1,549 matches
-
la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fiecare fir de ceapă existent în sabzi mandi este adus aici și toată lumea din casă începe să taie. Treptat, membrele slăbănoage ale lui Pandit Razdan sunt acoperite cu ceapă, până când îi mai rămân afară doar capul și genunchii. Cepele sunt îndesate până la refuz încât tot trupul său este îngrămădit în foi și suc de ceapă. În final, în jurul căzii sunt înfășurate cârpe albe, care ajung apoi împăturite sub capul lui, transformându-l într-un fel de mumie de ceapă, înfășat strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria sa, ajunge într-o încăpere unde i se pune în față un bol de orez și dal. În timp ce-și îndeasă mâncarea rapid în gură, aude cum ceilalți, aflați în încăpere, vorbesc despre el. Conversația se poartă pe un ton scăzut, aproape șoptit, și ar putea chiar auzi ce se discută, dacă n-ar fi atât de înfometat. Matahala, îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a lua legătura cu lumea cealaltă, nicidecum dragostea frățească. Mai sunt și alte detalii, pe care Mabel le notează în fișierul domnului Dutta. Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
drumurile lungi și despre exemplu, Jonathan nu simte nevoia să ia notițe. Acestea sunt lucruri pe care le înțelege de acum, care i s-au insinuat sub piele. Se strecoară și rămâne singur în sală cu mâinile (ilegal și sfidător) îndesate în buzunare, examinând în liniște fotografiile decolorate, aliniate de-a lungul coridorului lambrisat cu stejar. Imagini sepia ale echipelor de altădată ale școlii, care stau cu spatele drept și brațele strânse la piept, aleșii rugbiului, asociații de fotbal, atleți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și perna de lacrimi e udă. Tristețea își pune amprenta pe ochi, Pe zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană de piatră. Majestatea Sa veni și mă zgâlțâi de umeri. Își scoase de la încheietură o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre mama împăratului Hsien Feng, Chu An, care a încercat să-l otrăvească pe Prințul Kung. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celălalt de parcă am fi amanți de ani de zile. — „Podul Magpie“, zice Majestatea Sa într-o zi. E cea mai frumoasă poveste pe care am auzit-o vreodată. Profesorii particulari imperiali nu mi-ar fi predat-o niciodată: mi-au îndesat capulnumai cu prostii. Studiile mele s-au limitat doar la imaginile unui imperiu destrămat. Lecțiile nu au avut niciodată sens pentru mine. Cum se poate să fie totul pierdut, dacă fiecare împărat a fost înțelept? Profesorii nu au putut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
audă cuvintele de pe buzele tale cerești. Ce a zis Majestatea Sa? — Majestatea Sa a arătat spre Su Shun și a spus că a fost ideea lui. — Știam eu! — Su Shun a părut furios, dar n-a zis nimic. Rong își îndeasă batista înapoi în buzunar. Chiar în acest moment, An-te-hai se năpustește înăuntru: — Majestatea Sa a ordonat anularea imediată a decretului. Chow Tee mi-a spus că împăratul i-a ordonat lui Su Shun să nu mai menționeze niciodată ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu scot nici un sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații nu le vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Păreau, în orice caz, veseli! Cine știe? Poate că într-adevăr era veselă viața lor acolo, cu acest sistem moștenit de la romani, în care învățătura severă de carte sau de meserie era însoțită de pumni cumpliți după ceafă și picioare îndesate în spate. STÎLPUL DE FOC IMAGINAR Ceea ce pasionează un elev în școală și e revelator pentru înzestrarea pe care o demonstrează el mai târziu e un simplu accident, alteori e o bizarerie. În școala primară, la cererea de asemenea ciudată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da. Cu aceeași plăcere cu care, strecurat în casă ca să îndese în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan se folosea de această sclipitoare expresie care îi particulariza vorbirea, conferindu-i în ochii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă: „Dobitocule, criminalule, te dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestea cu bateria de tractor. Ca să arate unora că el poate băga În gură orice, a Încercat și cu puțină sodă caustică. Astăzi răsuflă printr-un soi de supapă Înfiptă În partea de jos a gâtului, iar hrana i se Îndeasă, cu ajutorul unei pâlnii, pe un furtunaș care Îi străbate pielea și carnea burții și duce direct În stomac. E de prisos să-ți spun că n-a mai vorbit niciodată. În seara asta, În cinstea copilului Mișu, care nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele lui se înălța, cu repeziciune, un munte de monede. Soldații îndesau banii în saci, care le erau apoi dați funcționarilor spre a-i împărți printre săracii din Azuchi. Astfel, Nobunaga dorea să creadă că, de acel An Nou, nu avea să existe în Azuchi nici un om flămând. Când Nobunaga îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de soldați în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale și din spate, în poziție protectoare, cu săbiile aruncând flăcări născute din deznădejde. N-aveau să lase inamicul să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau, unii cu alții, pentru marea pradă. Sub învălmășeala de lănci, Menju Shosuke își găsi moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]