934 matches
-
bărbat (41), mă, voia (40), viața (39)... Cum vi se pare? Narațiune intimistă, sentimente subtile, abia schițate, un mediu modest, viață de zi cu zi în provincie... Ca dovadă, să luăm un eșantion de cuvinte care apar o singură dată: înfrigurat, înșelată, închipuit, inginer, (a deveni) gelos, ingenuu, înghiți, înghițită, înghițea, (a) îngenunchea, jos, nedreptate, marea, îngrașă... — Astfel, am recunoscut atmosfera, stările de spirit, fundalul social... Putem trece la o a treia carte: (mă) dusei, păr, cont, corp, Dumnezeu, după, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-au așezat în cerc, mai curând, într-un oval. Henry stătea într-un fotoliu mare, la unul din capetele lui. Își tot aranja înfrigurat un teanc de cărți și notițe pe genunchi, sorbind neliniștit din pahar. Sincer, cred că s-ar fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bărbat se întoarce acasă și la nevastă, după o abstinență de zece zile, dacă e tânăr ca Marçal, sau, în caz că e bătrân, dacă vârsta n-a reușit încă să-i înfrângă impulsul amoros, firesc este să-și satisfacă imediat simțurile înfrigurate, lăsând conversația pe mai târziu. Femeile, de obicei, nu sunt de acord. Nu e nici o grabă, dacă, dimpotrivă, Noaptea e a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați se Întrezăresc Întrebări pe care clasicismul nu le-a bănuit. Ei sînt mai sinceri, dar și mai expuși decît ai statuilor antice... Cercul clasic se sparge și Marsyas aleargă acum pe elipsa barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-o zi oarecare într-un tramvai oarecare, explozie de dejecții și arome, hipnoza numită Primăvara. Izbuti cu greu să-și desprindă mâna de pe spătarul scaunului. Coborî la prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vestibulul îngust, spre cameră. Trecuse în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată, să se stăpânească, deși mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate de la magazia de recuzită a studiourilor. O delegație a grupului de inițiativă s-a dus la Obănceanu și l-a adus pe sus la întrunire. Locuia la trei străzi depărtare și îi aștepta înfrigurat. L-au preluat și, pornind spre întrunire, au ocolit puțin pe alte străzi, ca să ajungă să treacă și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
abia se mai ținea în picioare. Fără ferestre, fără uși, fără țigle, fără vreun semn că odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la realitate, adicè ce cautè o femeie mèritatè atât de târziu în camera unui bèrbat neînsurat, ci mè gândesc ca si cum realitatea s-ar fi preschimbat în altceva, într-un miracol, fèrè sè înceteze, totuși, sè mai fie realitate, Matei așteptând înfrigurat că ea sè termine cu cercetèrile al cèror obiect îl constituie însèși cameră mateianè, urmèrind-o, eu admițând cè n-am mai vèzut în viața mea o femeie atât de natural femininè, neputându-mè abține sè nu fac comparații, la Corina feminitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè mai recunoascè, Bunè seară ! Am venit sè vè mulțumesc pentru aspirine! Pur și simplu aspirine! zâmbetul ei profesional încremenind pe buze, neștiind ce sè creadè, Si pentru pâine, adèugând Matei, fècând că zâmbetul ei sè se crispeze, eu așteptând înfrigurat că ea sè mè recunoascè, dar ea, Cred cè e o greșealè, domnule! încecând sè fie cât mai calmè, apropiindu-se instinctiv de ușă ce dè în spatele încèperii, observè dezamègirea clientului, felul în care el bate în retragere, Vè rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a început să
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
că mai există încă pe lume oameni buni. POVESTEA FRUNZEI Este toamnă. Copacii își schimbă hainele lor groase și verzi în haine subțiri în culorile toamnei. Frunzele multicolore cad, unele lin, altele rapid, luate de vânt. Copacii rămân goi și înfrigurați. Pe jos formează un covor gros de frunze care acoperă totul. Într-un stejar bătrân dintr-un parc au mai rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. Mâinile lui... degetele lui... gâfâi Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după perdeaua de lângă patul cu baldachin. Peste câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la ușă. Înfrigurat, deschise ușa și se pomeni cu o arătare Înaltă Înveșmântată din cap până În picioare Într-o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac negru, o broboadă ce-i acopera complet capul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează o bătrână, care are În Îngrijire patru nepoți minori și locuiește În ,,edificiul,, cu patru etaje, adăpost al disperării și al bolilor. Antoniu trece pe lângă ea fără să comenteze. Ajunge În fine ,,acasă,, Înfrigurat și Înfometat și cu gândul că nu mai e mult și primăvara va exploda și trupul lui va reveni la viață. -Chiar Îți este indiferent În ce lume trăiești? Chiar nu-ți pasă de ce este În jurul tău? Chiar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hilară din partea mea?”. Poate aș fi părăsit în secunda următoare acea încăpere cu gândul că asist la un eveniment șocant,dar am zărit o persoană cunoscută. ”Ce căuta aici?”. Răspunsul l-am găsit în catalog.Mira era liberă! Am citit înfrigurat datele ei. Valora suma de 50.000 de lei!!! Un preț echivalent greutății sale.Această tânără fusese importantă cândva pentru mine. Imi plăcea când îmi făcea cu ochiul sau când mă învăluia cu privirea într-o lumină caldă.Ochii săi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu reușeam însă s-o strecor în fanta telefonului, pe care o priveam de sus, ca pe vremuri, când chiar sunam de la telefonul cu pricina cățărându-mă pe o treaptă. Banul tot cădea pe jos, iar eu îl tot căutam înfrigurată, știind că era ultimul. De la o vreme, îmi dădeam seama, în vis, că sunt împreună cu copilul meu, o fetiță de câțiva ani, care e din ce în ce mai nemulțumită de genuflexiunile mele chinuite. Îmi spune că a obosit, să plecăm, eu o rog
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
respecte. Drumul de aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este un complex de refugii pentru pelerini, dar și un hotel. Mă cazez la refugiul La Posada, unde
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale viitorului, hrănite cu sângele prezentului mai mult sau mai puțin inspirat. doar că timpul, aseptic, își păstrează aura abstractă, necontaminarea învelită în vid. nerv al universului, înfrigurat sau stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! E lună plină. Mâine, cu litere Îngropate În minciună, se va scrie că iubirea noastră a fost cumpărată cu bănuți de aur, Într-o noapte albă ca o foaie de hârtie... pătată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]