993 matches
-
manifestat cum era de așteptat. În ceasul morții, când abia mai vorbea, a izbutit să mai ordone: "prostituata Davâdova merită mai mult ca oricine moartea." Cerea să fie mai întâi desfigurată, apoi să fie aruncată într-o cușcă cu șacali înfometați. Cum Stalin a murit primul, Vera a scăpat. Memoriile ei (Ed. "Paidea") sunt pur și simplu îngrozitoare. Nu-i o carte porno, cum vor fi bănuit unii. Nici măcar sexi. Tumultuoasa viață privată a Verei, relatată până-n cele mai mici amănunțimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima codrilor. În nopțile senine, cu lună plină, povesteau ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care mergeau de la Salamanca la Sorbona și de la Sorbona la Bolognia (într-o epoccă în care științele purtau frumosul nume de "arte peregrine"), și, desigur, toți pelerinii și misionarii aflați în trecere. Transhumanțele neîncetate ale oamenilor, cel mai adesea săraci, înfometați, înțepeniți de frig sau suferind de sete, răniți de lupi și de tâlhari, cereau infrastructuri solide, hanuri și spitale. Doar marile ordine religioase puteau face față unor asemenea exigențe. Numai acestea erau în stare să producă o propagandă turistică capabilă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pendularea În aer cu ajutorul lianelor, despăducherea, hârjoana, lupta pentru supremație Între masculi etc. Cumpărăm pungi cu semințe și banane pe care le Împărțim cu dărnicie celor mai rapide. Dar În câteva minute, ca din senin, se adună puzderie de maimuțe Înfometate, de toate mărimile, făcând o zarvă de nedescris. Multe dintre ele se uită fix la noi, apoi cu o mare dexteritate se reped la sacoșele noastre, pe care ni le smulg din mână, cu iuțeală de cleptoman și le desfac
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în viață. Puțini aveau puterea sau voința de ai trage afară. Soarta lor îngrozitoare era ignoranța. Nevoia celorlați suferinzi de dizenterie de a folosi latrina era prea urgentă, ca să le mai pese. Curios, dar latrina a salvat un tânăr locotenent înfometat, un conte a cărui familie posedă câteva castele și domenii. Auzind un soldat spunând ceva în dialectul de neconfundat al zonei din care provenea, l-a strigat imediat, întrebându-l de unde era. Soldatul i-a spus numele unui sătuc din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
în viață. Puțini aveau puterea sau voința de ai trage afară. Soarta lor îngrozitoare era ignoranța. Nevoia celorlați suferinzi de dizenterie de a folosi latrina era prea urgentă, ca să le mai pese. Curios, dar latrina a salvat un tânăr locotenent înfometat, un conte a cărui familie posedă câteva castele și domenii. Auzind un soldat spunând ceva în dialectul de neconfundat al zonei din care provenea, l-a strigat imediat, întrebându-l de unde era. Soldatul i-a spus numele unui sătuc din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
cerc vicios al creșterii în greutate. Majorarea dozelor de insulină va favoriza depunerea trigliceridelor în țesutul adipos și, în consecință, creșterea rezistenței la insulină. Hiperglicemia incorect interpretată va duce la o nouă majorare a dozelor. Pacientul este mai tot timpul înfometat dar adeseori nu îndrăznește să discute despre acest subiect. Iată de ce la pacienții cu T2DM sub tratament insulinic este foarte importantă supravegherea greutății: orice creștere în greutate impune restricția rației calorice concomitent cu micșorarea dozelor de insulină. (17) Pubertatea este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
ea, cât și promițătoarea hrană, refuză la început să le primească, spun că nu le permite regulamentul, acel obișnuit joc al refuzului ritual al hranei, atât de curent în România. În cele din urmă, sarmalele sunt primite, oamenii în uniformă, înfometați și ei ca noi toți cei din jur, încep să mănânce agale, cu vizibilă plăcere. De ce le-a oferit fata sarmale și jandarmilor ? Pentru că oricum „starea de comunitate” creată ad-hoc îi impunea acest gest ? Le-a cumpărat bunăvoința, faptul că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
