă, când fusesem invitat să prezint cartea altui confrate (Mihai Hafia
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ad-hoc”.Autoarea, în ale cărei priviri ochiul avizat ar fi putut citi limpede înclinarea către sensibilitate lirică, afișa o firească emoție, o timiditate nejustificată - dacă ținem cont de faptul că nu era la vârsta adolescenței, vârstă de la care se așteaptă îndeobște cele dintâi ... XXXIII. VREI?, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Vrei? Vrei să-mpărțim o rădăcină, Să-mi fii tu lujer drept și spin Unind într-unul dor și chin, Să-ți port
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași pământeni care se încălzesc în jurul focului său? Ce l-ar determina, îndeobște, pe un om împlinit, să-și aducă prinosul de suflet, să-l fărâmițeze și să-l împartă? Ce ecou ar avea în familie, care de obicei, pune preț pe cele lumești, dar fiecare se simte stingher și străin în vecinătatea
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
observi un an pentru a înțelege o singură clipă”. Formulate mai mult sau mai puțin sintetic, gândurile autorulu iau toate, un miez, o substanță inefabilă, ca o cremă dulce și parfumată într-o prăjitură cu coajă tare (care e viața, îndeobște!) Cât trebuie să sapi, să ciocănești, să înlături, ca să ajungi în miezul rărunchiului! Sunt înfierate aici, invidia confraților față de succesele tale, răutatea lor de a nu putea ajunge acolo unde tu ai ajuns: “Mierea înghițită de viespi se transformă totdeauna
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
trădătoarea lună, așa că Natalia fu dusă până la căsuța ei de picioarele ce călcaseră dintr-o piatră în alta, luminate, nu știa de cine și cum. Când fu dinaintea ușii, fata văzu odihnind pe prag un snop din ierburile pe care îndeobște le punea la icoană. Și de această dată mirarea o năpădi. Știa că nimeni din sătuc n-ar fi făcut asta și, oricum, cine-ar fi știut că ele se duseseră cu toate pentru tămăduirea lui... Atunci silabisi cu voce
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
cei lipsiți de slavă, cârmuitori sau stăpâniți, bogați și săraci, ca să înlăturăm aceste patimi rele din sufletul nostru și să încetățenim în el alaiul virtuților. Fiindcă și plugarul, și tăbăcarul, și zidarul ce face case, și croitorul, și țesătorul, și îndeobște tot omul care își procură cele de trebuință vieții, prin ostenelile sale și prin lucrarea mâinilor lui, dacă înlătură și izgonesc din sufletul lor pofta și dorința bogăției, a slavei și a moliciunii, sunt cu adevărat fericiți. Căci aceștia sunt
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
deci, pe înțelept este în primul rînd adevărata cunoaștere a Realității. Această cunoaștere îi dictează întreaga sa comportare în viață. Să vedem care sînt trăsăturile esențiale ale unei atari conduite. Este de prisos să mai amintim căci este un lucru îndeobște cunoscut că înțeleptul indian trebuie să se supună și el prescrierii elementare, impusă oricărui individ, de a nu aduce nici o vătămare nici unei vietăți: "Nu trebuie să vatămi nici un fel de viețuitoare!" (335, 9). Este comandamentul legii supreme ahimsă (= propr. a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sufletesc și nu poate fi interpretat ca atitudine pasivă în fața vieții, ci ca o detașare de "setea rodului acțiunii" (phălatrītna vairăgyă), așa cum va preciza așa-zisa "Evanghelie a Indiei", Bhagavad-gītă. Gînditorul indian, prin urmare, contrar celor ce se afirmă îndeobște, luptă, cu toate mijloacele ce-i stau la dispoziție, împotriva sorții, pe care caută să o domine sau cel puțin să o modifice printr-un efort continuu, concretizat fie în acțiune non-acțiune, fie în contemplare. Soarta și acțiunea sînt în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Grecia, în loc să ne inspirăm de politica noastră tradițională. În ce constă însă aici tradițiunea? Ea constă în ceea ce ne impune chiar pozițiunea noastră geografică, de-a evita orice conflicte, orice provocare față cu puterile noastre vecine și d-a întreține îndeobște cu toate puterile cele mai bune relațiuni. Prin aspirațiunile noastre, prin dezvoltarea intelectuală ce și-a dat România de jumătate de secol {EminescuOpXI 51} aproape, ea a cătat a se apropia de civilizațiunea apuseană; ideile de progres, dezvoltarea noastră economică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
