7,890 matches
-
la misterul lumii; ea inversează, ca să spunem așa, dramă blagiana provocată de nașterea conștiinței dureroase a alterității, râvnind tocmai la o cunoaștere de sine ca subiect individualizat într-o lume a cărei perfecțiune, fie și edenica, rămâne sterilă dacă nu îngăduie reală comunicare cu niste realități palpabile și vii, desprinse din monotona, absolută indeterminare. A cunoaște înseamnă atunci a fi în stare să dai un chip lumii în care trăiești, configurându-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
numeroasele cabine, corespunzând numărului ce la intrare primisem. Era mică, dar toată căptușită în lemn și cu tavanul tot de lemn, în planuri diferit înclinate. într-o despărțitură alăturată era un supraveghetor ce urmărea textul, de la care nu-mi era îngăduit să mă abat. La eșirea din cabină am fost reluat în primire de boy-ul căruia fusesem încredințat de la intrare. Tot el mă conduse la casierie unde onorariul, cu mult superior celui de la noi, mi-a fost imediat înmânat cu aceiași
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
cu ochii prin pădurile australe, pe un traseu cât se poate de aventuros. Foamea (tot ea) îl determină să-și măcelărească singurul companion, pe un anume Larkins. Capturat într-un târziu de oamenii închisorii și condamnat la spânzurătoare, i se îngăduie, totuși, atât cât mai are de trăit, să-și pună pe foaie ultimele gânduri. Dacă sentința a fost dusă la îndeplinire, nu aflăm. (De altfel, nici Michael nu are o idee exactă despre ce urmează să i se întâmple, dar
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
economiei precede, se desfășoară înainte de cultură. Într-o anumită societate economia implică sau include și cultura. Într-o anumită societate economia produce (și) cultură.1”) L-am revăzut la Viena, alături de Petrea Lindenbauer. I-am cunoscut atât cât mi-au îngăduit întâlnirile de bursier ajuns pentru întâia oară în proximitatea unor profesori de la o universitate străină. Dar și puținul acesta mi-a fost de ajuns ca orice urmă de uimire incredulă în fața muncii acestor atât de exigenți cunoscători ai limbii române
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
cunoștința Principesei Sophie de Wied, viitoarea regină și de scurtă durată a Albaniei. O persoană de o rară distincție și de o aleasă cultură muzicală. Plec din nou în Germania, de data aceasta însă fără buna mea Georgeta, mijloacele materiale nemaiîngăduind părinților mei ca să mai fiu însoțită de cineva. Cu mare greutate mă hotărăsc la acest sacrificiu. De data aceasta mă instalez în Berlin, unde mă primește prietena mea Gertruda. Un schimb de mediu muzical îmi este necesar, Berlinul fiind cetrul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
enumerarea unor însușiri ce țin de paideuma timpului, adică de suflul ideilor ce treceau prin eter. Restul e comentariu critic în marginea operei celor trei curiați bucovineni. Mircea Diaconu nu e stilist, ci comentator, fiind totodată prea versat ca să-și îngăduie reticențe sau patetisme exegetice. De aici impresia generală că ai de-a face cu un autor inteligent, onest și nepărtinitor. Care e atunci deznodămîntul critic în marginea fenomenului iconar? Pentru Mircea A. Diaconu, dezinteresul arătat iconarilor poate fi înlăturat într-
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
am pus în niciuna din aventurile lui Corto o scenă sau o întâmplare sexuală, erotică ori sentimentală. [...] În povestirile mele există doar raporturi ale sentimentelor. Trebuie să știți că șaizeci la sută din cititorii mei sunt cititoare, nu-mi pot îngădui să-l pun pe Corto Maltese în situația de a avea o nevastă. Cititoarele n-ar îngădui așa ceva!” (Mandel, 2006: 223) Abordarea e, firește, ironică. Ea maschează o atitudine care, la rândul ei, aparține unui seducător. Pratt introduce nota dubitativă
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
