1,020 matches
-
lui hidraulic. Care rîde de noi fără ca măcar s-o știe, cu o fluidă dezinvoltură. Nu-i singurul, din fericire. Poetul Totuși iubirii Își consacră spații tot mai ample pentru al său „dosar de securitate”. Corneliu face la fel, publicînd Înfiorătoare note informative din care reiese cît era el de ascultat la telefon de instituția Împotriva căreia se răzvrătise de atîtea ori Încă din copilăria sa baptistă. Lume necăjită. Și greața ce invadează țărișoara noastră de obicei imună la greață. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se privească În oglindă. Ședințele lor durau pînă tîrziu: doi văduvi și un tînăr fără nevastă. Art avea o slăbiciune pentru crimele multiple. El l-a determinat pe tatăl lui să reia cazul Loren Atherton din mai multe unghiuri: răpirile Înfiorătoare, depozițiile martorilor. Deși fără tragere de inimă, Preston le-a furnizat diverse teorii psihologice. Voia ca acest caz definitoriu pentru el să rămînă sigilat În mintea lui. Vechile cazuri ale lui Art au fost analizate și ele, iar el, Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tip solid, blond“. Administratorul a dat vina pe Lamar pentru schimbul de focuri. Un raport ulterior al Diviziei Hollywood afirma că Lamar nu a mai fost văzut după incident. Caz Închis. Tomberon Întîrzia. Trecu la Însemnările despre Hudgens. Un măcel Înfiorător și nici un suspect serios. Hudgens era urît de toată lumea. O anchetă absolut anostă, Max Peltz și echipa de la Badge of Honor perpeliți scurtă vreme la foc mic. În Hush-Hush apăruse un articol care Îl „demasca“ pe Peltz și slăbiciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oare în cavalcada deșertului sec aleargă să poți cuprinde nimicul ce nu sfârșește nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare? E o treabă personală care nu interesează pe nimeni iar fericirea de a atinge ceva e același lucru cu oboseala deja instaurată consecuției timpurilor până la unificarea
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
gândul să zboare la bărbatul înalt, subțire, inteligent, fin, doct și superb pe care îl întâlnise în trenul de Paris și care o vizitase în casa bătrânească, stârnind invidia soră-sii măritate în absența ei cu un colonel cu glas înfiorător, bărbat pe care îl mai văzuse și în București de câteva ori, venise la gazda ei cu brațele pline de flori, ca în romanțuri, politicos, totuși cu gândul la cercetările sale, despre care îi și vorbea în timp ce se plimbau pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum, de când e pe lume, n-ar fi făcut altceva decât să alerge pe șosele, să se strecoare prin gâtuirile cele mai înfiorătoare, cu viteză, nu de puține ori sfidând regulile de circulație, dar niciodată prinsă de vreun radar. Conducând cu o singură mână pe volan, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când nu schimba vitezele, vorbind aproape fără pauză despre fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse să strige, nu-și auzea nici măcar respirația, speriată de absențele astea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o seară cînd au întârziat, ea și frățiorul ei, în salonul cel mare, ascultând o poveste pe care tatăl lor le-o spunea cu un glas monoton despre nu știu ce crai nemaipomenit cu puteri supranaturale ce salva domnițe din ghearele înfiorătoare ale zmeilor, până când i-a trimis pe amândoi la culcare, cu un sărut pe frunte și o palmă peste fund, și, înainte de a intra în camera lor, au intrat, să-i spună săru’ mâna, în camera mamei lor, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
următoare am încremenit înspăimântată din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva mai incredibil de dătător de spaimă pe lume. M-am trezit lac de sudoare. Exact așa mă simt, ca în visul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care nu fusese spusă și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o trimită. N-a primit nici un răspuns. Amestecul de liniște și disperare continua să-l stăpânească. Număra clipele cu insomnii, coșmaruri, vise repetate cu Ioana Sandi. Într-o absolută singurătate, i se părea. Durerile de cap și de ochi deveniseră înfiorătoare și medicul a vrut să-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai bine decât să petreacă vara în Toscana cu părinții ei (iarăși!), dar mama și tatăl lui Hugo s-au dovedit a fi aproape la fel de insipizi - ea era scriitoare, el lucra la BBC - iar sora lui, Alicia, era o pisăloagă înfiorătoare cu dinți de cal și niște pete oribile. Alan Beamish era un om bun, care observă destul de repede că Hilary nu se simțea bine acolo. Într-o seară când ședeau toți în jurul mesei la cină, iar Roddy și Hugo discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puternic și trântindu-se pe pat. După aproximativ cinci minute, se auziră pași apropiindu-se pe coridor. Era un mers neregulat și incredibil de încet, fiecare pas tot mai greu decât celălalt. Când s-au apropiat, erau însoțiți de un înfiorător șuierat astmatic. Apoi pașii se opriră brusc în fața ușii lor, șuieratul continuă și peste câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
