1,702 matches
-
poveștii. În cartea La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, apar niște viețuitoare, numite Întunegri (personaje fantastice), care trăiesc în lumea subterană Tokio-ului. Locuiesc din vremuri străvechi în adâncul întunecat al pământului, sunt niște creaturi rele și înfricoșătoare. Nu au ochi și rod mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori, aveam impresia că văd siluetele înfricoșătoare ale Întunegrilor în umbra coloanelor. Când am auzit știrea despre atacul cu gaz sarin, nu am putut să nu-mi amintesc de Întunegri. Aveam în cap figura celor pe care îi văzusem de la fereastra metroului. Îmi dau frâu liber imaginației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
știu asta și nu procedează așa. La asta mă refeream când spuneam că poveștile sunt interesante. Murakami: Eu prespun că Asahara a depășit povestea care i-a fost încredințată. Se poate să se fi întâmplat așa? Kawai: Asta este partea înfricoșătoare - să depășești puterile pe care le are povestea. La final și el devine o victimă. În acest fel fenomenul nu se poate opri. Murakami: Sunt și povești care iau naștere în zone obscure. Ba unele, tocmai din cauza asta, sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. <ref id="30">Ibidem, p. 298. </ref> Noua construcție pare să schimbe complet lumea oamenilor și a celorlalte făpturi. Altfel spus, lumea însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
urletul leului și oile se strângeau de spaimă lângă zid.“<ref id="30">Ibidem, p. 298.</ref> Noua construcție pare să schimbe complet lumea oamenilor și a celorlalte făpturi. Altfel spus, lumea însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de structură cerească are o importanță capitală pentru cine dorește să înțeleagă istoria religioasă a omenirii. Departe de noi intenția de a o relata aici, în câteva pagini.3 Trebuie totuși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte pedestru, hunii țineau cu greu piept atacului dușmanilor, însă numărul lor mare le compensa în parte inferioritatea. Stând pe un loc ceva mai înalt decât punctul în care se desfășura confruntarea, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
După ce l-am acoperit bine pe băiat, ne-am îndepărtat puțin de car și iată că apare câinele: un mastif ce te băga în sperieți, cu zgardă cu colți și, în spatele câinelui, un bărbat călare, mare și cu o față înfricoșătoare. „Ați văzut un băiat, arăta așa și așa, îmbrăcat așa și așa“, făcu el. Bineînțeles, îi zic că nu, nu am văzut pe nimeni. Iar confratele meu, palid ca un mort, reușea doar să facă semn că nu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi imediat la faimosul taciturn și îi ceru confirmarea, dar Hippolita nu putu auzi răspunsul, fiindcă în acel moment, primit cu strigăte de oroare de mulțimea adunată în redută, veni dinspre villa înfricoșătorul vuiet al unei prăbușiri. Clemantius, care până în acel moment se ocupase de organizarea capilor de familie și de distribuirea armelor, o chemă urgent, date fiind împrejurările dramatice. — Acoperișul de la aripa servilor a căzut, domina! — Nu se poate! Hippolita se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă necesitate nu se putea spune aproape nimic. Și totuși, se puteau face semne, era bine să fie făcute, trebuiau neapărat făcute. Trebuia să declari ceva de genul: „Oricât de real Îți pot părea ție și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rusul ăla care n-are chestia aia pe cap“.) Adevărata problemă e de personalitate. Invariabil, foștii elevi care se întorc să predea la St George sunt inși cu caractere suspecte - oameni care presupun că lumea de afară e un loc înfricoșător și că au găsit răspunsul în a sta deoparte. Niciodată nu vor fi nevoiți să se întoarcă acasă, pentru că niciodată n-au plecat. Câteodată îmi imaginez foști elevi ai acestor profesori care ar vrea și ei la rândul lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prag și am convenit să mai vorbim a doua zi. Și eu am fost suficient de prietenoasă. Dar când am ajuns în mașină, furia a început să se scurgă din mine ca acidul dintr-o baterie. Nu era doar nebunia înfricoșătoare a acțiunilor Shebei - abjecția chestiei în care era băgată de-acum - singurul lucru care mă supăra; ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbisem despre faptul că îl înșela pe Richard, pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Plot“ - Conspirația prafului de pușcă. Seara de 5 noiembrie se serbează în Anglia într-un fel asemănător Haloween-ului, iar figura lui Fawkes a intrat în cultura populară ca figură a groazei. Copiii merg din casă în casă cu o mască înfricoșătoare a lui Fawkes și cer „Penny For The Guy“, iar sărbătoarea se termină cu artificii în amintirea exploziei care ar fi putut cuprinde parlamentul, dacă conspiratorii n-ar fi fost prinși la timp. Bong - pipă special, de obicei cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe pat, s-a așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot felul de lucruri mult mai înfricoșătoare decât realitatea. Vede teroriști la fiecare colț de stradă, planuri pe care Mike le descoperă pe calculatorul unui nebun și din care află că