3,818 matches
-
atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea și s-a Înfășurat șerpește pe toate obiectele din jur: și (4) pe cele două scaune micuțe, o colecție de desuuri ce desfide orice descriere. Ne-ar plăcea să citim nota de plată pentru toaletele luxoase etalate și suntem dispuși s-o vedem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă lui ROSALIND. DOAMNA CONNAGE: Cine vine deseară? (ROSALIND n-o aude sau, În orice caz, nu-i dă atenție.) DOAMNA CONNAGE: Alec vine să mă ducă la piesa asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare cu fularele lor moderne și exagerat de lungi. Sus se văd niște nori, parcă trasați cu compasul. Vântul aduce praf. Butucii de vie încă n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Vagabondul docil japonez stătea lângă un panou metalic pe jumătate Îndoit pe care scria Bowery. Era așezat la ceva distanță față de ceilalți vagabonzi morți de beți și, la un interval de un minut, ducea la gură sticla de Jack Daniels Înfășurată Într-o pungă de hârtie. Mă privea cu o atitudine care părea să spună „Ai venit până la urmă“, sau, la fel de bine, putea fi interpretată ca „Cine naiba mai ești și tu?“. L-am Întrebat dacă puteam să mă așez lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu putea rosti cuvintele. Era convinsă că a comis o greșeală impardonabilă. Dispăru, la fel de confuză, În sala de baie. „De ce m-am udat În halul ăsta?“ Își repetă ea de nenumărate ori În timp ce-și spăla coapsele, apoi Își Înfășură un prosop pe deasupra bikinilor și se Întoarse În cameră. În momentul acela o zări pe Keiko Kataoka, Încă Îmbrăcată În costumul ei roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de mai multe ori prin fața anticariatului, dar tot n-am avut curajul să cumpăr revista. Ei bine, am regretat asta vreo douăzeci de ani de atunci Încoace. La fel cum Îmi doresc acum să mănânc un bentō din acelea obișnuite, Înfășurate Într-o coală de ziar pe care scria despre vreo vedetă rock de pe vremuri, din acelea din care luam cu noi când plecam la plimbare, tot așa, aș vrea să mă mai uit o dată pe revista aceea În care văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
m-a bătut pe umăr. — Plătește tu și pentru mine. După aceea a ieșit din bar. M-am Întors la hotel. Am mai prizat un rând de cocaină, după care am intrat la duș. Am ieșit apoi cu un prosop Înfășurat În jurul taliei și am sunat-o pe Keiko Kataoka. — Are de gând să se autodistrugă, spuse ea când am terminat de povestit ce-mi aminteam din discuția cu bărbatul. Vrea să-și anuleze propriul eu. Am Înțeles asta de când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a faptului că moartea sa fusese autoprovocată. Inspectorul Strunck, polițistul care mă interogase la Alex, le explică lui Heydrich și lui Nebe: Am găsit numele și adresa acestui bărbat în buzunarul lui Stahlecker, zise el. În bucătărie e o baionetă înfășurată în ziar. E plină de sânge, și după cum arată aș zice că ăsta a fost cuțitul care l-a ucis. Mai e și o cămașă pătată de sânge, pe care Hering a purtat-o, probabil, în momentul comiterii crimei. — Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tramvai care leagă Treptower Park de pe malul drept al Spree-ului cu satul Stralau de pe celălalt mal. La jumătatea tunelului se află un punct de întreținere, puțin mai mare ca o adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo cadavrul, înfășurat într-o bucată veche de prelată. Se pare că fata era cântăreață și lua adesea parte la programul de seară de la radio al BdM, Liga Fetelor Germane. În noaptea dispariției sale fusese la Funkturm Studios pe Masuren-Strasse, și cântase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o în camera de zi de alături. Ea inspiră zgomotos ca și cum ar fi sorbit dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne de descompunere avansată, care denotă că a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru o examinare ulterioară a degetelor în laborator, deși, de vreme ce ea în mod evident își rodea unghiile, mă aștept să fie pierdere de vreme. Scoase din servietă două pungi groase din hârtie și l-am ajutat să le pună peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu întreaga măsură a ardorii mele, vârându-mă cu putere în corpul ei până când am crezut că numai capul și umerii îmi vor rămâne afară. În cele din urmă, când nu mai rămase nimic în nici unul dintre noi, ea se înfășură în jurul meu și plânse de-am crezut că o să se topească. 19 Sâmbătă, 29 octombrie — Credeam că o să vă placă ideea. — Nu sunt sigur că nu-mi place. Dă-mi doar o secundă să mai rumeg la ea. — Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am prins-o de încheietură când lovi din nou: — Mi-a fost de ajuns pentru o singură seară. I-am prins și celălalt braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și rinichii mei se strâmbară când coapsele ei puternice strânseră tare. — Încetează, pentru Dumnezeu! — Lovește-mă, nemernic prost și urât ce ești! Am zis și prost? Un polițai tipic cu capul sec. Dacă ai fi bărbat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Tu domn peste visuri. eu slabă speranță, Tu-mi dai siguranță, în ziua ce vine să fiu tot cu Tine. eu abandonată, Tu frate și tată, eu îngrijorare, Tu raza de soare. eu o stea în noapte, Tu eternitate, mă-nfășori în vreme, n-am de ce mă teme.
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
Când gândurile Elena Marin Alexe Când gândurile mă-mpresoară Iar liniștea nu mai găsesc Spre vechea carte îmi plec ochii Aștept din nou să Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi frumusețea vieții În
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
Hora gândurilor Elena Marin Alexe Mă împiedic de trăirile agățate haotic în adâncimile uneori reci, alteori fierbinți, dar niciodată calde, din mine. Grijile s-au sfătuit să mă înconjoare precum șalul înfășurat pe umeri, într-o îmbrățișare intimă, atât de apropiată, încât le simt pulsul dureros, inconfundabil. Deși adunate la gura sobei, încurajate de flăcările vii, mâinile rămân reci și mă privesc cu indiferență totală. Inima își numără bătăile până când îmi dă
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]
-
Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
victorii. DEDICAȚIE Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis. Am ținut să salut, târziu, zorile poeziei lui Philippide mai înainte de a slăvi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eu culeg un ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței înfășurată într-un murmur continuu și nu isprăvea să prindă jarul dintr-un stup de gânduri și griji. Apoi m-a învățat descântecul pe trepte de culori, să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii, să mă cert cu vulturii care-mi
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat. În zborul lor nebun, amețitoare vie sarabandă, Ca-ntr-un decor de film de lună-ncoronat Fluturi arzând în lumină împleteau o ghirlandă - Din radio un glas se-nfășura abandonat În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă. Corina Diamanta Lupu București 18 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]