827 matches
-
în bufetul de lângă cinema. Îi văzu apoi, prin vitrină, păstrau distanța care-i separa. După-amiază dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o caricatură. — În sfârșit, în sfârșit m-au ascultat ! suspină, graseind, grăbit să-și încheie nasturii halatului. Își strânge și nodul cravatei albastre cu buline roșii, sub gulerul alb. Scoate căciula din cap, descheie și haina, și puloverul, s-a înfierbântat. — După luni de amânare, consiliul tehnic a acceptat să discute, într-o ședință specială, memoriul pe care l-am înaintat. Au trebuit să admită că punctul meu de vedere se bazează pe documentare. Așa au spus, temeinică. Chiar excesivă. Ce-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În gură, În plămîni, În tot ceea ce faci, ce spui sau ce gîndești! Este, Îi explici, o Duhoare uriașă, un Miros simfonic, o armonie ca de orgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zice Luke - „țin minte că i-am dat-o. Ce-ai făcut cu chitanța de la spălătorie pe care ți-am dat-o?“ - zice. „Unde-ai pus-o? Hai, spune!“ - zice și-ncepe să-l zgîlțîie, bietul copil era enervat și Înfierbîntat la gîndul că făcuse una ca asta. „Nu mai vorbi fără noimă ca un nebun! Unde-i chitanța, ce dracu’?“ L-am căutat prin buzunare, ne-am uitat prin toate lucrurile, dar n-am dat de ea. „Ascultă“ - i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
l-am văzut trecînd pe stradă, bănuiesc că se-ndrepta spre munți. A scăpat pînă la urmă. Nu l-am mai văzut de-atunci. Ei, și n-au trecut nici zece minute, cînd iată că sosește și el, taică-tu, Înfierbîntat de tot de veștile pe care credea că o să mi le Împărtășească. „Au scăpat toți cinci“ - a zis - „Hensley și alții au spart geamurile de la prăvălia lui Black și-au pornit pe urmele lor.“ „Și chiar trebuia să alergi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui coral. Bucătăria se umple de miros de carne arsă. Vecinii se bucură că au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zi fără să știe ce e cu prințesa lor. În curând valoarea facturii ajunse la jumătate din prețul casei. Odată cu umflarea facturii telefonice trecea și vara. Nu știu în ce măsură telefoanele i-au făcut bine Sabinei, pentru că am simțit cum se înfierbânta din nou. Îmi vorbea despre viața liniștită din Botoșani, despre perspectivele culturale. Făcuse cerere pentru un credit de locuință la ANL. Redevenea femeia-vârf-de-lance pe care o știam. Mă întreba mereu când am de gând să vin acolo, iar ca să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e bună o fibulă, dar desenul schițat pe tablă de Valedulcean Îi lămurea repede), Încerca să clarifice pentru copii și rangul căpeteniei al cărei mormânt fusese violat de istorici abia În acea vară (a anului 1965), Într-un cuvânt se Înfierbântase, trăia cu mai multă uitare de sine decât s-ar fi cuvenit bucuria lui de tânăr (Încă tânăr, 42 de ani) profesor de istorie care a avut ocazia să participe la o descoperire arheologică pe pământul patriei lui. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am intrat niciodată - recunoștea grasul. Era deja mai mult decât suficientă această recunoaștere pentru ca celălalt să Înceapă acum să vorbească pe larg despre galerii și vagoneți, stâlpi de susținere și catastrofe adevărate sau posibile. Când ajungea la catastrofe omul se Înfierbânta pur și simplu (deși n-ar fi fost necesar, erau cel puțin treizeci de grade la umbră, iar În compartiment căldura devenise insuportabilă), nu-ți puteai da seama dacă inventează sau relatează obiectiv, enumera detalii dintre cele mai insolite, găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se înfierbânte, să devină tandru, „verbal și epidermic”, să îl simtă viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spirituală descrisă de Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni, cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea etapă, prin creștere în ascultarea Legii, copilul și-ar putea „aduce obolul”, infim, dar important, la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe Liz mai aproape. Era Înspăimântată. Se trezi cu una din mâinile lui Jim pe sub rochie, mângâindu-i sânul, În timp ce cealaltă i se odihnea În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-a destituit pe comandantul turc. Pentru că