1,238 matches
-
altă parte, universitatea dorea să își păstreze angajații inclusiv printr-o stimulare financiară. Apoi, în cazul restructurărilor periodice venite „de sus” puteau fi tăiate doar pozițiile vacante. În al treilea rând, în acei ani universitatea putea fi privită cu multă îndreptățire ca o organizație de tip birocratic. Conducerea ei avea ca obiectiv expansiunea (Niskanen, 1971). Cum ministerul limita numărul total de posturi în sistemul de învățământ superior, conducerile universităților trebuiau să intre în competiție între ele pentru a obține cât mai
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
atunci o retorică a neputinței. ADAOS. Cu privire la întrebarea „Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut?“ - Gândirea care se ghidează după logica elementară consideră această întrebare drept absurdă, pentru că răspunsul este conținut deja în întrebare și anulează îndreptățirea însăși a întrebării: când nu mai e nimic de făcut, nu e, desigur, nimic de făcut. Bunul-simț va spune că această întrebare este lipsită de sens. Însă această întrebare ascunde în sine insistența neresemnării: de vreme ce, în condițiile în care nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a lui prin raport cu ce e bine și ce e rău, drept și nedrept, învechit și înnoitor este semnul inteligenței noastre pământești. Viața unui om inteligent se hrănește din conștiința puținătății certitudinilor noastre și din disponibilitatea de a cerceta îndreptățirea unui alt punct de vedere. Înainte de a fi solidar cu proiectul meu, sunt solidar cu distanța care mă desparte de geneza lui și de experiența limitată a vieții mele. Inteligența este de aceea permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fie pus în relație cu privirea, căci aceasta este simbolul judecății morale, fiind într-o ”strânsă legătură cu transcendența”. Lucian Raicu afirmă că ” Esențialul în literatura lui Rebreanu este această privire îndârjită ațintită spre tainele vieții, în care sălășluiește o îndreptățire mai adâncă a lucrurilor decât ne-ar putea divulga contemplația suprafețelor...” Privirea poate fi echivalentă cu gestul acuzării, așa cum este privirea satului aruncată Anei în momentul păcatului: ”Spre sfârșitul Câșlegilor se răspândi zvonul în sat că Ana lui Vasile Baciu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
vitale care s-au manifestat în viața religioasă după război și a căror rezolvare nu mai putea întârzia, iar pe de altă parte constituia o posibilitate sui generis pentru Biserica românească de a ocupa locul cuvenit în soborul Bisericilor Ortodoxe. Îndreptățirea rolului pe care Biserica românească îl putea juca în contextul ecumenicității ortodoxe era susținută nu de trecutul ei istoric, ci de autenticitatea Ortodoxiei ei. Pentru a-și redobândi locul ei în contextul ecumenicității ortodoxe, BOR era datoare să instituie disciplina
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
consulte Sfântul Sinod în această privință, nefiind vorba de o problemă dogmatică; 3. Ortodoxia nu are nimic în comun cu numărul lumânărilor și cu felul ofrandei. În ceea ce privește primul punct de vedere exprimat de preopinentul de la "Universul", Nae Ionescu consideră cu îndreptățire că nu se poate demonstra caracterul ortodox al unei dispoziții prin concordanța ei cu statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru simplul motiv că acest statut nu este ortodox, ci protestant, fiind străin de duhul Ortodoxiei. În plus, filosoful român, un fin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-se misiunii sale sfinte. Sesiunea Congresului bisericesc din 1929 a demonstrat două aspecte semnificative: 1) în Biserică se face politică - și încă una primejdioasă -; 2) conducerea Ecclesiei facilitează imixtiunea politicului în domeniul religios. În aceste condiții, Nae Ionescu considera cu îndreptățire că operația de deparazitare a Bisericii rămânea una actuală, chiar "într-o formă acută". Mai mult, filosoful român identifica elementele de corupție ale vieții bisericești care subminau structura Ortodoxiei 31. Soluția nu era decât una singură: modificarea legii pentru organizarea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dezvoltă semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Acest principiu care s-a constituit ulterior autonom și antagonic, ca spirit de protest, de eliberare, marchează medievalitatea germană. De aceea, luteranismul semnifică "precipitatul ultim, închegarea lui doctrinară pe tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
gaze, cu aplicație la aer, hidrogen, heliu, neon și argon"; interesantă este partea a treia, în care "se compară teoriile fondate pe mecanica ondulatorie cu rezultatele experimentale obținute atât de autor, cât și de alți cercetători". George Manu subliniază cu îndreptățire că "atât timp cât razele nu sunt prea mult încetinite, curbele experimentale ale încetinirii urmăresc cu precizie ecuația lui Bethe-Bloch, cu condiția de a alege o valoare empirică convenabilă pentru energia medie de excitație E, figurând în această ecuație"2. Ultimul capitol
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este - în atmosfera de anarhie și de uitare a sfintelor așezări în care se zbate Biserica noastră - un suprem cordial. Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptățirea canonică a pastoralei P. S. Romanu nici nu e așa de clară și că e nevoie de o interpretare prin ocol a textelor, pentru ca aplicabilitatea lor să fie reală... E un act nepolitic - desigur. Dar tocmai aici îi vedem noi valoarea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Însă străinătatea Celuilalt nu o voi putea cunoaște niciodată definitiv. De ce? Pentru că nu sunt în posesia "imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje și bulversante combinații. Trimiterea precisă a lui Auge și Colleyn este la "agricultura chimică, antibioticele, organismele (vegetale și animale) modificate genetic, terapiile genetice, cercetările
