2,071 matches
-
o instalase pe spinarea Vulpoiului, hotărându-se să meargă el pe jos. Ea nu răspundea, zâmbea uneori, dar zâmbetul acela semăna cu crisparea unui chip gata să plângă. În sfârșit, spre amiază, când trebuiră să se oprească să mănânce, se înfurie un pic, iritat de refuzul acela de a vorbi: „Ascultă, ce ai de taci așa? Gata, de acum suntem departe, nu-ți vor mai face rău. Spune-mi măcar cum te cheamă!“ Chipul tinerei femei se strâmbă într-o grimasă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Pavel, simțind primejdia, încercă să i-o taie scurt: — Gura! Dă drumul femeii și vezi-ți de de frâne! Și fără să fluieri... Celălalt însă, văzând tot mai limpede slăbiciunea soldatului care-l speriase atât de tare, începu să se înfurie: — Ce? Care frâne? Da’ cine ești tu? Ia stai un pic, să vedem din ce regiment ai dezertat! Ține-l bine, Vasilici! Mă duc să chem patrula! E aici, lângă gară... Pavel îl împinse pe măturătorul care voi să-l
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poate de reale... Ai început să-mi vorbești despre transparență la câteva minute după moartea unui soldat. Îl auzisem urcând scara în goană, trăgând asupra celor care-l urmăreau. Ușa restaurantului nu era baricadată - știam că asta i-ar fi înfuriat pe agresori și ne-ar fi lipsit de o șansă redusă de supraviețuire. Se auzise țăcănitul câtorva rafale, multiplicat de ecoul etajelor, a urmat explozia. Ne era imposibil să ne dăm seama dacă grenada fusese aruncată de un fugar sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îi arată subiectului ce anume îl supără sau îl agresează. Pune accentul pe valoarea negativă a experiențelor și pe refularea emoțiilor. Nu mai analizăm faptul că mânia semnifică adesea, dacă nu dragostea, măcar interesul. Ceea ce ne este indiferent nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de a separa interiorul de exterior. Bebelușul care mușcă sânul, copilul ce maltratează o jucărie, adolescentul care îi răspunde răstit părintelui sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se manifesta într-o manieră subită și necontrolată, incapabil să reflecteze corespunzător înainte de a vorbi sau acționa, demonstrând că nu este în măsură să se controleze. Are dificiltăți de integrare într-un grup, mai ales în condițiile în care se înfurie ușor pe cei din jur și se arată intolerabil față de unele inadvertențe comportamentale, devenind agresiv. INADAPTARE (< fr. inadaptation) - Dificultate de adpatare la anumite condiții de activitate, urmare a unui deficit intelectual, a unui dezechilibru afectiv sau a unei infirmități sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se ridică În capul oaselor. ― Nu vrei să te măriți cu Mikey? ― Nu. ― Mikey e un băiat grec cumsecade. ― Știu asta. Dar nu-l iubesc. Îl iubesc pe Milton. Tessie se aștepta ca Desdemona să rămână șocată, sau să se Înfurie, dar, spre surprinderea ei, bunica mea nu prea păruse să recepționeze mărturisirea. ― Nu știi asta, dar Milton m-a cerut În căsătorie mai demult. I-am răspuns că nu. Acum o să-i scriu și o să-i spun că da. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bătrâne se aplecau ca să-mi ia comanda. Băieți roșii la față apăreau lângă banca mea, bâlbâindu-se: ― Țț-ți-a căzut guma. Chiar și Tessie, furioasă pe ceva, privea spre mine În jos - spre ochii mei de Cleopatra - și uita de ce se Înfuriase. Nu se simțea o tensiune, cât de mică, În aer când aduceam băuturile pentru persoanele care luau parte la dezbaterea de duminică? Unchiul Pete, Jimmy Fioretos, Gus Panos, bărbați de cincizeci, șaizeci, șaptezeci de ani care mă priveau peste vastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încercând să nu mă holbez. Pe stradă lumea mă lua drept băiat. Capetele se Întorceau după Zora. Bărbații o fluierau. Dar ei nu-i plăceau bărbații. Numai lesbienele. Avea și defecte. Bea până la extrem și uneori se purta oribil. Se Înfuria pe fotbal, pe prieteniile Între bărbați, pe copii, pe crescătorii de animale, pe politicieni și pe bărbați În general. În acele momente, era atâta violență În Zora, Încât mă Îngrijora. Fusese frumoasa liceului. Acceptase mângâieri care nu-i făcuseră nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altă țară! Părintele Mike ar fi putut să se dea la fund acolo și să-și trăiască viața din plin În Quebec. Putea să se piardă În Saskatchewan și să hoinărească după elani. Nu numai faptul că pierdea banii Îl Înfuria pe Milton. Pe lângă că fugea cu douăzeci și cinci de mii de dolari și că-i dăduse lui Milton speranțe deșarte cum că aveam să mă Întorc, părintele Mike Își abandona propria familie. Grija de frate se contopi În inima agitată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptat să termin ce am avut de spus și a început el: Nu e mort, zise zeflemitor. E doar adormit. Puse piciorul pe pieptul lui Orande și a început să-l zgâlțâie crezând