și-a depășit atribuțiile, sau cam așa ceva. Se cam Înfierbântase. Putea să iasă un măcel Îngrozitor. Mai știi cum arăta portul? Pluteau tot felu’ de chestii drăguțe. A fost prima oară-n viața mea când am ajuns până acolo Încât să-ncep să visez lucruri. Nu te impresionau femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ochii Închiși. Era foarte palidă. Habar n-avea ce se-alesese de copil, nu știa nimic. — Mă-ntorc dimineață, spuse doctorul, ridicându-se. Pe la prânz o să vină asistenta de la St. Ignace și o să ne aducă tot ce e nevoie. Era Înfierbântat și vorbăreț ca jucătorii de fotbal În vestiar, după ce se termină meciul. — Asta chiar că-i de publicat În revistele de medicină, George. Să faci o cezariană cu briceagul și s-o coși cu gută de trei metri. Unchiul George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită la capătul bușteanului, unde lemnul era marcat cu ciocanul. — E-al lu’ White și McNally, zise ridicându-se și ștergându-și genunchii pantalonilor. Doctorul nu era deloc În apele lui. — Atunci nu-l tăia, Dick, răspunse răstit. — Nu te-nfierbânta, doctore, spuse Dick. Nu te-nfierbânta. Ce-mi pasă mie de la cine ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era marcat cu ciocanul. — E-al lu’ White și McNally, zise ridicându-se și ștergându-și genunchii pantalonilor. Doctorul nu era deloc În apele lui. — Atunci nu-l tăia, Dick, răspunse răstit. — Nu te-nfierbânta, doctore, spuse Dick. Nu te-nfierbânta. Ce-mi pasă mie de la cine ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu florile-n brațe În timp ce măicuțele-i dădeau Înainte cu șușotitul, părea că nimic nu le mai putea opri, mai șușotesc și-acum, după un an, ceva mai atenuat, dar atunci au prins să șoptească mai tare și s-au Înfierbîntat mai abitir cînd au văzut tortul În formă de triunghi - sigla miresei -, de 1,5 metri Înălțime, lățimea nu se specifică deoarece din ea mirele și mireasa mînă-n mînă au servit cu cealaltă mînă pe fiecare dintre invitații ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Carmen, pieptănîndu-și păpușica: „Serviciul de informații generale (RG) francez are 3 900 de funcționari pe care totul pare să-i intereseze politic, economic, social, chiar cultural”. (Vezi citatul din Calvino.) Așa-s francezii, curioși, mai ales după surparea liniei Maginot. Înfierbîntată de Luvru, Carmen preamărește RG-ul: „Guvernanții Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi ea deodată, fără să întoarcă capul. Și de-aceea nu ne reușește nimic, nici nu spunem, nici nu arătăm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te-arunc peste bord. Mereu pus pe glume, Harry. Noi, scoicarii, ar trebui să ținem unu’ cu celălalt la necaz. — Da, mai ales cu gura aia a ta. Cine crezi tu c-o să aibă Încredere În tine cînd o să te Înfierbînți și-o să-ncepi să dai pe goarnă? — SÎnt un tip bun, Harry. Pune-mă la-ncercare și-o să vezi ce tip bun sînt. — Adu-mi sticlele, i-am spus, gîndindu-mă la altceva. Mi le-a adus, am luat o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu ușurință. O ținu așa un timp, după care iar crescu ritmul puțin. — Bună. Nu mă omorî aici, Îi spuse ea, deși se ținea bine În continuare, și atunci el se opri și o sărută. — Nu, lasă-mă, spuse ea, Înfierbîntată de la alergare. — Da-mi place. — Întîi tre’ să intru-n apă. Se aruncară-n valurile care erau pline de nisip cînd se spărgeau și Înotară mai În larg, unde apa era curată și verde. Ea stătea-n picioare și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu de care - la fiert. Să vă încălziți, că după o zi de stat în ger îi musai să speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui Hliboceanu, ceilalți au rânduit totul pentru noapte. Când au fost gata, au intrat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fost arestat, Teohari a dat ordin să i se topească volumele (Portrete și controverse și Criminologie dialectică) deși Vitner i le elogiase în "Scînteia". Reacția lui Vitner? L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept să mi se liniștească respirația. Șichy îmi ia între degete încheietura mîinii ca pe-o tijă de floare. Ca să nu spun ca pe-o crenguță uscată. Îți povestesc toate astea ca să înțelegi că nu era de glumit cu "directivarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]