10,960 matches
-
prielnice : Primul moment este după ce părțile au depus acțiunea civilă la instanță, din proprie inițiativă sau după ce au fost informați și li s-a recomandat această procedură de către instanță. Al doilea moment este în timpul dezbaterilor, începând cu prima zi de înfățișare. Ultima ocazie de renunțare este dată de momentul situat înainte de deliberarea și pronunțarea hotărârii de către instanța de fond. Alte posibilități ulterioare nu mai pot fi întrezărite, decât prin folosirea căilor de atac, ceea ce este o cale lungă și întortocheată. Rezolvarea
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
multe detalii despre fiecare milimetru pătrat ce forma chipul meu. Mereu așteptam să mi se spună despre mine ca despre cea mai frumoasă poveste, pe care doream să o ascult la nesfârșit. Știam că eram un om normal, cu o înfățișare cât se poate de banală, încă nu atrăsesem nimănui privirea pe stradă. Mă privisem în tot felul de oglinzi, mai noi sau mai vechi, venețiene sau ciobite, dar nici una dintre ele nu mi-a arătat chipul, nici o sticlă nu mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu vă înțeleg; de la mansardă nu se vede decât un zid al clădirii de vizavi. — Totuși, eu nu am văzut nici un zid. — Asta pentru că am pus o oglindă în fața lui, din motive estetice. De atunci, de câte ori vreau să-mi văd înfățișarea mă întorc la han și deschid fereastra spre priveliștea chipului meu. UN BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și întins pe întreg coridorul. Cei care veneau să aștepte îi ocroteau ca pe niște orfani care simțeau privirile străinilor cum deveneau mângâieri pe creștet. Amândoi credeau că fiecare este un fel de mama sau de tata, numai cu altă înfățișare. Nici unul nu a realizat cât a durat așteptarea, doar Alex a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a sărit și el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
muzică până e gata masa. — Ăsta e doar un pretext ca să stai cu privirea pironită în tavan. — Îți pasă? Ieși cât putu de repede. În cameră domnea veșnica singurătate, care parcă începuse să îi împrumute glasul, mirosul, în curând și înfățișarea. Ar fi preferat să se poată depersonifica, să iasă din el însuși și să o ia de la început; sau pur și simplu să sfârșească ce începuse. Puse o casetă la întâmplare: Yesterday. Se așeză din nou pe canapea. Oare ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întrebarea. Știa că se comportă și gândește asemeni unui personaj patetic care a fost pus de un regizor obscur să joace astfel pentru a stoarce câteva lacrimi publicului feminin ce așteaptă la dentist sau coafor. Camera parcă are acum altă înfățișare, mai prietenoasă, mai primitoare, sau mai iubitoare; de când ieșise din încăpere avea impresia că aici avusese loc o schimbare: pereții renunțaseră la vechea culoare și se transformaseră în orange străbătut de nervuri roșii, tavanul nu mai era alb, ci roșu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se simte bine în casa ei. Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mărturisire în pragul exploziei, gata gata de a se declanșa, dar glasul nu avea încă puterea de a articula sunetele. Da, Ina, da, dar eu... și iar făcu o pauză privind-o într-un fel anume. Figura Olgăi dobândi o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit modernizator de case bătrânești, se apucase de stricat câte ceva, de adăugat câte altceva, și, tot așa, fațada casei lui celei mari căpăta o înfățișare cu totul nouă. Fără contribuția altcuiva, ci, numai și numai, cu eforturi și forțe proprii. Prin comuna sa natală, Pomârla, și prin satele din împrejurimi, apăruseră numeroși draci, care-i jefuiau, și mai și băgau frica-n oameni. Sătenii se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare clipă tot mai mult, o înfățișare nouă, fastă, nevisată și de necrezut pentru numeroasa lume din preajmă. Uniunea Europeană zvârlea bani cu nemiluita, în stânga și în dreapta, cui venea cu proiecte ferme, iar cei care intrau în posesia aprobărilor și a banilor, treceau de îndată la fapte, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să-mi pierd capul? Repulsia pe care i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă din copilărie i-o promisesem mamei sale? Sau toate la un loc? Nu, nu știu. Constat numai că femeia aceasta, târfa asta, vrăjitoarea asta, împrăștiase în toată ființa mea o otravă misterioasă care mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asta atâta afecțiune? De ce se simțea obligată să participe la suferințele mele? Odată, pentru bani, îmi băgase în gură sânii ei negri și flaști, asemănători cu burduful din piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au transmis unul altuia căldura, simpla lor înfățișare îmi făcea greață. Când eram mic, mă acoperea cu mângâieri și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au transmis unul altuia căldura, simpla lor înfățișare îmi făcea greață. Când eram mic, mă acoperea cu mângâieri și tocmai de asta mă trata și acum cu nerușinarea al cărei privilegiu îl au văduvele și mă privea cu aceiași ochi ca atunci când mă ținea pe oliță. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
