811 matches
-
în schimb mintea dumitale principală e mai bună decât a tuturor celorlalți, cum ei nici măcar n-au visat, întrucât există două minți: principală și neprincipală. Așa-i? Nu-i așa? Poate că o fi așa, de-abia putu prințul să îngaime; inima îi tremura teribil și i se zbătea în piept. — Eram sigură că o să înțelegi, continuă ea cu un aer plin de importanță. Prințul Ș. și Evgheni Pavlovici nu pricep nimic cu privire la aceste două minți. Nici Alexandra; în schimb, imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să scrie cui crede ea de cuviință? Te-ai dus astăzi acolo ca să te plângi de ceva? Ce sperai să obții? Ce te-a împins la o asemenea delațiune? — Numai curiozitatea, care-mi place mie... și serviabilitatea sufletului meu nobil! îngăimă Lebedev. Acum sunt al dumneavoastră cu totul, din nou! Puteți să mă și spânzurați! Așa arătai și când te-ai dus la Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul plin de dezgust. — Nu-u-u... arătam mai proaspăt... și chiar mai cuviincios... După ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adresă el imediat lui Ivan Petrovici, că în gubernia X, țăranilor, eliberați deja, care v-au pricinuit destule neplăceri, le-ați dat gratis lemn ca să aibă cu ce-și reclădi casele distruse de un incendiu. — A, e o exagerare! îngăimă Ivan Petrovici, simțindu-se de altfel măgulit și îndreptându-și ținuta; de data aceasta, însă, avea perfectă dreptate că era „o exagerare“: la mijloc erau, de fapt, niște zvonuri false care ajunseseră la urechea prințului. Iar dumneavoastră, prințesă, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a doua și a treia zi, toți o luară puțin în nume de rău; Ivan Petrovici chiar se supără, dar nu prea tare. Generalul, șeful ierarhic al lui Ivan Feodorovici, fu câtva timp rece cu subalternul său. „Protectorul“ familiei, demnitarul, îngăimă și el ceva din partea lui, drept povață, cu acest prilej exprimându-se măgulitor că se interesează foarte, foarte mult de soarta Aglaiei. Într-adevăr, era un om de o oarecare bunătate sufletească; dar printre motivele curiozității sale față de prinț era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vedeți, spuse el răgușit, printre accesele de tuse, ce fel de om e Ganecika: vorbește de „resturi“, când de fapt tocmai de așa ceva e gata să profite! Prințul tăcu îndelung. Era îngrozit. — Spuneai ceva de o întâlnire cu Nastasia Filippovna? îngăimă el în cele din urmă. — Cum, doar n-o să mă faceți să cred că într-adevăr nu știați de întâlnirea care va avea loc astăzi între Aglaia Ivanovna și Nastasia Filippovna, motiv pentru care, prin intermediul lui Rogojin, la invitația Aglaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine și care vă e acum scopul principal? Ați vrut să vă convingeți personal pe care dintre noi două o iubește prințul mai mult, fiindcă sunteți teribil de geloasă... Mi-a spus că vă urăște... abia mai putu Aglaia să îngaime. — Se poate. Poate că nu-l merit, numai... numai că ați mințit, cred eu! Nu mă poate urî și nu se putea exprima astfel despre mine! De altfel, sunt gata să vă iert... având în vedere situația în care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oameni fel de fel, public, ce mai. Dar de ce vă mirați atât? Acum mă întâlnesc des cu el; l-am întâlnit aici, la Pavlovsk, de vreo patru ori în ultima săptămână. — Eu nu l-am mai văzut niciodată... de atunci, îngăimă prințul. Deoarece nici Nastasia Filippovna nu-i spusese că s-a întâlnit vreodată cu el „de atunci“, prințul trase acum concluzia că Rogojin, din anumite motive, se ferea să dea ochii cu ei. Toată ziua fu stăpânit de o îngândurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Să vă sculați mai devreme, putregaiule, și nu mocoșiți, fire-ați ai dracului să fiți". Sfiala țăranilor e mai mult un soi de „frică", la contactul cu mediul „civilizat", proprietate a boierilor. „Nu v-ajute Dumnezeu sfântul!" mai apucă să îngăime Nicolae îmbrâncit cu feciorul de pe scara trenului. Precedând pe Arghezi din Flori de mucigai, dar fără implicațiile poetice de acolo, în Golanii și Culcușul, Rebreanu explorează în manieră „zolistă” lumea interlopă de la periferia Bucureștiului. Este o lume a instinctelor: „Șmecherul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
