1,776 matches
-
vechile forme de viață comunitară. Această normalizare se desfășoară pe două planuri. Primul plan este cel al organizării activităților comunitare și supracomunitare, care găzduiește o confruntare a diverselor tendințe ideologice și politice din lumea evreiască. Acest plan este conectat la Înfruntările politice din România ce vor influența, chiar determina evoluțiile comunitare. Încercând să se Încadreze, conform unor interese specifice, În viața politică românească post-Antonescu, evreii se vor orienta spre toate tendințele politice prezente pe scena politică. În același timp, diversele partide
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
externe a statului comunist. Un alt motiv al „Înghețului” din 1952 era efectul plecării evreilor - În special a cadrelor tehnice - asupra economiei românești. La toate acestea trebuie adăugată și atmosfera internațională, care În 1952 atinge punctul culminant al Războiului Rece, Înfruntarea propagandistică, dar și strategică a celor două lumi În conflict. Toate acestea Însoțite de un puternic val de antisemitism, antisionism și antiisraelianism ce a pus stăpânire pe partea de est a Europei. Într-o asemenea perioadă Încinsă, emigrarea evreilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
C.D.E. este redefinit, ca „o organizație de Îndrumare politică a masei evreiești”2. Firește, când se vorbea de Îndrumare, se avea În vedere, de fapt, Îndoctrinarea comunistă. De altfel, dialogul nici nu mai era posibil, căcipartenerul de dialog - sau de Înfruntare - de ieri nu mai exista. Pe plan evreiesc, ca și pe cel general-românesc, nu mai exista decât o singură voce, cea a Partidului Comunist. În acest context, Comitetul Democratic Evreiesc avea să se transforme Într-o piesă În angrenajul regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
îți ascultăm chemarea Ta, îți îndeplinim poruncile Tale. Zbuciumul Tău nu-și află alinare în sufletele noastre, iar umilințele la care ai fost supus ne cutremură de atâta nedreptate. Rănile Tale în noi nu se vindecă niciodată și eroica Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate și neadevăr a devenit linia propriului nostru destin. Ascultă, Căpitane, ecoul inimilor legionare. De acum și până la captul vieții noastre vom sta în neclintire sub comanda Ta. Miile de legionari din toate depărtările pământului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din afara închisorilor Mișcarea Legionară a luat naștere pe pământul românesc și din zbuciumul sufletului românesc de a rezista decadenței morale, care zguduia neamul nostru după sfârșitul războiului mondial și a continuat să existe și să se dezvolte ca o necesară înfruntare a crizei morale, care a bântuit viața publică a României până în prezent. Gândul care stăpânea pe făuritorul Mișcării Legionare era să redeștepte ceea ce se mai găsea bun în fiecare om, pentru ca mai apoi, prin practicarea virtuților creștine, să ofere neamului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Frontului Plugarilor, iar sarcina protagonistului, activistul Emil, este de a recupera o lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu „oameni (sau gânduri) vechi”, noii activiști, personaje predilecte ale prozatorului, chinuiți de dileme și zbucium interior, se văd obligați să se redefinească moral. Ioan Micle, protagonistul din Blocul de marmură, deține arta de a se plia condițiilor de moment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au transformat chiar în înfruntări sângeroase. Mai ales în Europa Occidentală și, cu precădere, în Anglia, Țările de Jos și statele germanice. Supusă presiunilor, Biserica Catolică a reprimat violent protestele, dar mișcările protestante s-au întețit și s-au structurat într-o Biserică Protestantă care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în babilonia teoretică de astăzi presimte resurecția eutimică a paideia, după milenii de surghiun la care civilizația și cultura euroatlantice o condamnaseră. În cele ce urmează descriem, pe scurt, atmosfera în care se desfășoară marele shift curricular postmodern, panorama explorărilor, înfruntarea paradigmelor și unele aspecte semnificative pentru evoluții pozitive. Ne rezervăm dreptul de a reveni cu detalii pentru a completa acest tablou vast în alt volum, Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă, aflat în lucru. 15.1. Despre un realism halucinanttc " 15