școala lui Danny avea să fie detonată. Din felul în care bărbatul verifica ferestrele în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aproape că nici nu i-a ascultat. Nu pretindea că gândea logic. Cu Earl, un poet, trăise tot timpul în pericol, dar alături de-un disperat după experiențe palpitante, așa cum era Zach, Jina se simțea în perfectă siguranță. Toate chestiile înfricoșătoare rămăseseră în urma ei - bețiile și pumnii lui Earl; nevoia de a scăpa de el, ba chiar de a-l șterge de pe fața pământului; protestatarii de care trebuise să treacă atunci când vrusese să ajungă la clinica pentru femei și surprinzătoarea bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în pumn. A desfăcut degetele și-a încercat să râdă, dar gestul nu i-a reușit, iar râsetul ei a fost mult prea zgomotos și de-a dreptul înfricoșător. Și-a acoperit gura cu palma, iar Helena i-a atins umărul. Sub unghiile femeii întotdeauna era un firicel de mizerie, iar de-a lungul încheieturilor degetelor avea niște cicatrice albăstrui. Trebuie să pleci ? a întrebat-o Helena. Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică în mijlocul apei, acum pe vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a împrăștiat în așchii, că ea și Zach au fost aruncați peste bord și înghițiți de ape. După care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina a ajuns la primul obstacol și-a ales calea cea mai plată către vârf, dar ca să urce trebuia să se târască în patru labe - să se târască sus, acolo unde avionul pe care-l auzise mai devreme sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
câte unui eveniment sportiv obscur, iar mama lui Danny și prietenele ei uitau că mai existau și alți oameni prin preajma lor. Femeile beau, râdeau și ciripeau ca niște păsărele, una peste alta. Erau frumoase și, în același timp, și puțin înfricoșătoare. Până în clipa asta, Danny nici nu observase cum arătau de fapt soții lor. De exemplu, nu știuse că John Aberdeen începuse să-și piardă părul sau că Naji Saleh avea niște ochi ca de cățeluș: rotunzi, căprui și triști - genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Până la întoacerea lui Drew, Ellis nu apreciase cu-adevărat cât de binecuvântate fuseseră cele două decenii pe care le petrecuse în schivnicie. Ellis urcase la No Man’s Creek din două motive: fiindcă apa începuse să-i pară nițel cam înfricoșătoare după ce băieții ăia muriseră la Big Mallard și pentru că ajunsese să creadă, așa cum îi spusese și fosta lui soție, că el nu era făcut să trăiască alături de alți oameni. Sigur, anii petrecuți acolo au fost grei, dar i-au oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny să realizeze că Drew era singurul bărbat de-acolo pe care-l admira. Drew, care era pe jumătate tot un puști. John și Naji erau plini de cruzime, Ellis nu putea fi citit, iar Ahmad era de-a dreptul înfricoșător. Ce bine-ar fi fost dacă Mike era acolo ! Mike, care prindea oameni răi și care totuși se întorcea acasă la fel de blând. Ce-i asta ? O glumă ? a întrebat Alice. Vocea îi tremura așa cum îi tremurase și înainte să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi Mike și-a lipit fruntea de a ei. Normal. Jina a izbucnit în râs și i-a cuprins mijlocul cu brațele. Ce proști fuseseră amândoi să-și înceapă relația ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele înfricoșătoare, deși tocmai acelea erau, uneori, cele mai minunate. Dar lucrurile nu se întâmplaseră chiar așa. Amândoi își petrecuseră timpul făcând pași înapoi, dezvățându-se de obiceiurile celuilalt, devenind din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum iată-i: amândoi erau tulburați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zi cât o viață Mă târam pe jos protejându-mă de gloanțe ca pe front, în casă stam cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de foc și feeria înfricoșătoare a trasoarelor, dimineața liniște din când în când mai șuierau gloanțele până și pâinea avea gust de cenușă. Vă vorbesc despre tatăl meu cel care a cunoscut stratul gros de zăpadă din Siberia, vânturile din Kabul. La Delhi, a văzut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știi nici tu, nici cei care ți-au dat viață, iar tu, cel de-al doilea al meu frate, ai numai 9 ani - ce să știi? Tu privești fluviul, ca și mine altădată, în curgerea spre răsărit, apele lui, învolburate, înfricoșătoare sau limpezi, aceleași de milioane de ani, dincolo - marile bălți semănătoare liniștii eterne. Mai știi să privești cerul, îl priveam și eu - razele soarelui, îmbietoare spre lene și dătătoare de viață, sfânt miez al copilăriei spre ani ce pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai eficace a fost intervenția acestui wali sau cea a mamei lui Mesia, dar nu e mai puțin adevărat că până la urmă leii s-au plictisit și, la cele dintâi licăriri ale zorilor, s-au îndepărtat, chiar dacă răgetele lor, la fel de înfricoșătoare, încă ne ajungeau la urechi dinspre muntele cel mai apropiat. Și abia când satul s-a însuflețit la lumina dimineții, am avut curaj să ne părăsim refugiul. Cu toate astea, pentru a porni iarăși la drum, trebuia să așteptăm trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]