5,366 matches
-
într-o căsătorie: el trădează încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea iscoditoare a lui Ezdra, femeia începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l crescu și-l educă până se făcu mare, bun de însurat. În noaptea nunții însă se abătu nenorocirea: fiul muri în camera conjugală. Atunci, de durere, ea își luă lumea-n cap
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui, acum... e satana. Și așa e, cum ai spus tu. Oamenii sunt liberi, de aceea pot fi ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uita la noi. Așa cum stătea, ne-am temut că ascunde un kaiken 3 ritual sub sashen 4. Dar nu, nu se putea ! Eram creștini. N-avea voie să facă Jigai 5, n-aveam voie să fac Seppuku 6. Trebuia să îndurăm. Așa ca fiul nostru. Să îndurăm și să ne rugăm. Acolo, la Nishizaka, țintuit de cruce, îl lăsasem pe Louis. Fiul nostru. Fiul cel mic. După ce l-au străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am temut că ascunde un kaiken 3 ritual sub sashen 4. Dar nu, nu se putea ! Eram creștini. N-avea voie să facă Jigai 5, n-aveam voie să fac Seppuku 6. Trebuia să îndurăm. Așa ca fiul nostru. Să îndurăm și să ne rugăm. Acolo, la Nishizaka, țintuit de cruce, îl lăsasem pe Louis. Fiul nostru. Fiul cel mic. După ce l-au străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fiecare pe la casele lor. Eu mai rămăsesem. De când taică-mio plecase la pescuit și nu se mai întorsese din furtună, iar maică-mea murise peste vreun an de tristețe, nu-mi ducea nimeni grijă. Stăteam acolo, lângă bătrân și nu mă înduram să plec. Mă ghemuisem lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina focului pe chip: era aspru și blând, ars de vântul și soarele mării, părea că e o statuie de bronz, vechi de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
E interesant faptul că și dumneavoastră, atunci, În scurta vacanță petrecută la bunica lui Petrică, ați perceput satul meu ca pe un colț de Rai. ― Pe lângă frumusețea locului, s-a adăugat și cea a oamenilor... Acum, vorbește-mi despre calvarul Îndurat de tine. ― Trebuie să vă spun că erau momente când nu puteam deosebi Securitatea de “bolșăvicii” de rând, cum le spune tata... La orice pas Îi Întâlneam pe unii sau pe alții. Toți aveau să mi atragă atenția asupra cine știe cărui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu avusese pe moment nici o reacție, îndurând cu stoicism batjocura, apoi intrase fără să spună nici o vorbă pe poarta casei sale și reapăruse peste câteva clipe înarmat cu o coasă, pe care o ținea pesemne prin apropiere. Și tot fără un cuvânt, ca un țăran când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
treia a vieții pe aceleași coordonate ale dascălului, făcând în continuare educație, risipind în jurul său cunoștințe, încercând să clădească o lume mai bună. Și o face cu artă. Ceea ce este de admirat! Urgia Multe nenorociri i-a fost dat să îndure în vreme biata Țară a Moldovei cu tot norodul ei cel binecredincios. Năpastele cele mai grele au venit dintotdeauna din partea unor viețuitoare care își ziceau oameni, dar în realitate erau mai răi ca hiarele. Că lăcomia lor și pizma erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin vechi de Cotnari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acesta. Papagalul surdomutului de la colț mi-a extras un cartonaș de toată frumusețea prin care mi se atribuie o viață îndelungată de optzeci de ani și prognozează cu certitudine că în curând vom scăpa nu numai de nenorocirile ce le îndurăm zi de zi, ci și de cei care ni le-au impus, bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de nemernici! Că prea ne-au vândut la gogoși pe bandă rulantă și continuă să ni le servească fără nicio reținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alb și învață-l să se laude că-i porumbelul păcii și-ai să vezi că-i vor da căldură la colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și mie un atelaj pentru arat! Dar să ai grijă ca nu cumva să fie caii mei, că nu pot îndura să-i văd hămesiți de foame și bătuți în dușmănie cu oticu, și încă pe deasupra să mai și plătesc de unde n-am... Bine mătușă Marie! Numaidecât! Mâine de dimineață sau chiar astăzi către seară, că-i vorba să se strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rubedeniile lor ceva mai tinere. Cum acestea nu aveau cu cine discuta și nici pe cine se răzbuna, au început distrugerile, asaltul împotriva bunurilor făurite cu truda tuturor, ca și cum acestea ar fi fost vinovate de necazurile pe care le-au îndurat unii dintre ei sau neamurile lor. Nu distrugeți! Nu farmați, măi oameni buni! Că aiasta-i munca voastră de treizeci de ani! Nu vă atingeți de mașini și utilaje, de clădiri, de magazii, de rezervele de pâine, de animale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu de sticlă și-i trimite și un prinț care să-i ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să-i redea roșeața în obraji, și buzele să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn. Să mergem! Deși pentru o clipă vrusei s-o rup la fugă pe scări, nu mă îndurai să-l las singur, mai bine zis să fiu singură, și astfel am urcat sus împreună. Îți mulțumesc pentru surpriza oferită. Știu. Îmi sărută mâinile și se duse la culcare, fără nici o urmă de regret. Ceva mă făcu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe dracu’n patru și miaș asigura existența și mie și mamei, și nu m-aș mai milogi la nimeni. Aș trăi și eu decent. Dacă era tata, alt fel stăteau lucrurile. Așa ne-a fost soarta. Trebuie s-o îndurăm că nu avem ce face. Impresionată de cele discutate, de mărturisirile Ilincăi, de starea precară a celor două femei, când a plecat, Simona, ca să n-o jignească pe Ilinca, a strecurat sub fața de masă o hârtie de cinci sute
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mamă? o întrebă pe Silvia într-o zi. —Lupu, că tot e câine lup. Nu-mi place. Sună a avertizare. Parcă ai spune: vine lupu! —Azor. — Hai să-i spunem Lupaș. Așa i-a rămas numele. Din cauza lui multe a îndurat Elena, dar nu s-a plâns, fiindcă îl iubea foarte mult, pe de altă parte nu voia să dea prilej de a o învinovăți ai săi. Când se tăvălea prin straturile cu flori, Silvia îi ardea câte o nuia. De ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strângând sub genunchi, pe pulpă, la talpă, tot întrebând-o dacă simte, cum simte. Au vorbit ceva între ei și-au plecat spunându-i. Sunt semne bune, Nataliță. Poate scapi de operație. —Să vă audă Dumnezeu, domnilor doctori! Doamne, Dumnezeule, îndură-te de mine și ajută-mă! s-a rugat simțind ecoul laitmotivului “Credința te va mântui”. Matei, anunțând-o pe Leontina despre simptomele îmbucurătoare ale Nataliei, au venit toți s-o vadă chiar în aceeași zi. Natalia radia de bucurie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
seama de ce-ți spun, am să te bat, că ești căpoasă, Natalițo, glumea Matei. Semeni cu vară-ta, că și ei când i se pune pata, n-o mai poți scoate la capăt. După toate acestea câte le-a îndurat, cu voia lui Dumnezeu și cu îngrijirea medicilor s-a văzut pe picioarele ei. Cu o mare bucurie în suflet a părăsit spitalul putând să meargă, pentru care a mulțumit lui Dumnezeu și personalului sanitar care a îngrijit-o fiind
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]