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vorbesc despre aceleași lucruri, comunică în același limbaj de specialitate, urmăresc aceleași scopuri. Nu urmăresc să se ucidă unul pe celălalt, dar nu se vor împăca niciodată printr-o îmbrățișare romantică. Împăcarea va surveni numai dacă dialogul este fructuos, dacă înfruntarea este rodnică. Recunoaștem aici, cu ușurință, mecanismul dialectic hegelian: Mugurul dispare în apariția florii și s-ar putea spune că el este infirmat de către aceasta; la fel, floarea este arătată ca fiind falsa existență a plantei și fructul trece în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
cultură, raționalitate. Mulți autori consideră că termenul comunitate este unul absolut contestabil. Alții resping ideea, arătând că, pentru a fi esențialmente contestat, ar trebui să existe un fel de exemplar original de comunitate a cărui autoritate să fie general acceptată, înfruntările ulterioare rezumându-se la modul în care modelul original ar fi fost optim dezvoltat. Însă, departe de a exista un consens referitor la acel model original, unii se întorc până la polisul grecesc ca paradigmă a comunității, alții către satul feudal
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Astăzi, marile amenințări sunt produsul mai mult al succesului orașelor decât al forțelor răuvoitoare. Dezastrele, fie naturale, fie produse de om, rămân comune. Orașele trebuie să facă față multor probleme: stres fizic, șomaj, crime, conduceri corupte și/sau imbecile, precum și înfruntare culturală. Dar acestea nu sunt noi sau foarte diferite față de cele din trecut. O amenințare mai subtilă vine din lumea largă până la ușa europenilor din mediul urban și nu numai. Transportul rapid și neprohibitiv, televiziunea prin cablu, călătoriile de vacanță
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ale țăranilor alegători, ci pentru satisfacerea intereselor permanente ale acestora, care sunt, în același timp, și interesele permanente ale neamului românesc" (Rădulescu-Motru, 1996: 115). Tensiunile în plan social cu o evidentă componentă etnică erau privite natural, ca parte a unei înfruntări deoarece " Pe baza menirii istorice, națiunile care primejduiesc viitorul nostru sunt acelea care nu-și pot îndeplini menirea lor, decât nimicind sau slăbind pe a noastră" (Rădulescu-Motru, 1996: 14). Dacă evreii, țiganii și alte facțiuni etnice pot fi considerate "simple
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea infinitezimală a obiectului. O formă a "descompunerii" vii, în care E. M. Cioran, de pildă, întrevedea, în stilul caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
căi diferite, cu Stendhal și Flaubert, înălțimi impunătoare oricărei noi întreprinderi romanești. Simultan, ea trebuie, este în firea lucrurilor să opună o forță contrară, provocatoare, însă egal datoare cu o promisiune estetică viabilă. Dinamica formei romanului nu este alta decît înfruntarea știută, necesară pentru menținerea vie a literaturii, între presiunea tradiției și tendința negatoare, instauratoare de "criză", uzurpatoare, iconoclastă și, în cazurile fericite, fertilă. Romanul "clasic" fusese modern prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
decît perceptibilă. Conținutul "ideologiei" care provoacă sau justifică manifestarea personajelor apare nu doar în expuneri de "teorii", cum sînt "concepția de viață" juvenilă, imatură a tînărului Bologa, sau ideile primite, perpetuate cu convingere, ci și în interacțiunea lor "scenică", în înfruntarea concretă. Schema intervențiilor vorbitorilor la popotă arată orchestrarea temei responsabilității umane și a legitimității (crimei) războiului. Scriitorul procedează "simfonic", delegînd fără prea multe nuanțe cîte o poziție distinctă fiecărui personaj. Gross, Varga, Cervenco, Klapka au rolul de a epuiza conceptual
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
altă linie a frontului decît aceea preconizată a se afla pe teritoriul românesc. Se explică schimbarea de dispoziție a combatantului, cum și, subit, grija ca nu cumva, "tocmai în noaptea aceasta, să lipsească iarăși reflectorul mîntuitor." (s. n.) Momentul culminant al înfruntării se situează așadar într-o noapte ploioasă, care ascunde personajului semnele sumbre: "Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
