919 matches
-
chip, ca zeul vântului căruia nimeni nu i-a cunoscut figura deoarece toate statuile îl înfățișează cu masca pe față. Cerul înstelat îmi reamintește de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de ani, focurile erau stinse și toată lumea aștepta, înfrigurată, să apară pe boltă steaua Aldebaran. Ce coincidență, să vin în Mexic chiar în pragul acestei vîrste! Tresar, amintindu-mi că aztecii prevedeau pieirea lumii actuale prin cutremure. Nu prea demult, în martie, a avut loc un cutremur devastator în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Slăbiciunea și diformitatea corpului meu, palpitațiile și sufocările de care sufeream, visele crude, scatologice, premonitorii, toate corespundeau portretului, din imaginația mea, al celui care își depășește carnea ca să ajungă la spirit și deasupra spiritului. Mă vedeam peste zece ani, scriind înfrigurat la acea Carte în care ruinele și turnurile și scuarurile din reveriile mele aveau să sticlească într-un crepuscul galben, carte produsă nu doar de mintea mea, ci secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu-mă! Poem în proză! Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat! Mi-a promis că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de colegi retrăim plăcerea zilelor care tocmai s-au sfârșit, povestim tot ce ni s-a întâmplat în vacanță, vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă cu picior reglabil. Am găsit întrerupătorul și am aprins-o. Lumină. Tablourile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În el era o bucată triunghiulară de piele tatuată cu o inimă și cu însemnele Aviației Militare în interiorul ei, iar dedesubt cuvintele „Betty & maiorul Matt“. Am închis ochii și m-am cutremurat din cap până-n picioare. Mi-am încrucișat brațele, înfrigurat, și am încercat să-i comunic lui Betty că-mi pare rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-l poți lăsa viu, insistă, mai puternic decât ceilalți, Sertorius Macro. Mulți se întrebară însă de ce tânărul se apărase atât de prost. Nu știau că cineva îl vizitase în închisoare și îi dusese - lui, care era înspăimântat, disperat și înfrigurat - niște fructe splendide și o pătură. Respectivul îi șoptise și că se ocupa de salvarea lui. Iar tânărul se încăpățânase să tacă până în clipa când lama călăului îi tăiase gâtul. În ziua următoare, Callistus închise ușa în spatele lui și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că, iată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale obiectelor pornite să te acopere cu formele lor materiale. O lectură este o abandonare a realului, o trădare a vieții. (azi) A. nu este vulgară În dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă mă iubește. (miercuri) Replici disparate pe holul facultății: „Martin, ce-ar fi să le facem o figură“, zice A. „Ce figură?“ „Să ne batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spațiu neobișnuit, care Îl separa de lumea sigură pe care o cunoscuse Înainte de război. Timp de cîteva zile, reușise să se Împace cu ideea scufundării navei Petrel și a dispariției părinților săi, dar acum se simțea În nesiguranță și era Înfrigurat tot timpul, chiar dacă era un decembrie blînd. Vasele de ceramică Îi scăpau mereu din mînă, așa cum nu i se mai Întîmplase niciodată, și nu putea să fie atent la nimic. În ciuda tuturor acestor lucruri, Jim reuși să-și repare bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
două-trei rânduri simple, În care să le ureze toate cele bune, ei și celuilalt bărbat din viața ei. Se așeză la birou În după-amiaza aceea și nu se opri din scris până a doua zi la prânz; Într-o misivă Înfrigurată de treizeci și patru de pagini Îi mărturisi cât de mult o iubea. Însă după ce reciti scrisoarea, se răzgândi, o rupse În bucăți, o aruncă În toaletă și trase apa. Nu poți descrie iubirea În cuvinte, iar dacă poți, Înseamnă că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai răsuflării În atmosfera Înfrigurată. În aer se simțea parcă moina și Își miji neliniștit ochii În sus, Încercând să vadă cât de amenințător era cerul. — Oare vine zăpada? Îl Întrebă el pe un Îngrijitor, care mătura aleea. Nu cred, domnu’, zise omul. Orișicum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lovi la genunchi, dar continuă să meargă. Auzi plesnetul tentaculelor În contact cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era un pat normal. Nu era destinat somnului. Așa că n-avea cum să fie oxigen aici. La dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic agățat de perete. La unul din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei au început, la rîndu-le, să moară lăsîndu-l înfrigurat ca înainte. Și-n vidul straniu care l-a înconjurate, pînă la urmă, el a chemat moartea înapoi, și-a apropiat-o și a strîns-o crîncen la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis, în chinul imens de înserate ninsori, prin gândul centreabă; Oare tu ești, sau nu ești; REALUL DIN NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile universului ce uneori evadează din mine, spre miandre de nopți cu lună ce-n lacrimi de ger ușor trupul mi-l frânge. Dar chipul maestrului nu l-am văzut de câțiva ani. Bătăile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încerc să te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă mai iubești mi-a înghețat demult aș vrea să nu fii străin de toată iubirea rămasă în culorile în care ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs înfrigurat în dispariția celor ce pier. Acolo poate locui înserarea cu sângele unui timp însingurat. Să înțelegi lumea e o prietenie dintre înghețul universului unde te poți strecura în diferite forme ale iluziei pentru a te adânci cât mai mult în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
băgat În mașina de spălat, În cîteva secunde Whirpoole s-a umplut de căcat, mă scuzați, nu vă puteți Închipui cît a trebuit pe urmă să spăl centrifuga, aici Îmi Îngădui un zîmbet reținut, care le Îndeamnă să-mi mărturisească Înfrigurate de cîte ori le-a căzut pruncul din brațe pe covor direct În vertex Într-o singură zi, zilele trecute, cînd m-am gîndit să Înființez un club al mamelor, eu voi fi președinte iar ele membre simple cu drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i spun, adică s-o cer de nevastă și am tot timpul impresia că sunt un mârșav care, dacă nu se ține de promisiune, nu merită nici o atenție. Peste două zile o aștepta la el. Ca de fiecare dată, înfrigurat că n-o să vină, începând să aștepte efectiv cu vreo oră înainte și privind întruna ceasul, temându-se să nu se întâmple ceva. Îi transpirau palmele, și le ștergea întruna de o batistă sau de pantaloni. Punea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am strigat-o pe mama. A fost ultima dată În viața mea când m-am simțit atât de lipsită de griji. ↔ — O săptămână? Scumpa mea, zău dacă-mi dau seama cum vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-au așezat în cerc, mai curând, într-un oval. Henry stătea într-un fotoliu mare, la unul din capetele lui. Își tot aranja înfrigurat un teanc de cărți și notițe pe genunchi, sorbind neliniștit din pahar. Sincer, cred că s-ar fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit pe obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de mână, văd că ești înghețată! Mergem undeva, să nu răcești! Mă las trasă de mână, neîncrezătoare. Intrăm într-o cofetărie. Pe sub paltonul în carouri port uniforma. M-am schimbat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]