7,523 matches
-
Așa violet cum era, toate celelalte i se plecau pline de respect, ca unui înțelept doar se știe că el fusese printre pietrele alese de Dumnezeu pentru preoții Lui. "Așa e! și citrinul se aprinse mai galben lângă ametist. Noi înflorim în inima pământului, toată lumea spune că e stâncă acolo dar, niciodată, nici o inimă nu e mai caldă, mai bună, mai sigură, mai... fidelă... decât inima Pământului. Și înflorim acolo, pentru Dumnezeu, rămânem acolo pentru El și chiar și pentru oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui. "Așa e! și citrinul se aprinse mai galben lângă ametist. Noi înflorim în inima pământului, toată lumea spune că e stâncă acolo dar, niciodată, nici o inimă nu e mai caldă, mai bună, mai sigură, mai... fidelă... decât inima Pământului. Și înflorim acolo, pentru Dumnezeu, rămânem acolo pentru El și chiar și pentru oamenii despre care se spune că Dumnezeu i-a făcut după chipul și asemănarea Lui. Așa o fi, dar tare nu cred asta!" "Taci, nu huli! se încruntă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e de bucurie acum, dar nu-i de joacă. O floare înțeleaptă din grădina Raiului mi-a spus că știa de la stră-străbunica ei, care crescuse pe malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea o să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se făcuse și mie frică și milă și auzeam voci nenumărate de copii cântând și aerul se făcuse dulce, dulce și înmiresmat așa cum e vara în fânețele noastre și păreau să se audă cosașii și greierii și iarba și florile înflorind le auzeam și le simțeam pe toate, și se făcuse mare lumină, dar nu îndrăzneam să deschid ochii cine știe, poate-l găsesc. Auzeam ciobanii alergând pe lângă mine, câinii lătrau, eu nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
este în tine să nu fie întuneric"... șoptise cuvintele acelea, dar parcă răsunaseră de la un capăt la celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică El îmi răspundea cu tot necuprinsul lui. Și din îmbrățișarea aceea se făcuse lumină ca ziua. ...Ne-am trezit în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a râs și mi-a spus să nu-i mai spun prostii că nu mă mai lasă să merg de capul meu unde-mi văd ochii. Ce era să-i mai spun : că atunci când m-a luat în brațe, parcă înflorise toată via și miroseau brațele lui a pâine caldă și a struguri, și a câmp reavăn, și a soare, și a ploaie și-mi era bine și cald ca atunci când mă mângâia mama să adorm... Și, nu știu cum, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încât se auzeau fluturii dormind. Și atunci, se făcu auzit un glăscior mic, atât de mic, încât nici nu știai dacă cineva vorbește cu adevărat sau e doar o părere : "Uite, eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii. Se rătăcise acolo, era singura floare care scăpase, cine știe cum, pe dealul acela. Și a auzit un om spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ne pune întrebări. Și glasul lui, de obicei blând, acum... nu, nici vorbă ! Nu se putea să fie așa ! Era glasul lui... ca o mângâiere. M-am uitat repede la zarzărul de alături, să văd dacă nu cumva a înflorit, că doar glasul lui părea că ne mângâie și pe noi, și copacii, și iarba fragedă pe care stăteam, și bisericuța noastră, și casele din vale și... mergea așa, ca o mângâiere înmiresmată, hăt-departe. Cine știe, poate că așa vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În lumina asfințitului, veșmântul străinului, care rămăsese tot drumul alb ca zăpada, lucea acum în culori de aur și purpură... exact ca al unui rege. Și picioarele-i erau albe și curate doar o pată roșie, așa ca un trandafir, înflorea pe fiecare o fi vreun semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep toți. La fapte, mai puțini - a răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din aceste zvonuri susținea că, de fapt, nu lupii le veniseră de hac celor trei glorioși militari de la răsărit. Nicidecum!... De unde lupi?!... Să fim, domnule, serioși!... că la Pusnicu nu se mai văzuse picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
purta când era însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită prea mult. O mai puteți vedea mâine în camera ei. Este greu să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită prea mult. O mai puteți vedea mâine în camera ei. Este greu să îl recunoști pe Victor în acest bărbat năpădit de o barbă țepoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și fermitate în timp ce Alindora îi întinde un carton și un stilou cu care Dora scrie cele cerute cu încetineală dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu cei plecați. Nu știu dacă te-ai gândit la prezența dorului nu numai în numele femeilor pe care Simion le-a iubit, ci și a fiicelor și nepoatelor lor. Isidora-Dora-Dorina este ramura mamei tale, iar Teodora-Minodora-Alindora este ramura care a înflorit din iubirea mea cu el. Mi se pare tulburător acest cerc al dorului la feminin care l-a înconjurat pe Simion. Dora se întreabă : "De unde cunoaște Teodora prenumele mamei și fiicei mele Isidora și Dorina prenume care nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trupa! Cere sprijinul lui Curdu de la Suceava! Și fără vociferări, Timpane! Dar de unde le știi pe toate aistea, Dinule? De la mulțimea din colț, care se adună în jurul lui Papagal și trăncănește vrute și nevrute. Că doar vezi și tu ce le mai înflorește în toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala cu nemulțumiri care și așa stă să dea în clocot. Cum?.. Ai impresia că Papagalul chiar vorbește în mod conștient, Vetucă?.. Fantazii, scorneli, Vetucă-mamă!.. Că nu degeaba tovarășii de la Curioși înregistrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ani! Dar asta încă nu e tot, oameni buni!.. Odată ajunși la butoane, vom acorda un salariu mediu pe economie de 900 €, o pensie medie de stat de 450 €; vom da în folosință 850 km de autostradă! Învățământul românesc va înflori! Sănătatea va prospera! Vom atrage în economie investitori serioși ca parteneri de nădejde. Românii vor trăi tot mai bine! Bravoo! Bravoo! Bravoo! Și, în timp ce mulțimea delirândă încerca să convertească euroii în roni, Șefu' s-a aplecat către o blondă picantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește porniri la vedere și-i rupt fără voia lui dacă nu tragi din când în când cu ochiul la presupușii răufăcători... Carevasăzică știa mamă-sa ce știa, că doar a crescut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urale măsurile stăpânirii de a pune pe seama celor mulți efectele eșecurilor datorate unor gafe impardonabile proprii. Vă reducem veniturile salariale cu douăzeci și cinci la sută! Ura! Ura! Mulțumim pentru grija părintească! Vă reducem pensiile cu cinsprezece procente! Trăiască! Trăiască! Țara să-nflorească! Anulăm toate bonificațiile și sporurile la zarplată și ajutoarele sociale de stat! Suntem mândri de atenția acordată de către tătuca-stat! De trei ori trăiască! Cam asta-i esența activităților sindicale la noi în Soiuz. Dar, dacă la ei s-ar petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
una mie lei, tot pe bază de chitanță, dar pe numele dumitale, timp de douăsprezece luni, după care vii la mine pentru un ultim control. Să fie într-un ceas bun! Mulțămesc, doamna doctor! Așa voi face! Mulțămesc! Când vor înflori cireșii Dealurile împădurite ce însoțesc șoseaua străveche Hatna Sirete n-au asemănare în tot ținutul Sucevei. Că masivul păduros, lung de douăzeci de verste și lat de zece, parcă s-a înfrățit cu oamenii locului și le asigură căldură, liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când vor înflori cireșii. Că eu nu pot să beau apă sălcie și să mă amăgesc cu gândul că-i licoare de sub Dealul Căușului! * * * În zadar au protestat oamenii din șapte sate că suedezul cel spălăcit, cu fabrică de mobilă pe tot șesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]