885 matches
-
Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se împletea cu liniștea și amorțeala aerului... Ogoarele de păpușoaie erau îngălbenite înainte de vreme. Preoții înălțau rugăciuni, cu prapuri și icoane, pe ogoare, cu mulțimile de credincioși cu ochii rugători spre cer.. Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea din cer. „Dacă ar cădea o bură de ploaie, măcar..!”, își ziceau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a fost „ridicat”, cu două nopți înainte, și dus nu se știe unde.. în prima clipă rămase ca de piatră, nici un mușchi nu i se clinti pe chip. Inima începu să-i bată în piept ca o pasăre speriată; se îngălbeni.. degetele de la mâini începură să-i tremure și i se încleștară pe arma de la piept atât de tare încât i se învinețiră. Flăcăul mai vru să spuie ceva de țața Mădălina.. dar, de frică renunță văzându-l atât de încordat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să întrebe ceva... El fără nici o vorbă, le aruncă la picioare un jurnal împăturit de mai multe ori, apărut la Piatra, în ziua din ajun. Ichim, juristul, primul care-l desfăcu și dădu cu ochii de prima pagină... întâi se îngălbeni, apoi se albi ca varul și, rămase fără glas. Întreaga-i ființă îi fu cuprinsă de un tremur nestăpânit.. în fața ochilor îi jucau cadrele-foto, cu orori de nedescris.. care înspăimântau... Totuși, cu glas tremurat, încercă să dea citire titlului cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-au văzut ultima oară,.. că mama lui era cam.. bolnavă. „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, ăuitul se auzi din nou dar, mai tare, mai trist și mai prelung. „Oare, pentru cine..?!”, se întrebă din nou, cu mintea învălmășită. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în buzunar.. poate pentru că ținea ca și Cicero la prietenie. Cicero considera prietenia.. „Cea mai nobilă dintre virtuți” „Este esență a sufletului omenesc, fără ea sufletul este pustiu”. La una din lecții, ne-a citit dintr-o cărticică, cu filele îngălbenite de vreme, un fragment deosebit de interesant. Era „De Amicitia, Dialogus”, a lui G. Teodorescu. Nu ne cerea, dar mulți dintre elevi știau „De Amicitia”, pe derost... Profesorul Bogos, dirigintele clasei noastre, ne arăta cât e de prețios darul de a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
legănare. Desprinse.. intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o clipă, în zbor de pasăre lovită în aripi, apoi cădeau la pământ. Cine oare n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se toamna de creangă, plutește o vreme în aer, apoi cade. Oricine a văzut !.. Dar, nu toți privesc acest sfârșit de viață, cu aceeași trăire sufletească. Pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, trece neobservat, alții scot un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește... Picătură cu picătură viața se scurge,.. Da, așa este !... interveni altul. Valul vieții se duce, se îndepărtează de noi, te ia cu el, ori te lasă !... Câtă dreptate au..!”, mi-am zis eu. Frunzele îngălbenite de toamnă, continuau să cadă, în legănari ușoare... Grămezile de frunze ne cuprindeau pașii, însoțindu-ne cu oftaturi uscate. Aveau ceva nostalgic în foșnetul lor.. ca umblet de pasăre purtat pe liniștea unui câmp gol și trist. Ne-am privit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bronz și să tai cu vomerul, așa cum ți s-a cerut, câmpul nedesțelenit; apoi sameni sub brazde dinții otrăviți în loc de semințe și din ei cresc soldați înarmați cu spadă și scuturi. Eu însămi, care-ți furnizasem filtrele magice, m-am îngălbenit și-am fost cuprinsă de frică atunci când am văzut acei bărbați apăruți dintr-odată apucând armele; m-am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o zi, ajutându-mă să mă urc într-un car de lemn pe două roți, tras de un catâr. Am apucat-o pe un drum lung, de piatră, ce ducea înspre sud. Mă uitam la terenurile roditoare și bine cultivate, îngălbenite de grâul numai bun pentru secerat. Pe alocuri erau mulți păstori pe câmpul plin cu oi și vaci. Aia era salutată de toți cei cu care ne întâlneam. Am ajuns pe malul unui lac care era foarte întins. O limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scurge în pământ, ducând cu ea toate supărările, toate programele negative, toate condiționările și tensiunile acumulate în ființa noastră. Vizualizăm cum inima ni se deschide în fața noastră, asemenea unei cărți. Este o carte cu coperțile din piele veche, cu foile îngălbenite de vreme. Este o carte veche ce are aceeași vârstă cu noi. Privim această carte și ne dăm seama că toate supărările, necazurile prin care am trecut, toate momentele când nu am avut grijă de sufletul și inima noastră au
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
