9,974 matches
-
ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa. Ce ne facem dacă ni se termină banii? Mergem frumos acasă, ce altceva am putea face? Uff ! n-am să Îndrăznesc să-ți cer mai mult de o Înghețată pe zi...vezi tu ce copil Înțelegător ai? Andreea râdea puțin forțat de situația lor financiară deloc comodă. Doar te-am crescut eu dragă, nici nu poți să fii altfel... zâmbise trist
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe afară să caute un telefon public și să facă puțină mișcare. Mâncarea de cartofi cu carne grasă, pe care au servit-o la felul doi, deși bine gătită și cu salată, căzuse cam greu mamei, iar Andreea nu mai Îndrăznise să comenteze În nici un fel. Mâine voi merge și voi cere mâncare de regim, spusese mama. Nu cred că pot mânca toată perioada așa ceva, deși știi că eu nu sunt pretențioasă, dar dacă au prăjit ceapa...mie chiar mi-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul ei, pur și simplu nu mai există. − Fetelor! Ce-ați făcut aici? Ați șters ceva? −Aaa! Numai niște tabele goale! − Cum ați îndrăznit?!? Acelea erau tabelele mele pentru servici. Ca să le refac am nevoie de câteva ore și am de făcut o lucrare urgent! Să nu vă mai prind prin birou! Și sunteți pedepsite pe două săptămâni! − Dar eu de ce să fiu pedepsită
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea două nu iau prea mult din potențialul celorlalte „simțuri”, atunci s-ar putea atinge un echilibru... P.H. Lippa este un pudic și nu îndrăznește să-și pună eroul în situații jenante. Un scriitor de la anul 2000 ar relata pe larg despre felul în care personajul își satisface sau nu iubita, cîte erecții are în 24 de ore, cum suportă „capriciile” ei și când cade
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mă joc cu sentimentele, ori «să iau în deșertă acest dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei în serios pentru că eu însămi ți-am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de a nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu era decât însoțitoare obligatorie, conform protocolului, la întâlnirile diplomatice. Ea se „lansează” în aventura cu scriitorul, dar acesta simte că o parte din viața ei rămâne învăluită în mister. Gelos, angajează un detectiv particulat ca din partea soțului (!), care nu îndrăznea să o facă. Îl ajută prietenul!... Femeia vizita în secret un medic (era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc la scrierea „romanului” trăit de el însuși. Surprinși de un teribil bombardament al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de erou mai este dacă la început l-a ispitit gândul evitării acestei „complicații”, ba chiar nu a ezitat să-i spună și iubitei sale, fără a bănui ce proporții poate lua în sufletul ei o astfel de „propunere”. Cum îndrăznește să-i sugereze uciderea unei ființe care crește din carnea ei și îi umple întreaga ființă? Nu-și dă seama că o îndeamnă spre un act ce se numește „omor”? Profesorul a încercat o eschivă: nu s-a gândit decât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simțea atrasă ca într-un vârtej ce-i provoca o dulce amețeală, o stare în care putea să ia totul de la capăt, tot ce pierduse ori, poate, nici nu avusese pînă la întâlnirea cu Domnul R.: dragostea. El, însă, nu îndrăznește să meargă atât de departe, încât să creadă că persoana lui ar putea avea o atare influență asupra Teodorei. Deși i-a spus-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul. Nimeni însă n-a îndrăznit nici măcar să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi... Am fost... Unde, mă, nu s-aude? Bu-bună ziua, do-domnule secretar, îndrăzni să ia cuvîntul Ilinca, nu pentru că ar fi fost cea mai curajoasă, ci pentru că o cunoștea oarecum domnul Nicanor. Doar ea era cea mai bună recitatoare din comună și fusese clasată pe locul întîi la un mare concurs. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de afară înăuntru, că vezi locul unde-și are culcușul de veci întunericul și că pe lîngă el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o pleasna peste propria scăfîrlie. Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru așa ceva. Nici eu n-aș fi spus dacă n-ar fi trebuit să combat calomnia. Și s-a mai găsit unul bun de gură, un invidios de la Liceul de alimentație publică, individ care nici măcar nu citise poezia și care îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne facem? Ați auzit foarte bine, rosti rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un efect miraculos. Fiecare deveni altul; mai bun, mai prietenos, mai dornic să se afirme într-un fel sau altul. Cînd se apropiară însă de marginea prăpăstiei și priviră adîncurile oarbe, un fior de groază străbătu pe fiecare. Nimeni nu îndrăzni să spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul de pînă atunci, se trase mai deoparte și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să cred că poate fi concurată de către viteza găndului, care este instantanee. Totul mi-a inflamat imaginația, fantezia. și, pentru că omenirea așteaptă de multe decenii venirea Oznurilor cu extratereștri, m am hotărăt să vă aduc, cu pixul, pe Pămănt. Am îndrăznit să cred că sufletul spiritul omului este nemuritor. Am înfrățit roboți din lumi diferite ca să apere Pămăntul și oamenii lui. Febra cunoașterii a dus la apariția unei adevărate industrii a Science Fiction-ului; mii de autori, milioane de volume de SF
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: La Academie urmează să aibă loc o dezbatere despre evoluția, selecția naturală și speciile umane. Darwvin: Vor să-mi atace teoria evoluției și selecției naturale?! Căt am trăit n-au avut curajul să mă conteste?! într-o zi o să îndrăznească să conteste apariția și evoluția omului pe Pămănt?! Evelin: Probabil, cineva a pus întrebarea de ce sunt atătea specii umane: albi, negri, galbeni... Darwvin: Domnule, dar ce vrei să insinuiezi? Evelin: Mă găndeam că omul de mai multe culori, cu aceeași
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este singura din Univers care poate modifica drumul luminii? Pănă nu demult se credea că lumina are în Univers cea mai mare viteză. De curănd oamenii de știință spun că viteză mai mare ca lumina are găndul. Găndul este instantaneu, îndrăznesc să spun că, alături de timp, spațiu, lumină, forța gravițională, este una dintre dimensiunile existenței Universului și mai ales a ființelor evoluate, inteligente cum este omul. Animație. Nu este timp dar eu cred că radioactivitatea din Univers rămăne o dimensiune, o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
prea mult și atăt de departe de Pămănt și de istorie... Evelin: Un om, un muritor care emite o teorie care este valailă în tot Universul merită titlu de academician al Universului! Darwin: Un alt muritor, Galileo Galilei, care a îndrăznit să-și susțină teoria că Pămăntul se învărtește în jurul axei sale, celebrul e pur simove, în timp ce era ars pe rug. Evelin: Era ars pe rug pentru o teorie sacră a mișcării materiei în Univers. Darwin: și acest lucru l-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși viața lui Lupino depindea de hotărîrea pe care urma s-o ia. Nici un lup n-ar fi îndrăznit să-i conteste cuvîntul. Șeful haitei putea spune "da!", dar, la fel de bine, ar fi putut spune "nu!" și atunci lui Lupino nu i-ar fi rămas nici o șansă. Dar există motive temeinice pentru care un cap al haitei are parte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
părere? Avea să-i fie dor de Hana, de blîndețea ei, de observațiile ei ascuțite despre lume, de înțelegerea de care dădea dovadă. Știa că Hana l-ar fi înțeles, dacă i-ar fi împărtășit planurile sale, și totuși nu îndrăznea s-o facă. Îi promisese lui Arus și trebuia să se țină de cuvînt. Nu poți să-mi spui nimic, văd bine, continuă Hana, după clipe lungi de tăcere apăsătoare. Lasă, Lupino, îmi vei spune cînd vei fi pregătit. Eu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
masculul, înduplecat. Voi, celelalte, afundați-vă în pădure; pînă spre seară vă vom ajunge, adăugă ferm. Comanda lui nu lăsa loc de comentarii. Căprioarele îi urmară indicațiile. ... Și se întoarseră la izvor. Masculul hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
povestea despre călătorii nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt timp, cuvîntul lui a devenit la fel de ascultat precum cel al marilor noștri înțelepți. Îl veneram. Lupino ascultase fără să îndrăznească a-l întrerupe. Era o relatare zguduitoare și, cumva, părea desprinsă dintr-o poveste pe care-o auzise cîndva. Nu știu de ce, puiandrul simți nevoia să plîngă. Își înăbuși suspinul și întrebă: Și unde este acest înțelept acum? Pe el
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei? În scurt timp, negura s-a împrăștiat pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]