deja sătul, deși din mica bilă de aur nu lipsea nici o fărîmă. Mîncam încet și moșul ne privea, ofta și ochii îi lăcrimau. În pragul casei își făcu apariția un om, adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva cuvinte: O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt complet blocați. Se uită unul la altul. Ochii li se bulbucă de spaimă. Ascultați, băi, hodorogii dracului, se răsti doctorul, trebuie să spuneți tot, că altfel dați de dracu'! Ați adus o prostituată la voi? întreabă polițistul. D...a, îngăimă Doru. Știați că este bolnavă de sifilis? Cei patru moșnegi îngheață. O spaimă mortală se întipărește pe fețele lor. Acum trebuie să vă bag la tratament, ghiujii dracului! Nici moartea nu vă astîmpără! Se iau nume, date, adrese. Moșnegii par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi va răspunde la chemarea mea de ajutor?” Nu mi-am terminat gândul și vocea Spiritului m-a înfiorat din nou. - Stiu ce vrei să afli, dragul meu. Dorești să știi mai multe despre această biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor și apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ar fi, omul poate păcătui doar de zece mii de ori mai puțin decât poate Natura repara... Așa că puteți păcătui doar pe locul unde stați... Ia’n calculează cât ocupă tălpile Întregii omeniri... - Două mii de kilometri pătrați... - Și, pentru că știi să Îngăimi ceva pe englezește - vezi, eu, pisica românească, mă Înțeleg de-a dreptul cu cea englezească - spune-i asta lui Green-peace. - Da, Moti. Îl voi Întreba ce Înseamnă „pacea verde“, câtă vreme substantivul pace nu admite adjectiv. Pentru că strămoșii mei au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Prietenos. Răbdător. Și nici nu se clintea în vreo parte. Aștepta numaidecât un răspuns. Ni-l cerea din ochi. Voia să i-l dăm. Să nu plecăm, să nu-l lăsăm așa, fără o explicație cât de cât. Încercăm am îngăimat eu, după câteva minute, văzându-l că insistă atât de mult încercăm să căutăm un taximetrist, care să ne ia bagajele și să ne ducă de la gară, înafara orașului, până la Complexul Selgros, unde-i stația omnibuzului, care vine de la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
M.: Eu și-acum am urmele bătăturilor de la cizmă. Și v-a prins la făcută. S. B.: A intrat tacticos: "Ce executați voi aici?" Ce să raporteze Agalopol, că "Servim patria"? sau "Tovărașu', uitați, și noi la o bere"? A îngăimat ceva neconvingător. Șchiau s-a prins și a început să meargă printre paturi, s-a uitat pe sub cele suprapuse și a văzut că-i un grup de tovarăși în spatele dormitorului. "Ce executați voi aici?" Păi, vă invităm la o bere
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ne-a întrebat: "Ați auzit știrea la radio?" Noi nu am răspuns la întrebare, doar l-am privit curioși, așteptând să auzim ce ne spune el. Da, l-au sinucis", a spus Scărlătescu. Ceilalți ofițeri l-au privit scurt, au îngăimat un dezacord timid, că nu putem ști, că o să vedem, iar Scărlătescu a repetat: "L-au sinucis. Voi sunteți mai departe la dispoziția comandanților voștri, așteptați în ordine și disciplină noi ordine!" După care a plecat la celelalte dormitoare să
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
enunțare (pauza, schimbarea de intonație, diferitele procedee tipografice). În mod cert, prezența unui verb de expresie contează în această întrerupere, însă ea nu este indispensabilă, cotextul putând fi suficient pentru a marca schimbarea spațiului enunțiativ. De asemenea, în fragmente precum: Îngăimă: Nu! Mă speriați! Mă chinuiți! Să plecăm! Dacă trebuie... consimți el, luând altă expresie 189. găsim citate din discursul direct în care replicile sunt doar juxtapuse. Prin urmare, doar aranjarea în pagină permite identificarea: În acest timp, domnul Rambaud [...] observă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu capul în mâini. Aproape derutat, m-am adresat comandantului, cu obișnuita formulă: „Ordonați, tovarășe colonel!”, fără a da atenție bărbatului care privea pe fereastră. În clipa următoare, însă, acesta s-a întors spre mine și abia am reușit să îngăim: „Ordonați, tovarășe ministru!”. Era, de fapt, unul dintre adjuncții ministrului de Interne, dar respectiva formulă de adresare nu displăcea, chiar dacă și din punct de vedere regulamentar era greșită (corectă este folosirea gradului, nu a funcției). Adjunctul ministrului era un