uriaș inamic, se preschimbă în adevărată fervoare. Fără un fond precis, ceea ce anunță deja natura de neînțeles a cratofaniei, atracția spre lumina nestăvilită copleșește mintea lui Apostol. Personajul se lasă purtat de o confuzie delirantă a țintei luminoase cu o înfruntare personală: "Pe urmă, ca și cum l-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, [razele] se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gîndurile ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Confruntarea dintre Bonifaciu VIII și Filip cel Frumos al Franței a umilit papalitatea, constrânsă după aceea la Avignon (1309-1376) sub controlul direct al monarhiei franceze. Marea schismă din Occident (1378-1417), care la un moment dat a prilejuit de-a dreptul înfruntarea dintre trei papi, a fost dovada că monarhiile naționale doreau un papă care să fie instrument la mâna lor și nu o călăuză a creștinității. Odată depășită schisma prin alegerea lui Martin V (1417) la conciliul de la Konstanz, s-a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
chiar limitată la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. După secole de conflicte, europenii au decis să renunțe la logica înfruntărilor și nenorocirilor, pentru a se angaja într-o construcție fondată pe valori democratice, respect reciproc, dezvoltarea realizărilor în acest sens creînd o adevărată interdependență și sentimentul unui destin comun. La această transformare a Europei, democrația creștină pare să fi avut
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o revistă a DC, însă independentă de forurile conducătoare ale partidului. Ea trebuia, spune el într-o scrisoare adresată lui Étienne Borne și Henri Bourbon în iulie 196610, "să ocrotească libera exprimare a deosebirilor autentice și să permită confruntări loiale, înfruntări lipsite de sectarism", să fie un loc pentru dialog, acel "dialog care ajută la descoperirea posibilităților de convegență și limitele lor". Dar Centrul Democrat a avut o existență electorală limitată (12,6% în 1967, 10,3% în 1968), fiind strivit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un regim democratic se amplifică sau se diminuează spiritul democratic. După părerea lui Schumpeter, așadar, "metoda democratică este acea ordine instituțională prin care se ajunge la decizii politice, ordine în care unele persoane obțin dreptul de a decide, în urma unei înfruntări concurențiale pentru obținerea votului popular" [1947, 269]. Competiția între indivizi Cele mai frecvente critici la adresa definiției lui Schumpeter se referă la: 1) posibila reducerea a democrației la întrecerea electorală, 2) mandatul sau delegarea către o echipă (team) de persoane care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decat asupra ariei. Ce a fost mai dificil - moderarea și ținerea sub control a comportamentul Rusiei, în cazul Berlinului și al Cubei, sau, în ceea ce privește teritoriul Statelor Unite, determinarea persoanelor de rase diferite s) se accepte unele pe altele, în calitate de persoane egale, înfruntarea delincventei juvenile, asigurarea adeziunii unor sindicate divizate fâț) de protocoalele salariale, sau ținerea sub control a mulțimilor violente și prevenirea revoltelor în marile orașe? Problemele de management din cadrul celor dou) domenii sunt diferite, ins) nu în mod invariabil mai dificile
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
accentul de apogeu dramatic și acel climat special, de superioară „teatralitate”, care marchează distinct finalul: distinct, dar pe temelii consolidate progresiv în articularea epică a textului, care conferă forță sfârșitului și o credibilitate substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut-o cu o subtilitate viguroasă, nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat; Sadoveanu, în Baltagul, nu. Drumul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
nu se cunoaște istoria locului, de multe ori reflectată în surse lacunare, incomplete, partizane, fără a mai vorbi de memoria evenimentelor, adesea traumatice, legate de evoluția în timp a mănăstirii. În tot timpul petrecut pe teren, am avut senzația de înfruntare între două memorii concurențiale și totuși atât de asemănătoare, cea ortodoxă și greco-catolică, dar și între diverși factori de menținere și de schimbare socială. Mai multe forme de pietate și practici religioase hibride, nici ortodox-bizantine, nici catolic-baroce, care constituie tot
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]