1,346 matches
-
consumate, o liniște ancestrală coboară învăluitor peste spiritul celui rănit. Din această pace care echilibrează, care re-așează firea în tensiunea constantă ce a fost opturată de răutatea expansivă a celuilalt, spiritul învinsului își extrage amintirea propriei energii inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni unor străfulgerări cristalice potențialul nesfârșit al sinelui, fondul fără contur uitat în noaptea naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zone transcendente agitației umane purtate de timp? Tipurile de suferință evocate aici transformă, metamorfozeză profunzimile conștiințelor afectate de ele? În ce sens? Le conferă, oare, profunzimea unei lucidități născută din agonie și tensiuni paroxistice? Pe fundalul și întru această profunzime îndurerată, cum evoluează dorința de asumare a transcendenței străbătătoare? Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței Experiența suferinței ni se prezintă, cel mai adesea, ca un crepuscul existențial, ca o breșă-sincopă în fluxul normalitații cotidiene. Asistăm, în cazul acestei experiențe, la survenirea a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de percepție a lumii de către cel ce suferă? Și invers, care poate fi elementul ce face inedit felul în care lumea firescului cotidian percepe existența ființei umane aflate în suferință? Așadar, cum se vede lumea normalității inserate temporal prin ochii îndurerați ce stau să erupă vulcanic în fluidități de transparență ne-mângâiată? Și cum este văzută prezența suferindului de către privirea anonimă a multitudinii cotidiene, multitudine ce se revarsă unitar mereu în sine mistuind orice identitate ce tinde spre departajare, orice nume
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferi o deschidere spre un câmp de cunoștiințe inedit, reprezintă pentru el fereastra spre o decisivă aprofundare a celorlalți. Prin centrarea pe detaliu, pe amănunt, el sesizează adâncul de implicații, complexe, frustrări, ascendențe, prăbușiri, speranțe, deziluzii, atașări iubitoare și sfârtecări îndurerate ce se întinde peste concretețea unei prezențe umane corporale, peste un trup menit să ascundă dar care, supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei confesiuni în vid, a unei destăinuiri către conștiințe înghețate așezate în blocuri de piatră sculptate demiurgic ca trupuri umane. Suferindul evocat aici privește experiența sa radicală ca de neînțeles pentru mundaneitatea cotidiană, el însuși își apare drept o enigmă îndurerată și de ne-dezlegat pentru ceilalți. Aceștia sesizează suferința și o recunosc dar nu o pot trăi în profunzime deci îi ratează realitatea definitorie. Ei observă că un alt semen suferă dar oricât de solidari și-ar impune să fie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el se resimte și drept un exilat în cunoaștere, suferința sa determinându-i un neinteres primordial, o apatie generalizată în raport cu multitudinea cunoștiințelor proiectate dinspre lume către sinele său îndurerat. Această retragere vitală se cuplează metafizic cu singurătatea și neînțelegerea la care îl predispun semenii incapabili de o reală și profundă rezonanță cu suferința sa, la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-un mod pe care el însuși nu-l conștientizează deplin, că-și va reîntâlni persoana ce s-a îndepărtat respingându-i în final proiecțiile iubirii sau ființa dragă pe care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în relativitate evitând astfel răgazul, pauza contemplării asupra durerii ca realitate fundamentală a ființei umane prin deschiderile spre transcendență pe care le oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin rezultatul operării lor interioare. Spiritul astfel atins și schimbat în adâncurile sale lăuntrice poartă cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității dar și dincolo de ea, întru transcendența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ei sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de percepție și ființare a generalității existențiale de către mundaneitatea aferentă viețuirii umane colective. Cetatea ca simbol al acestei viețuiri respinge într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca punct ființial de maximă trăire unde împreună cu deschiderea către și dinspre transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspective existențiale în care mundaneitatea cotidiană se relevă ca fiind inferioară și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în profunzimile și revelațiile pe care le aduce conștiinței dar trebuie, totodată, abordată cu deplinătatea energiilor active pentru diminuarea, stoparea sau izolarea ei. Desigur, fenomenul solidarității umane în sprijinul celui îndurerat poate fi întemeiat și pe sentimentul comun al unei puternice dorințe de într-ajutorare, de salvare din suferința a semenului. Dar, cel mai adesea, nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de moarte, a năvălit în cameră Alex și i-a smuls copilul de lângă ea. Cert este că Tom a fost transferat la Belmont, alături de frații săi, cu consimțământul lui Alan. Aceasta s-a întâmplat curând după moartea Fionei. Alan, evident îndurerat, a părăsit Ennistone și a plecat în Hong Kong, unde a murit, trei ani mai târziu, într-un misterios accident de laborator, fără să-și fi revăzut vreodată fiul mai mic. Firește, Tom era mult mai tânăr decât George și Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a bucurat să vă vadă. — Nu știu. Gabriel se întreba dacă părintele Bernard era dezamăgit pentru că nu reușise „să scoată ceva“ de la Stella. Brian spunea despre el că se află întotdeauna la pândă, încercând să-i farmece pe oamenii îndurerați. — În legătură cu George... dacă vreți să vă informez eu ce s-a întâmplat în realitate, nu pot. Adică, nu știu decât... Nici George nu era un admirator al preotului dar, după părerea lui Gabriel, ar fi oferit un teren mai permeabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă de admirația pe care Brian i-o purta Stellei și acest fapt îi pricinuia o foarte ușoară durere, punctuală dar nu exista nimic întunecat sau bolnăvicios în relațiile dintre ele; și lui Gabriel i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex își observa imaginea reflectată de oglinda gravată cu o fântână de cristal. Se simțea fără vârstă, senină și tânără, gata să-și ia viața de la capăt. În acea clipă, o vulpe lătră foarte aproape de casă, un sunet sfredelitor, răgușit, îndurerat, iar ușa de la intrare se deschise abrupt și cineva intră înăuntru. Alex își duse o mână la inimă. Era Ruby. Femeia o văzu pe Alex prin ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă decentă și o să fie arestat, cu atât mai bine. Cum puteți spune așa ceva! Cred că ar trebui să smulgi răul de la rădăcină. Vai, cum mă îndurerați! Smulge-te din mocirla asta! Urcă-te într-un tren, în oricare tren, în orice direcție. Ați văzut-o pe Stella? Nu. Nu-i așa, nu se poate s-o fi omorât? Pe unde-o fi? La Tokio, pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au împrăștiat, unii ducându-se la Institut, alții prin cârciumi unde aveau să comenteze faptele bune ale răposatului și testamentul acestuia, ale cărui prevederi fuseseră difuzate de un funcționar al lui Robin Osmore, ce se alăturase acum considerabilului contingent de îndurerați care se refugiaseră la Omul Verde, aflat în apropiere. William lăsase numeroase legate prietenilor și relațiilor lui, precum și instituțiilor de caritate locale și naționale. Donații Sălii de Reuniuni, centrului comunitar din Țara Pustie, Centrului Asiatic, Clubului Tineretului, Armatei Salvării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de toată lumea. Margot Markowitz (născută Meynell) împreună cu soțul ei, Albert, avocatul (care, după cum observară Hattie și Pearl avusese o influență foarte fastă asupra ei), Verity Smaldon, drăguța prietenă de școală a lui Hattie, care împlântă o rană proaspătă în inima îndurerată a lui Andrew Blackett. Am avut bucuria de a-l cunoaște și pe tatăl Stellei, Sir David Henriques, cu care, așa cum a prevăzut ea, mă înțeleg de minune. Hector Gaines, de curând logodit cu o binecunoscută profesoară universitară, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]