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Între timp, blocul comunist, rusofon, majoritar și în noul parlament, cere federalizarea Republicii Moldova. Și ceea ce este peste măsură de grav, ei doresc anularea actului Marii Uniri din 1918, act istoric asupra căruia nu are îndreptățire să se pronunțe parlamentul celor șase județe, ci numai întreg poporul român. Revizuirea victoriilor obținute în lupta de eliberare națională a românilor basarabeni a debutat cu abolirea imnului de stat „Deșteaptă-te, Române” și adoptarea „Hotărârii cu privire la celebrarea în ziua
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
doua, mult mai ambițioasă, urmărește elementele comune detectabile, deci universale, ale tuturor literaturilor accesibile. Este vorba, în același timp, de diferențiere și unitate, de alteritate și generalitate literară. pentru a da doar câteva exemple curente: cultura africană se proclamă, cu îndreptățire, ca o parte a universalității, în timp ce literaturile indiene multilingue se definesc și ca o totalitate literară, printr-o serie, bineînțeles, de elemente comune. Un text lămuritor în această privință aparține comparatistului american A. Owen Aldridge, care este și un animator
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii ale dreptății 20 și în argumentarea lui Robert Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor cetățenilor în argumentarea din cadrul concepției despre dreptatea distributivă și a întregii teorii politice a
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că uzitarea principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pentru ca acea ordine socială să beneficieze de autoritate politică? Singura explicație a faptului că realiștii insistă asupra acestor condiții, observă Erman și Möller, constă în faptul că ei întemeiază în ultimă instanță condițiile legitimității pe o premisă egalitariană, precum premisa îndreptățirii egale a cetățenilor la opinie în privința acceptabilității ordinii sociale sau/și premisa îndreptățirii lor egale de a fi doar subiecții unei ordini sociale pe care o găsesc în mod liber drept acceptabilă. Însă, continuă Erman și Möller, aceste premise nu
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că realiștii insistă asupra acestor condiții, observă Erman și Möller, constă în faptul că ei întemeiază în ultimă instanță condițiile legitimității pe o premisă egalitariană, precum premisa îndreptățirii egale a cetățenilor la opinie în privința acceptabilității ordinii sociale sau/și premisa îndreptățirii lor egale de a fi doar subiecții unei ordini sociale pe care o găsesc în mod liber drept acceptabilă. Însă, continuă Erman și Möller, aceste premise nu reprezintă nimic altceva decât formulări ale "valorilor morale ale libertății și egalității, indiferent
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
moralist sau aceea că existența unor valori politice distincte de cele morale nu implică și faptul că valorile politice nu pot fi impregnate de valorile morale (și - cel mai important - că egalitatea politică este tocmai o valoare impregnată moral, de vreme ce îndreptățirea egală a cetățenilor de a participa în procesul de decizie politică este justificată de obicei prin apel la o formă de egalitate morală, precum egalitatea de respect a persoanelor). Mai mult, am rămas totalmente surprins de precizarea potrivit căreia ei
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
profund iz moralist este, desigur, incontestabil. Aceasta nu demonstrează, însă, că ea este o idee moralistă sau că realiștii nu au dreptate să distingă între o normativitate morală și una politică. Este neîndoielnic, de asemenea, că egalitatea politică, înțeleasă ca îndreptățire egală a cetățenilor de a participa în procesul de decizie politică, este justificată de obicei prin apel la o formă de egalitate morală, precum egalitatea de respect a persoanelor. Dar aceasta se întâmplă tocmai pentru că cei mai mulți filosofi politici sunt moraliști
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
doar implicită, nu o concluzie a diverselor concepții morale particulare rezonabile 23) și să recurgă la temeiuri și argumente pur pragmatice. În prima interpretare, sugestia lui Waldron nu invalidează ideea că filosofia politică este o ramificație a eticii, de vreme ce acceptă îndreptățirea filosofilor de a recurge la principii morale, deși nu principii morale comprehensive, chiar și în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat. În cea de a doua interpretare, despre care cred că exprimă punctul de vedere al lui
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
societăți, în sensul că ea reprezintă precondiția realizării tuturor celorlalte virtuți sociale (inclusiv, desigur, dreptatea)23. Nu există niciun dubiu, de asemenea, asupra faptului că legitimitatea este prima virtute a puterii politice, în sensul de condiție sine qua non a îndreptățirii ei de a decide în chestiunile de interes public și de a elabora și implementa strategii sau politici care să crească gradul de realizare al exigențelor tuturor celorlalte valori dezirabile în cadrul societății. Aceste observații nu le sunt însă de niciun
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dreptatea cu celelalte valori sociale (i.e., legitimitatea, ordinea, stabilitatea, coeziunea socială, cooperarea etc.) și - mai mult - să ne clădim filosofia politică pe o astfel de confuzie, așa cum ne sfătuiește Rossi. Nu există niciun temei care să poată produce astfel de îndreptățiri. După cum se exprima Isaiah Berlin, și după cum ne obligă să acceptăm și regulile logice elementare (i.e., principiul identității), fiecare valoare "este ceea ce este: libertatea este libertate - ea nu este nici egalitate, nici onestitate, nici dreptate, cultură, fericire umană sau o
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și să indice în mod clar și precis recomandările implicate de teoriile lor abstracte și ideale pentru practica politică "reală", recomandări cel puțin la fel de "realiste" ca și cele propuse de realiști 35, și obiecțiile 10)-12), a căror lipsă de îndreptățire este, din punctul meu de vedere, cu totul specială, de vreme ce teoriile moraliste nu sunt teorii ale politicii în sensul obișnuit al termenului (i.e., teorii despre activitatea de guvernare a unei societăți), și cu atât mai puțin teorii descriptive ale politicii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]