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
juriului a anunțat marele premiu, a semănat cu „momentul Sevilla“, cum ar spune vechii cronicari de la „Sportul“: „quatre moins... “, atât a apucat să zică cel în cauză, iar din sală au răzbătut urale, „apără Duckadam!... “, a apucat Emanuel Valeriu să îngaime în 1986. Momentele de grație maximă se măsoară în sutimi de secunde, acelea care nu vin după consumarea întregii scene, e vorba de acele mici momente, insesizabile, care dau certitudinea deznodământului. Din punctul ăsta de vedere, fotbalul și arta seamănă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Lucrez aici de șase ani. N-aș vrea să-mi dezamăgesc șeful. Mă uit la ea ca un om bătrân care vede pentru prima oară marea. (Omul cel bătrân a auzit că există, dar acum o vede cu ochii lui.) Îngaim niște scuze penibile, apuc paharul și ies în ploaie și frig. Intru în mașină și pornesc motorul. Sorb cu paiul din cel mai bun suc de portocale pe care l-am băut vreodată, apoi demarez încet. Wish You Were Hair
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
veni tata să vadă ce-i cu mine. Mi-ar spune, dacă mai scap sau nu. Deodată, ușa s-a deschis și el a pătruns în încăpere. S-a apropiat și mi-a spus: Ce ai? Mă doare piciorul, am îngăimat, ațipit. M-a dezvelit și m-a pipăit ușor. Vezi dacă spui urături când nu trebuie, ai făcut o bubă. Colindele se cântă numai de Crăciun. Să ții minte... Te dau cu puțin spirt și-o să-ți treacă. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cuiva cum te porți și acel cineva a scris despre tine. Toată România va ști tot dacă pățesc ceva! A doua zi patronul s-a întâlnit cu Maria, nevasta acestui „nenorocit”. A plecat ochii cu rușine și de-abia a îngăimat un salut. Vezi, ei se poartă așa pentru că ne cred separați și slabi. Fără neam. Fără apărare. Cum ar trebui să ne protejăm? Scrisoarea 148 Un alt lucru ce m-a ținut pe loc în această familie au fost copiii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
permisie de câteva zile. În bucuria revederii am dat fuga să-l îmbrățișăm, dar privirea lui severă ne-a țintuit locului. "Ce-i cu voi aici"? ... tună el ..." Păi am fost în vacanță și acum ne ducem la școală" ... am îngăimat eu, presimțind furtuna. "Dar nu știți că școala a început de ieri"? Parcă-l văd și acum desfăcându-și centura de la uniforma militară și, adresându-se mie ca mai mare ... "dă pantalonii jos" ... Am încasat vreo zece lovituri, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
brăzdează ființa cu bezna ascuțită a insațiabilului. Cortul începu să se învârtă ca roata unei mori de vânt dinaintea privirii prea străpungătoare a arhitectului; precaut, descălecă de pe taburetul cam mârțogit ce-i fusese alocat și părăsi pentru câteva minute adunarea, îngăimând o scuză rămasă netradusă. Limitați în elanurile speculative în primul rând de rolul lor oficial, ortacii săi încercau să consolideze terenul nesigur al edificiului social local prin singura operație recunoscută politic drept capabilă de reușită: investirea lui cu încredere. Desigur
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
izbit de tabloul înfățișat dinaintea ochilor. Zidarii stăteau risipiți pe sub ziduri cu ochii în gol, departe unul de altul și ciufuți din cale afară. Se priveau doar pieziș, cu suspiciune. Nici pe el nu-l întâmpinară mai sociabil, ci abia îngăimând, absenți, bâlbâieli stereotipice ca răspuns la presiunile lui. Grămada de merinde din mijloc nu dispăruse, ci se împrăștiase în mici movilițe private, vegheate fiecare avar de proprietarul ei. Deși Dedal nu avea cum să înțeleagă imediat - și cu atât mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iveală excesiv, până la carnea vie. Dar, în primul rând, se strânseră la piept pentru a scăpa de transparența incontinentă dintre ei; în prezența ei, orice părea posibil. Printre ezitări, Rică își conduse apoi partenera până la reședința Heliopolis unde ea locuia, îngăimând tot drumul fraze în italiană învățate prin pușcărie. Îi vorbea nu ca să i se deschidă și s-o primească mai în intimitatea lui, ci ca s-o împiedice să se apropie de el și mai mult decât o făcuse deja
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]