satirică, dar nu va reuși niciodată pentru că nu are acea... Tocmai voiam să citesc tare cuvântul respectiv drept confirmare, când am văzut brusc ce tipăriseră ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit. — Ce s-a întâmplat? Inițial, n-am putut să răspund; stăteam și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
policar - îl simți neted și uleios fără pieliță - apoi îl aruncă în gură. Închise dinții pe el, dar în loc de eliberarea așteptată a siropului proaspăt și aromat pe limbă, simți o fleșcăială cauciucoasă și gura i se umplu cu un gust înfiorător, a cărui virulență n-o mai cunoscuse până atunci. — Isuse Cristoase! strigă el și scuipă. Începu să icnească violent. În clipa aceea, se făcu lumină. Mijind ochii ca să se ferească de apariția bruscă a luminii, îi trebuiră câteva secunde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la balamuc. Am... dar ce s-a Întîmplat? Duncan nu fu În stare să răspundă. Deschise ochii și Încercă să zîmbească. Dar chiar și mușchii feței se mobilizaseră Împotriva lui; simți cum gura i se strîmbă și probabil că arăta Înfiorătoare. Fraser Îl Întrebă Încă o dată, mai insistent: — Ce s-a Întîmplat, Pearce? Nimic, răspunse Duncan În cele din urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La ce oră vine să te ia, fiule? Șapte și jumătate, spuse Duncan timid, ca data trecută. Acolo vînd o marcă mai bună de bere, zice Fraser. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, cu fața Încă Întinsă Într-un zîmbet Înfiorător. — Da, mai zise el, fetele n-or să știe ce-a dat peste ele În seara asta! Nu-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă cu două săptămîni. Dar nici lui Fraser nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aminti de micile fărîme de corpuri pe care trebuise să le adune Împreună cu Cole din grădina din Sutherland Street și tresări brusc la imaginea lor Înspăimîntătoare, așa cum n-o făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al multilării la o priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzură trupul omului; stătea cu picioarele strînse sub el și spatele la perete. La fel ca și femeia, era Îmbrăcat În haine de seară, cravata cu nodul Îngrijit, dar gulerul și mare parte a pieptului cămășii erau de un roșu Înfiorător. Praful i se depusese ca o șapcă pe briantina din păr, dar unde Kay lumină cu lanterna, adică pe după cap, Îi văzură scalpul sfîșiat și Însîngerat; sîngele era gros și se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Flamenco, Barbie AC Milan (echipament de fotbal, ghete minuscule), Barbie Thailandeză - o fâță mică și flexibilă care se poate Îndoi pe spate și-și poate suge degetele de la picioare - și, cea pe care Richard o numește Barbie Klaus, o superblondă Înfiorătoare cu ochi albaștri translucizi, Îmbrăcată În pantaloni de călărie și Încălțată cu cizme negre. —Mami, spune Emily, cântărindu-și ultimul cadou cu un ochi de cunoscător, zâna asta Barbie ar putea să-și folosească bagheta magică și să-l scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pare că proprietarul acceptă și alte forme de plată. De exemplu, dacă îl las să urce la mine pentru un triplu espresso, îmi face o reducere de peste 100%. Deviza mea este: nu irosi, nu pofti! Știu că sună ca un înfiorător slogan inventat de britanici în timpul războiului, pentru a-și obliga odraslele să-și mănânce toată porția de pâine din făină integrală, dar pentru mine asta înseamnă: nu cheltui banii pe enervanta aia de chirie, când poți să-i cheltuiești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era exact povestea lui Kate Winslet și Leonardo DiCaprio. N-am pus mâna pe ea până noaptea târziu înainte de clubul de lectură al lui Julie. Am citit cam jumătate, apoi de-abia am putut să mai adorm. E diabolic de înfiorătoare. Este vorba despre scufundarea unei baleniere din Nantucket și cum a supraviețuit echipajul făcând chestii cum ar fi suptul măduvei din oasele camarazilor morți. M-a îngrozit mai tare decât filmul cu Ethan Hawke, ăla cu catastrofa aeriană în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan spart când tava, cu tot ce era pe ea, s-a izbit de podea. Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii cu numărul 606. Dumnezeule, am gândit, sper că n-am întrerupt vreo activitate sexy în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind prin mlaștină cu mâinile întinse spre ea. Se apropia gâfâind, cu un zâmbet insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un zornăit persistent și înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să audă zornăitul și gâfâitul, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai asurzitor. Mlaștina o trăgea tot mai mult în jos, iar gâfâitul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]