În povestirile mele există doar raporturi ale sentimentelor. Trebuie să știți că șaizeci la sută din cititorii mei sunt cititoare, nu-mi pot îngădui să-l pun pe Corto Maltese în situația de a avea o nevastă. Cititoarele n-ar îngădui așa ceva!” (Mandel, 2006: 223) Abordarea e, firește, ironică. Ea maschează o atitudine care, la rândul ei, aparține unui seducător. Pratt introduce nota dubitativă tocmai pentru a sublinia caracterul ludic al întregului demers. Refuzând să facă din Corto Maltese un burghez
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
religie cei șase scientiști pot fi înșiruiți astfel: pe locul întîi Dawkins, care își mărturisește recunoștința față de Darwin, care l-a ajutat ca, „ateu fiind, să se împlinească intelectual“, pe locul doi e Weinberg, căruia ideea unui Dumnezeu perfect care îngăduie atîta suferință în lume i se pare o impertinență, urmează Sagan, pentru care religia e vis dulceag, pe locul patru e mefiența lui Wilson care așteaptă ziua cînd evlavia religioasă va fi explicată prin dozajul neurotransmiță torilor, pe locul cinci
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
8 citim, ca în fiecare lună, admirabile pagini de jurnal semnate de Gabriel Dimisianu. Descoperim aici un Gabriel Dimisianu hipersensibil, neliniștit și,nu o dată, nemulțumit de sine însuși: „Ora 2 noaptea. Treaz după porția de somn pe care mi-a îngăduit-o înghițirea primei jumătăți din pastila de stilnox. Voi lua și cealaltă jumătate. Sunt crispat și de faptul că miercuri, 23 martie, trebuie să merg la Brăila, să țin o conferință la Muzeul orașului despre Perpessicius. Am apucat să promit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
și vie a suferinței poporului armean. Viața și amintirea, moartea și mărturia, acesta este miezul cărții, și în felul acesta are răsunet în Psalmi, unde se spune: „Nu voi muri, căci voi trăi și voi povesti”. Și nu ne este îngăduit să uităm. Herzel Hakak președinte al Uniunii Scriitorilor de Limbă Ebraică din Israel
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
fixație. Un bătrîn înalt, adus de spate, arcuit parcă de o slăbiciune extremă ce reverbera în lumina aceea smerită a ochilor de un albastru stins și hainele lui arătînd roase de purtare îndelungată și decolorate de intemperii, hainele unui călător neîngăduindu-și prea multe clipe de răgaz, și felul cum se înclinase în fața ei și-a surorilor, umil, uitîndu-se-n pămînt, urîndu-le parcă tot binele din lume, iar binele chiar s-a întîmplat, cînd l-a reîntîlnit și l-a cunoscut în
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
cum comentează faptul că în noul partid Forța Civică au fost coptați și oameni care au fost și în PDL, europarlamentarul democrat-liberal a declarat că: ”Unul dintre principiile existente în acest moment între criteriile de integritate este să nu se îngăduie traseismul de la o formațiune politică la alta din cadrul alianțe. Dacă facem o aliantă împreună este firesc acest lucru. Cum vor evolua lucrurile mai departea vom vedea. Este un principiu. De asemenea, și interzicerea traseismului politic, nu numai în cadrul alianței, este
Macovei vrea să îl dea în judecată pe Șova. Vezi motivul () [Corola-journal/Journalistic/42440_a_43765]
-
mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
curat: străzi excelent pavate, două biblioteci cu o arhitectură îndrăzneață, case de lemn siberiene, desprinse parcă din altă lume, (poate direct din Tarkovski?) - unele în bună stare, cu flori la ferestre, altele deloc îngrijite, semn că timpul nu le-a îngăduit încă pe toate. Spiritul ludic la el acasă: în parcuri gărgărițe uriașe (apropo, gărgărița e insecta națională!), iepuri și elefanți plăsmuiți din flori, vaci multicolore-personalizate (vaca polițist sau vaca grădinar), umplând vesel spațiul stradal și nu numai. Toate localurile, fie
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
e aceea îndrăznită de Ilie Boca, nu poate să recuze atare trimiteri și referințe capitale. Dar, printre atîtea felurite priveliști pentru suflet, cîte înmănunchează actuala lui Expozitie, pe itinerarul miilor de studenți de la Academia de Studii Economice, eu nu-mi îngădui, totuși, să mă abandonez unui exercițiu identificînd prea lesnicios imaginile ficțiunii creatoare și acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
