1,581 matches
-
a plătit nici pe departe datoriile față de România. Mai are mult, foarte mult până să le achite. E drept, ne-a dat și ne dă niște bani, chiar sume importante, dar, n-aveți grijă, o să-și scoată cu vârf și îndesat pârleala, chiar și în ce priveste darurile nerambursabile. MDP: Sunteți optimist și convins că situația grea în care se află astăzi România este vremelnica. Ce trebuie să abandoneze românul, în pragul anului 2011, ce trebuie să ia cu el în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și cântec și pâinea orișicui. Cărarea Cum mă uitam, domniță, în urma-ți pe cărare, Și mă-ntristam, răzleț, că umbra ta dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu bătrân, Că-mi face umbra gheară și mi-o îndeasă-n sân. Te așteptam, cu ziua, la câte-o cotitură, S-arunci, ca pe-o fărâmă, spre mine-o uitătură. Scânteia ei de miere să-mi fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
1. În una mie nouă sute optze'ș'nouă, De-ntîi februarie,-ntr-o zi de miercuri, Iubita, dîndu-mi cincisprezece ouă, Mi-a zis rîzînd: Ai grijă cum te strecuri Prin viață, oare n-a sosit momentul La cei cincizeci de ani bine-ndesați Să-ți întocmești în tihnă testamentul Așa cum fac barbații ce-s bărbați? 2. Deci m-am pornit a scrie trist și tandru Cu pixul, cu creionul, cu stiloul, Ba chiar cu creta ca și copilandrul Ce desenează pe un gard
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor, un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
purta mereu asupra sa...Vădit tulburat Căpitanul a plecat spre faleză... Era o dimineață de februarie, cerul era Înnourat, vântul bătea tare dinspre est și marea era foarte agitată. Colegii l-au văzut cum Își pune Jurnalul sub manta, Își Îndeasă șapca pe cap și intră În marea dezlănțuită, tot mai departe, tot mai adânc, neclintit printre valurile Înspumate ale mării până a dispărut Între talazuri... Nimănui nu i-a venit să-și creadă ochilor, scena În cauză era parcă ireală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
aproape, numai că n-am cu ce să-l apuc. Și tot frământându-se îi veni o idee: Am să-ncerc să mă strecor cu spatele. Zis și făcut. Balaurul își strecură mai întâi coada, pe urmă încercă să-și îndese spatele, picioarele și mâinile. Era greu, pentru că balaurul era foarte gras. Era atât de gras încât rămase înțepenit. Vai mie, țipă el. Am rămas prizonier în fereastra asta! Ce mă fac? O să mor de foame și de sete, în timp ce acolo
ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
hainelor lor, mai ales tricourile preferate și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi, șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă în mașină, puse detergent și apăsă pe pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
primus inter pares va conchide textele urmåtoare au fost considerate nesatisfåcåtoare încurajându-i pe toți membrii suitei så ofere comentarii și påreri și tedeumuri constructive la aceste texte pentru a-i ajuta pe autorii îmbålsåmați så treacă Acheronul de celulozå îndesați în coșuri pline de nume și texte distribuite acolo de Marele Editor Poimâine fugit irreparabile tempus Sic
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
cap și, amenințător, luă de jos o găleată plină. - Dă-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zise, soldățește, căpitanul. Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți-l încoa. Ține bine. Sub o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mire. Bătrânul rabin ședea ghebos, cu amândouă mâinile în buzunare, și se uita cu priviri sfredelitoare pe sub sprâncene. Zisese : - Să trăiască tata care a făcut așa un buiet gras și frumos. Să fie sănătos ! Tata lui Minu se sculă și îndesă în buzunarul rabinului patru hârtii de câte-o sută. - Să trăiască mama care a făcut un buiet așa voinic și deștept. Să fie sănătoasă ! Madam Burăh, bătrâna, se sculă ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Să fie sănătos ! Tata lui Minu se sculă și îndesă în buzunarul rabinului patru hârtii de câte-o sută. - Să trăiască mama care a făcut un buiet așa voinic și deștept. Să fie sănătoasă ! Madam Burăh, bătrâna, se sculă ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O coti pe-o hudicioară. Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
putut mai mult treaba. Întâi a avut de lucru cu scuturatul lulelei de tocul ciubotei. Pe urmă a scos suvacul să-i desfunde muștiucul. Apoi a încercat-o, de mai multe ori, așa „la rece”. Și abia după aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit pe dată să-i aducă un cărbune pentru a-și aprinde luleaua. Pâcu, ca drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bage carul în curte, Pâcu a dus mâna la chimir, fără să gândească, și a scos punga unde avea luleaua cu toate cele trebuitoare. Cât timp moș Dumitru a pus boii la locul lor, Pâcu a umplut luleaua cu tutun, îndesând-o cu dușmănie parcă. Când moș Dumitru s-a întors la poartă, Pâcu pufăia de zor din lulea... Dumitre! Tu mai ai ceva în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mea... Spre seară, Pâcu s-a ridicat să plece: Am ajuns și la ziua de care mă temeam, Dumitre. Dar cum vremurile trecute nu se mai întorc, trebuie s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să riște câte zece unități la fiecare canal pe care juca. Nu avu niciodată timp să-și numere banii. Din când în când arunca un pumn de gologani în automatul de schimbat bani și primea bancnote mari, pe care le îndesa în buzunarul interior. Nu fu silit niciodată să mai scoată din rezerve. După o vreme, cuprins de o panică ciudată, gândi: Probabil că am vreo trei sau patru mii de unități. Ar fi timpul să renunț. Nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
văzu că lista nu cuprinde decât societăți. Numele mergeau de la A până la Z și erau cam cinci sute la număr. Dosarul nu purta nici un fel de titlu sau explicație. Fara îl îndoi cu un gest automat și încercă să-l îndese în buzunar, în timp ce din globul strălucitor răsună din nou glasul acela profund: - S-a stabilit că A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARA a comis în cazul dumitale o escrocherie grosolană și că se face vinovată și de alte practici necinstite, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi luat o îmbucătură, două chifle și o bucată de cașcaval și le îndeasă în buzunar. Ce faci când bagi de seamă asta, îl ameninți că-l dai pe mâna poliției? Scena aceasta e dintr-un film rusesc, odinioară foarte popular la noi, Gară pentru doi. Ea exprimă exact, cred, atitudinea jenantă până la durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de frig!” îi zice un hominid din branșă. Mexicanul clatină din cap: „Nu, bă, intru acuma la film!”. Hominidul scuipă nervos: „Băi, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al ei pleca la Madrid. Așa m-am aciuat, jumate ca servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]