faptul că, în ciuda tuturor tentativelor de abordare și analiză, orice rând de așteptare de mari dimensiuni continuă să păstreze o aură de mister, impenetrabilă gândirii logice : la urma urmei, ce împinge o persoană să aștepte ore întregi în frig, ploaie, înfometată doar pentru a atinge o raclă strălucitoare din metal poleit cu aur ? Poate că nu s-a vorbit încă suficient de massa uriașă a rândului, care impune respect și recunoaștere, alta decât cea superficială a zecilor de posturi de televiziune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plastic negru sau în coșuri de nuiele. Ritualul de primire a hranei este și el destul de codificat ; rareori am văzut persoane care să primească simplu și direct hrana, fără să spună mai întâi că „nu este nevoie, dați altora mai înfometați decât mine” etc. La final, sunt lăudate compoziția, aroma, gustul preparatelor, iar faptul că alimentele sunt consumate într-un cadru comunitar și festiv este remarcat și el de fiecare dată. Am surprins și cazuri în care erau sancționați verbal foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a stat soldatul cu capul Întors, am fugit, ascunzându-mă printre cei care fuseseră deja controlați. Dumnezeu l-a făcut pe soldatul ăla să nu-și dea seama că era altcineva deja la control. Ce s-a Întâmplat mai departe? Înfometați, Însetați, Înfrigurați, Înspăimântați și disperați am fost mânați pe malul Nistrului, unde trebuia să așteptăm să fim trecuți cu bacul peste râu, Împreună cu alți năpăstuiți ai sorții, la Moghilev. Ne-am așezat pe iarba udă și, de oboseală, am adormit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fugit și ăia. A doua zi au intrat americanii. Noroc că ne-au eliberat americanii, pentru că, săracii, cei care au fost eliberați de ruși, au murit foarte mulți după eliberare, fiindcă rușii le-au dat de mâncare. Dar oamenii ăștia, Înfometați, sigur că au mâncat cât au putut și asta i-a dat gata. Americanii În două ore au făcut niște spitale de campanie, ne-au dus Înăuntru și ne-au zis să nu mâncăm altceva decât ce ne dau ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
numai picioarele”. Am mers o oră, două, el: „Lăsați-mă, că nu mai pot” - „Nu te lăsa... Ori murim toți, ori supraviețuim toți”. În momentul acela viața nu mai avea o valoare prea mare. Că nu știai unde mergi, istovit, Înfometat, slăbit - eram pur și simplu oase prinse laolaltă de dermată, că aia ne ținea laolaltă. Am stat a doua noapte, câteva ore ne-am odihnit și am pornit mai departe. Raymond nu mai putea și atunci pur și simplu Îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu ne-au dat nici măcar apă. Nici nu era cazul: toți aveam alimente cu noi... Noi, lucrând ca detașament, aveam fiecare plosca noastră, rezerva noastră de mâncare, aveam rucsacul cu biscuiți, cu ce se dădea la trupă, adică nu eram Înfometați. Alimentația nu era o problemă, căci fiecare avea rezerva lui. - Câți erați În vagon? - Cred că 20-30. Nu era supraaglomerat. Erau vagoane suficiente, iar ușile erau deschise. În dreptul ușii stătea un neamț Înarmat, ca să nu putem evada, Însă ușa era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lumii, în seama străinilor, să-ți facă curat în casa ta și să te mai plângi că n-ai brend. Mare păcat și mare greșeală fac lucrătorii cu gura (cei de astăzi, care sunt cei de ieri), că prezintă românilor înfometați Europa ca pe o imensă iesle, rezumând totul la bârdâhan; crapă, prostule, e-uri până-i pocni! Și tu, în sărăcia ta ecologică, visezi ca vaca lui Esenin pășuni europene mănoase, în loc să-ți faci diguri ca să nu te ia apa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
insinuantă și mobilizatoare e propaganda care, e drept, nu înseamnă în mod exclusiv știri false, împrăștiate cu un scop bine stabilit. Dacă efortul nu este prea mare, e bine să vă amintiți că înainte de 1989 se abătea asupra României socialiste înfometate (n-a murit nimeni de foame!) și sechestrate între granițele proprii, torente de vorbe despre drepturile omului: dreptul la informare, la călătorii libere, să se stabilească oriunde vrea, chiar în buricul Londrei și Parisului, capitalismul lor cu față umană fiind
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