comitea odinioară Grecia în loc să ne inspirăm de politica noastră tradițională. În ce constă însă aici tradițiunea? Ea constă în ceea ce ne impune chiar pozițiunea noastră geografică; de-a evita orice provocare față cu puterile noastre vecine și d-a întreține îndeobște cu toate puterile cele mai bune relațiuni. Prin aspirațiunile noastre, prin dezvoltarea intelectuală ce și-a dat România de jumătate de secol aproape, ea a căutat a se apropia de civilizațiunea apuseană; ideile de progres, dezvoltarea noastră economică trebuie să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reprezintă Subiectul, iar Moriarty Antisubiectul. Dacă Subiectul este concretizat ca PROTAGONIST la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, Antisubiectul este concretizat ca ANTAGONIST. ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Rastier 1973. Vezi și ANTIREMITENT. argument [argument]. 1. Rezumatul unei narațiuni (constînd, îndeobște, din MIEZURILE cele mai importante din acea narațiune). 2. În cuvintele lui Aristotel, mulțimea de evenimente implicate semnificativ în ACȚIUNEA unei piese sau a unui poem epic. Unele dintre aceste evenimente se pot situa în afara INTRIGII propriu-zise a unui poem
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cadru [frame]. Un set de date mentale conexe reprezentînd diverse aspecte ale realității și favorizînd percepția și înțelegerea acelor aspecte (Minsky). Cadrul cognitiv al unui "restaurant", de exemplu, e o rețea de date aparținînd funcțiilor etc., pe care le au îndeobște restaurantele. Mai general, NARAȚIUNEA poate fi considerată un cadru ce permite anumite feluri de organizare și anumite interpretări ale realității. Cadrele sînt adesea considerate ca fiind echivalente cu SCHEMELE, PLANURILE și SCRIPTELE, dar s-au propus și cîteva diferențieri sugestive
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1985. Vezi și MODALITATE. donator [donor]. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Donatorul, analog cu ADJUVANTUL lui Greimas și LUNA lui Souriau) înzestrează eroul cu o unealtă (îndeobște magică) ce înlesnește înlăturarea eventuală a nenorocirii. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIDONATOR, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. dramatis persona [dramatis persona]. În terminologia lui Propp, un ROL fundamental (într-un basm) repartizat unui personaj. Propp a izolat șapte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
motion]. O manifestare cinematică a SEGMENTĂRII (cf. Bonnie și Clyde). În mișcarea lentă, o acțiune ocupă mai puțin timp decît reprezentarea sa, care se deplasează la o viteză mai mică decît cea obișnuită. ¶Chatman 1978. mit [myth]. O narațiune tradițională, îndeobște legată de credința religioasă și de ritual, care exprimă și justitifică un aspect exemplar al modului în care se prezintă lucrurile. ¶După Lévi-Strauss, structura mitului se poate exprima printr-o omologie cu patru termeni care pune în raport două perechi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O tehnică prin care înțelesul unei serii anumite de situații și evenimente rezultă din juxtapunerea lor, mai curînd decît din trăsăturile lor constituente (cf. "Jurnalele de actualități" din romanul S.U.A. de Dos Passos). Termenul e îndeobște asociat cu filmele de artă. ¶Metz 1974; Souvage 1965. motiv [motif]. 1. O unitate tematică minimală. Cînd un motiv apare frecvent într-un text dat, el se numește LAITMOTIV. Un motiv n-ar trebui să se confunde cu o TEMĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimentele să merite a fi povestite. Situațiile și evenimentele care sînt (descrise ca fiind) extraordinare, minunate, bizare (în opoziție cu ordinare, terne, obișnuite) sînt narabile. Se poate spune că o aserțiune narabilă are forța uneia exclamatorii, iar naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o dată se îndreaptă către eșec, sau invers. ¶După Aristotel, peripeția (PERIPETEIA) este, împreună cu RECUNOAȘTEREA, mijlocul cel mai puternic de asigurare a efectului tragic. ¶Aristotle 1968 [1965]. persoană [person]. Setul de relații între NARATOR (și NARATAR) și povestirea narată. Se face îndeobște o distincție între NARAȚIUNILE LA PERSOANA ÎNTÎI (al căror narator este și personaj în situațiile și evenimentele povestite) și NARAȚIUNILE LA PERSOANA A TREIA (al căror narator nu este și personaj în situațiile și evenimentele povestite). O altă categorie este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