134 alin. (1) din Constituție stabilește ca economia României este economie de piața. Pe de altă parte, art. 41 alin. (1) legea fundamentală prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular și deci nu îngăduie diferențierea care exista în prezent în art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 sub raportul duratei termenului de prescripție. În motivarea Curții Constituționale din DECIZIA nr. 193 din 13 mai 2003 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 477 din
DECRET nr. 167 din 21 aprilie 1958 (**republicat**)(*actualizat*) privitor la prescripţia extinctiva**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106173_a_107502]
-
cu mult farmec și, inerent, vandabile. Eventualele ierarhii trebuie să țină seama de criterii mult mai subtile decât aceste cutume aparent viguros și înalt culturale, dar în fapt meschin moralizatoare. Dar, chiar așa stând lucrurile, de ce nu i s-ar îngădui lui Mircea Cărtărescu să practice astfel de jocuri cu mai multe strategii? Renunță el, în cărțile de reacție rapidă, la ceva substanțial, la ceva definitoriu pentru scrisul său, fără de care devine de nerecunoscut? Nu cred. Personajul din spatele foii e același
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
cetățean, Jur de a fi credincios Poporului și de a apăra Republică Populară Română, împotriva dușmanilor din afara și dinăuntru; Jur că voiu respectă și voiu face să se respecte de către subalternii mei, legile Republicii Populare Române; Jur că nu voiu îngădui subalternilor mei să întreprindă și să ia parte și nici eu nu voiu întreprinde și nu voiu lua parte la nici o acțiune de natură a aduce atingere ordinei publice și integrității Republicii Populare Române. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Această
DECRET Nr. 177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106101_a_107430]
-
mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
istoric literar, el însuși absolvent al acestui liceu sau el însuși „licean ....odinioară” în vechiul Bălgrad, avea un adevărat cult pentru informarea corectă, pe care l-a transmis discipolilor săi, așa încât cartea poate fi consultată cu deplină încredere. Ne-am îngădui, în final o sugestie: oare n-ar fi potrivit ca autorii acestei cărți să se gândească la un al doilea volum, „Dascăli.... de odinioară”, după modelul deja cunoscut și care ar fi o „replică bălgrădeană”, de asemenea utilă, la dicționarul
Cartea de vizită a unui liceu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/4476_a_5801]
-
să înțeleagă și ce să creadă. Știa că asta-i așa, de-ncercare, dar și să se lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al lui Tom. "Asta e noaptea misterelor", își spuse băiatul și rămase cu ochii zgâiți. Un costum de-al lui Tom?! Era ceva nemaipomenit! Indiferent de costum, oricare, faptul în sine că era al lui bădia Tomiță și i se îngăduia să-l poarte, fie și-o noapte, câteva ore, oricât, era ca și cum fratele mai mare, în carne și oase, s-ar fi întors și l-ar fi bătut pe spate, ocrotitor, făgăduindu-i toate plăcerile și bucuriile lumii. Cerboaica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
binele și plăcerile lor, aruncându-le dintr-o dată cu albeață-n ochi și-acoperindu-i și punând mâinile lor lacome și nedomolite pe ei, de parcă ele i-ar fi făcut, de parcă lor li s-ar fi cuvenit totul și li s-ar fi îngăduit totul! Cu farmecele și ademenirile lor! Să-i îndepărteze, să-i smulgă de la inima ei! Ticăloasele! Ușernicele! Egoistele! În răzbunarea neputincioasă pe cealaltă, care i-a luat băiatul în Germania să-l nenorocească sau să se salveze prin el, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o numai cum suflă! Parc-ar scoate îngeri pe gură! Așa doarme și-așa suflă prin somn o femeie cinstită și iubitoare? Clocitoare de iad e-n sufletul ei, dar respiră parc-ar da-o îngerii-n leagăn. Dacă-o îngăduia și-o îngăduia în felul ei nepăsător, când o răzbea prea mult singurătatea și deznădejdea -, dragostea ei era zgârcită și aspră, amenințată mereu de teamă, simțind cum, pe zi ce trece și nu mai vine Toma, nora-i scapă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]