asta: „Copilul de om sărac, este pui de drac”, îți faci milă și el te spurcă. S-a scris și se mai scrie despre ce-a însemnat represiunea comunistă de către cei care au stat prin închisori, au fost bătuți, înjosiți, înfometați, puși la munci grele, urmăriți și suspectați mereu după eliberare, dacă au apucat-o. Am cunoscut oameni care pentru un denunț, o vină imaginară, au fost aruncați în mașina reprimării dușmanului de clasă, au fost dați afară din școli, umiliți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a iscălit toate documentele de scoatere a valorilor din Bănci prin delegatul propus de securitate. A fost condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru înaltă trădare; de un an de zile zăcea în camera 5 bis din Jilava, bolnav, înfometat și disperat de ceea ce i se întâmplase. Ședea ziua întreagă pe priciul de sus, cu ochii în bolta vânătă și umedă a camerei. Se gândea probabil la Dumnezeul care se arătase lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov, lui Moise și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ocrotiseră, se predase. Ca orientare politică a fost un adept al lui Iorga, căruia i-a fost secretar și prieten de familie, dar a fost acuzat de spionaj, legionarism și tot felul de acțiuni îndreptate împotriva partidului. Groaznic maltratat și înfometat, când au socotit că persoana lui nu mai constituie un pericol, l-au condamnat și l-au aruncat în groapa comună a celor vii, în Jilava. Moralul ridicat l-a ajutat să-și recâștige repede și forțele fizice. După vreo
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sunt, am făcut ce eram dator să fac”. Accidentul domnului Weintraub Într-o bună zi Weintraub a înghițit o bucățică de geam sau un alt corp tăios aflat în arpacașul pe care-l sorbea aproape nemestecat, căci era săracul foarte înfometat; fusese schingiuit rău la securitate ca să declare niște valori pe care le avea prin țările scandinave cu un frate al lui care rămăsese acolo, o reprezentanță comercială a unei firme străine în Suedia și Norvegia. Îi atrăsesem atenția că în afară de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Porțile iadului nu o vor birui”. Utopie este concepția materialistă. Pentru că nu ține seama de cele două realități: materială și spirituală. E ca și cum ai vâsli cu o singură mână. Te învârți și nu înaintezi. Concepția materialistă a creat o lume înfometată, ținută sub teroare. Chiar dacă mă pedepsiți vă pun o întrebare la care să vă răspundeți singur: dumneavoastră în care tabără vă situați? A asupriților sau a asupritorilor? Nu te pedepsesc. Am vrut să te cunosc. Așa am primit ordin. Constat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pot afla în primejdie". El propunea o educare civică și politică treptată a țărănimii, singura cale de evitare a unei explozii sîngeroase și inutile. Ion Nădejde a fost de acord cu analiza lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau să-i
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram de înfometați. Mâncarea până la urmă o împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară într-un ciubăr din ăla, învârtea așa de bine polonicu’ încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se învârtea aia pe lângă polonic... și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și-a spoit un fel de firmă / Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă. / Iar țările occidentale își urmează afacerile lor / Nebănuind cam câtă jale rămâne în urma rușilor. / Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta / Cu înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume o alta. Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’ Filip Dumitru care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am întâlnit la închisoare după
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
general, au fost legionari, dar au mai fost și alții... Însă erau colonii la Poarta Albă specializate într-un anumit tip de deținuți. Și ăștia erau băgați cu gându’ expres de a muri acolo în modul cel mai chinuitor, adică înfometați, însingurați, bătrâni, fără asistență medicală, vai de ei. Băi, comuniștii ăștia au fost cei mai mari bandiți... Bine că s-au dus dracului... Ce se spune astăzi e nimic... Ce-a spus Băsescu e nimic! În atrocități cred că au
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]