personaje-șablon în basme. ¶Holman 1972. personajul căutat [sought-for person]. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Personajul căutat (analog SOARELUI de la Souriau și OBIECTULUI de la Greimas) este reprezentat, îndeobște, de fata împăratului. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. perspectivă [perspective]. FOCALIZARE; PUNCT DE VEDERE. Împreună cu DISTANȚA, perspectiva este unul din cei doi factori principali care regularizează informația narativă. ¶Genette 1980, 1983; Rimmon 1976. piramida
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURSULUI este mai mic decît TIMPUL ISTORIEI, cînd (se simte că) un segment narativ e prea scurt pentru NARATUL pe care îl reprezintă, cînd un text narativ relativ scurt corespunde unui timp narat relativ lung (a cărui acțiune narată ia, îndeobște, mult timp pentru a fi completă), se obține rezumatul: el acoperă gama de viteze dintre scenă și elipsă. ¶Rezumatul (sau PANORAMA) este opus în mod tradițional scenei (sau DRAMEI) și, în narațiunea clasică, constituie conexiunea între scene ca și planul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
III, paragraf 12), selectate de savantul A. D. Xenopol ca motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult prea adesea în răstimp, pentru a sugera, îndeobște, neputința individului confruntat cu feluritele și nebănuitele obstacole ivite în calea propriului destin, asemenea cuvinte se potrivesc, parcă, mai curând generației de sacrificiu reprezentată de (și prin) Leonid Boicu, decât „vremilor” lui Vodă Vasile Lupu, la care făcea trimitere cronicarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cu nostalgia Dondoșanilor în suflet, sat natal pe care nu-și închipuise, probabil, că n-o să-l mai revadă vreodată, Leonid Boicu s-a reîntors la Iași, după absolvirea liceului, pentru a urma cursurile Facultății de Istorie-Filologie. Anii studenției, considerați îndeobște cei mai frumoși din viața unui tânăr ce se pregătește pentru o carieră, au coincis nefericit însă, pentru întreaga-i generație, cu perioada de puternică afirmare și de maximă expresie a stalinismului în România, 1951-1955, când, accesul la studiile istorice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înfruntat criticile virulente și - spune el - neîntemeiate ale șefului său de catedră, îndeplinind și funcția de director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, cu care nu se afla în relații prea cordiale. Or, fără a-și calcula riscul potențial generat, îndeobște, de îndrăzneala de a contrazice „șeful”, colegul Leonid Boicu a formulat un cu totul alt set de observații și aprecieri, care - consemna, recunoscător, academicianul Gh. Platon - „mi-au mers la inimă și acolo au rămas pentru totdeauna”. Și exemplele pot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de profesorul Gh. Platon, un alt component al „podghiazului” și beneficiar al strălucitului prilej prin care detașamentul istoricilor ieșeni gustase din „dulceața Europei luminate”, rămâne referențial pentru inteligența sclipitoare, pentru inventivitatea, spontaneitatea, umorul și farmecul celui care nu se sfia, îndeobște, să se autoironizeze spre deliciul interlocutorilor. Același memorialist mai nota, perfect îndreptățit, că în numeroase alte împrejurări, cumva asemănătoare, petrecute împreună, „fie la colocviile ocazionale în jurul unei sticle de Cotnari, fie în «crama» primitoare a prietenului comun Petrișor Cazacu, trecut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cunoscute, caracterizau oameni și comportamente. Seriozitatea sa <se> împletea cu umorul fin, transformând descrierile în povestioare, care vădeau talent, imaginație și o cunoaștere ieșită din comun a firii umane”. Mărturisirile profesorului Platon ar putea fi completate și ilustrate, prin nume îndeobște binecunoscute încă celor mai apropiați (cel puțin ca vârstă) dintre colegi sau prin momentele memorabile, de tipul celor aniversare, consumate acasă la sărbătorit, în frumoasa zi de Arminden. Sentimente speciale și vădite manifesta Leonid Boicu față de toți moldovenii de peste Prut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Sadîk Pașa) ca izvor documentar pentru istoria României în vremea războiului Crimeii (1969); Raporturile româno-poloneze oglindite în memoriile lui Wladislaw Czartoryski (1971) ș.a. Deși conștientiza că, în procesul „reconstrucției” sau restituției istorice, valoarea unor asemenea surse rămâne adesea îndoielnică, fiind îndeobște considerate izvoare de mâna a doua, autorul lor aprecia, cu deplin temei, că aceleași repere informaționale „capătă un spor de însemnătate în măsura în care memorialistul ocupă un loc și joacă un rol mai important în evenimentele pe care ni le înfățișează”. Referindu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]