om viu. Dar doica îmi povestise toate astea și repetase povestea întregii lumi... Cu un cerșetor jegos! Ea îmi spunea că îi umpluse soției mele patul de păduchi și, pentru asta, a fost chiar nevoită să meargă la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jucate!),consideram un fleac existențami de regizor Într-un teatru de păpuși. N-a fost așa : la prima repetiție, „la masă”, am făcut o distribuție oarecum...aiuritoare - pentru slujitorii devotați ai animației! Fiindcă aveam deformația de-a ține cont de Înfățișarea interpretului. Ori, aveam să aflu ulterior, actorul care joacă după paravan oricum nu se vede, importante sunt vocea și talentul Întru mînuire. Directoarea așezămîntului, o ființă neplăcută privitului, de parcă și ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și crăpături, este și bine măturat. Pe stră zile orașului se află cetățeni ai orașului, nu indivizi decla sați. Toți au sufletul ușor, lipsit de griji, toți se bucură de via ță cuviincios și calm, În țara lor, toți au Înfățișare de oa meni”. Oare o să am șansa ca viitorul să mă arunce-n tre cut? În ACEST trecut!... Amicul Horia Gârbea, Într-un eseu dedicat pa trupezilor literaturii face ...ordine În finalul schiței Bubico : „Era mai cu folos să fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cum că astea le plac cel mai mult. Ce-i de făcut? Adevărul e că și printre oameni găsești sute de mii cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să-și zică Brânză Roșcată Martie Gigel, ăia albi, Brânză Albă Aprilie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuit să moară falnicii fii ai Troiei. N-ar fi existat Calul Troian și nici odiseea pe mare a lui Ulises, pretext pentru a doua epopee a lui Homer. Caul Troian? Oare ar mai fi existat? Da, dar sub altă înfățișare. Oare n-am văzut Cal Troian funcționând și mai bine pe timp de pace? E ca și cum nici Războiul Troian n-ar fi trebuit să dureze zece ani. Ca și cum n-ar fi durat niciun minut. Adică, dacă în acel timp, Elada
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu eram tot mai convins că soția directorului meu fusese făcută să joace în rolul acesta și eventual eu să joc, alături de ea, în rolul lui Mihai de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pe unde calci. Că altfel mănânci mâncare rece. Sau și mai rău...Ți se arată un spate - ca să nu-i zic fund - cât o lume de mare și mâncare ioc - a întins coarda Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine hai să vorbim cu Costache, ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu voie bună! Cât timp Hliboceanu a stat de vorbă în poartă cu Costache Măriuța nu s-a arătat, ca altădată, dar... cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre geamul dinspre poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iubesc“ rostit de persoana de la care speri să auzi aceste cuvinte, toate acestea ne Împart viețile În două, stabilesc un „Înainte“ și un „după“, asemenea Vechiului și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată a mustăciosului, folosirea acestui cuvânt și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai zbârcea și se mai auzea un „haștemele“ ori un „pehașpe“, dar În principiu lucrurile mergeau bine, spre vindecare. În următoarea bolgie a IAD-ului se aflau pirații internautici și hackerii. Ați crede că erau niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau ca În reclamele la aftershave-uri: proaspăt bărbieriți, cu zâmbete mortale și bărbii dârze străpungând aerul asemenea provelor de crucișătoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei țigănii"). Despre alte înfățișări în literatura română și în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înțelepciunii eroului lui Hasdeu (în Răzvan și Vidra), asupra descrierii modului de viață țigănesc în Șatra de Zaharia Stancu, sau asupra fantasticului exotic din
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]