că se va trezi. Asta ne-a înfuriat și mai mult și toți colegii mei au sărit în picioare revoltați de o asemenea purtare. Văzând că nu se trezește și că spiritele se încing, a început să-l lovească pe Orande, în cap, în burtă, în spate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că spiritele se încing, a început să-l lovească pe Orande, în cap, în burtă, în spate, în încercarea inutilă de a-l scula din somn pe cel care nu mai putea fi sculat. Această lipsă de respect ne-a înfuriat și mai tare. Am făcut un cerc în jurul matahalei, strângând rândurile imperceptibil, făcând ca tensiunea să crească din ce în ce, până când eram doar la un metru depărtare de diriginte. Cel care ne-a fost profesor și care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
familiei. Poate faptul că ai crescut fără un tată te-a influențat în felul ăsta, spuse zeflemitor. Nu știu când am revenit, căci părea să nu fi plecat niciodată din peșteră. Am auzit limpede ce mi-a spus. M-am înfuriat. Nu-mi păsa cine era și ce rol avea. Va muri! Mi-am dus mâna la plăselele sabiei și am apucat-o strâns. Am simțit voința ei pe degetele mele, încheietura mea, devenind una, și am dat s-o scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lecoeur s-a gîndit la asta. Ar fi de ajuns să plaseze o femeie avînd aproape aceeași vîrstă În camera 406... Și cînd va telefona... Maigret se opri În mijlocul aleei și bombăni, cu pumnii strînși, ca și cum asta l-ar fi Înfuriat: — Ce naiba caută de riscă atît de mult? Răspunse o voce de bărbat: — Alo! Cu cine doriți? Aș vrea să vorbesc cu domnișoara Francine Lange. — Cine o caută? — Comisarul divizionar Lecoeur. — O clipă. Maigret stătea În fața lui, În biroul fără mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
poate să pună capăt unei vieți omenești, însă prețul e înstrăinarea sufletelor celorlalți. Cu cât teama pe care-o inspiră e mai puternică, cu atât îmi fac mai mulți dușmani. Dă să surâdă, dar nu-i iese. Așa că degeaba te înfurii gândindu-te la greșelile altora. Se împinge mai aproape și o bate cu palma, liniștitor, peste coapse. — Prefer să-i educ prin legi, prin binefaceri, chiar prin măsuri coercitive, ca să se cumințească. — Vezi să nu! răspunde Livia cu ironie. Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cremuntius Cordus. Sunt senator, li ber tule! — Împăratul a citit deja epistolele și rapoartele de la diferi tele birouri, îl informează cu demnitate Parthenicus pe Caledus. Acum se ocupă de petiții și de probleme personale. — Și eu ce să fac? se înfurie acesta. Să aștept până mâine? — Să te scoli mai devreme, glumește Cremuntius. Trio Fulcinius își roade nervos unghia de la degetul mare. Îl cunoaște bine pe Caledus. Deși fost sclav, se află acum pe picior de egalitate cu ceilalți funcționari născuți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca moliile lucrările în sertar. Pleacă, atunci! se înfurie Vipsania. Îmbufnat, adolescentul se mută câteva scaune mai încolo. Copil răzgâiat și prost crescut! oftează îndurerată mama. O să stea singur cuc, dacă așa îi place. Și dintr-odată o cuprinde atât de rău dorul de Drusus al ei, încât își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a lipsit forța necesară inovației personale? se înfurie Sallustius. Labienus hârâie, cerând liniște: — Să vă zic și eu ceva, rostește. Sclipiri mânioase îi joacă în ochi. — Istoriile lui Asinius Pollio sunt solide, bine documentate și imparțiale, tocmai pentru că s-a debarasat de defectele pe care le-a semnalat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de sentimentul propriei inferiorități, capabil de orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus se adună. Întreabă repede: Nu prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să fie? Privirea ironică a instructorului îi trezește dubii. — Amfiteatrul...? întreabă cu voce nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină din cap. — Pe Rin! bubuie vocea germanului. — Lasă-mă dracului cu Rinul vostru! se înfurie la rândul său instructorul. Eu știu unde e Rinul, dar tu, dacă-ți vorbesc de Iordan și Marea Galileii, ai vreo idee pe unde se află? Pusio lasă capul în jos. Însă lecția i-a servit. Rostește pe un ton
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să administrezi o mică afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-a binelea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să rămân aici? remarcă germanul. Scutură din cap. — Ți-am spus că nu mi place să mă duc în mulțime. Mai bine căutăm un loc să ne așezăm un pic și să discutăm... — Te-ai țicnit de-a binelea? se înfurie Rufus. — Parcă ziceai că-i pauză...? — O fi, dar nu pentru mine. Pusio începe să dea semne de nerăbdare. Nu mă mai amâna atâta! ridică tonul. Doar vin cu o mi siune din partea principelui, ce naiba! Rufus se-ntunecă la chip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]