conștiița lor lirică. La rândul lor picioarele noastre sunt pietrele și nestematele pământului care descoperă reflecția adâncurilor și culorile se asociază vârstelor noastre. Alchimistul, cărturarul și magicianul, știe că operele pietrei filosofale sunt în număr de patru. El înnegrește, albește, îngălbenește și face materia violet. Cuvântul folosit de poesie este unit prin secretele alchimiei cu astrologa și succesiunea anotimpurilor. Dar fără pământ, fără materia prima, unde-am putea să ne înrădăcinăm arta de a distila spiritul care se evaporă prin porii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zile de când nu ne-am văzut. În mare măsură a fost de vină și vremea capricioasă. Vara aceasta n-a fost deloc „fierbinte”, ca aceea a lui Faulkner, ci mai mult nordică. Încă două luni și iar vor începe să îngălbenească frunzele, să ne zgribulim la gândul unei noi ierni polare. Pe lângă timpul capricios, am avut și foarte mult de lucru; oboseala m a determinat să folosesc fiecare clipă pentru odihnă. Mă bucur că aveți perspectiva organizării unei expoziții personale mai
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
destul de zdravăn s-a izbit de un colț de stâncă și o ploaie de alice a împroșcat mașina; câteva l-au atins peste picioare pe șofer. Acesta rămăsese paralizat în picioare, deși Stan strigase: „Culcat!”, inspectorul și ajutorul său au îngălbenit. Șoferul s a uitat la Stan disperat. V-am spus că acest traseu e periculos. Mai e mult până la Roica? N-ar mai fi mult, a zis Stan, 10-15 kilometri, numai să ajungem. Voi cum ajungeți acolo? Pe varianta de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cei cu răni deschise sau cu afecțiuni interne, în limita permisiunii milițianului, erau duși la cabinetul medical. M-am dus și eu acolo când am simțit în gură amărăciune și cei din jur îmi spuneau că iarăși mi s-au îngălbenit ochii. Mai mulți mediciniști, studenți în ultimii ani, acordau consultații și tratamente. Unul, văzându-mi înfățișarea, s-a adresat unui coleg: Măi Calciu, ia vezi ce-i cu dânsul, arătând spre mine. Știind că fusese implicat în reeducare, am avut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
verbe pronominale obiective: a se îmbrăca etc.; a-și croi drum etc.; verbe pronominale reciproce: aseiubi (unul pe altul) etc., a-și zice tu etc.; verbe pronominale posesive: a-și da pălăria pe ceafă etc.; verbe pronominale eventive: a se îngălbeni etc. (pp. 210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care nu permit înlocuirea pronumelor reflexive de care sunt însoțite (și care ar îndeplini
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca orice alt pronume subordonat unui verb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca orice alt pronume subordonat unui verb. Verbele au, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am fiert niște apă.” (Am făcut să fiarbă...) ș.a.m.d. Pe de altă parte, un verb oscilând între cele două clase de verbe, subiective și obiective, își poate fixa, prin mijloace morfologice, o ipostază sau alta. Astfel, verbul a îngălbeni este un verb subiectiv când exprimă o schimbare în structura internă a subiectului: Am îngălbenit de frică., Frunzele au îngălbenit., dar prezintă caracter de verb obiectiv ca verb de acțiune, expresie a unei activități: Mama a îngălbenit niște ouă. Însoțit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un verb oscilând între cele două clase de verbe, subiective și obiective, își poate fixa, prin mijloace morfologice, o ipostază sau alta. Astfel, verbul a îngălbeni este un verb subiectiv când exprimă o schimbare în structura internă a subiectului: Am îngălbenit de frică., Frunzele au îngălbenit., dar prezintă caracter de verb obiectiv ca verb de acțiune, expresie a unei activități: Mama a îngălbenit niște ouă. Însoțit de pronumele reflexiv se, însă, același cuvânt își fixează caracterul de verb subiectiv: Mama s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două clase de verbe, subiective și obiective, își poate fixa, prin mijloace morfologice, o ipostază sau alta. Astfel, verbul a îngălbeni este un verb subiectiv când exprimă o schimbare în structura internă a subiectului: Am îngălbenit de frică., Frunzele au îngălbenit., dar prezintă caracter de verb obiectiv ca verb de acțiune, expresie a unei activități: Mama a îngălbenit niște ouă. Însoțit de pronumele reflexiv se, însă, același cuvânt își fixează caracterul de verb subiectiv: Mama s-a îngălbenit de spaimă. Invers
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Astfel, verbul a îngălbeni este un verb subiectiv când exprimă o schimbare în structura internă a subiectului: Am îngălbenit de frică., Frunzele au îngălbenit., dar prezintă caracter de verb obiectiv ca verb de acțiune, expresie a unei activități: Mama a îngălbenit niște ouă. Însoțit de pronumele reflexiv se, însă, același cuvânt își fixează caracterul de verb subiectiv: Mama s-a îngălbenit de spaimă. Invers, înlăturarea pronumelui se din structura unor verbe subiective pronominale duce la transformarea lor în verbe obiective: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frică., Frunzele au îngălbenit., dar prezintă caracter de verb obiectiv ca verb de acțiune, expresie a unei activități: Mama a îngălbenit niște ouă. Însoțit de pronumele reflexiv se, însă, același cuvânt își fixează caracterul de verb subiectiv: Mama s-a îngălbenit de spaimă. Invers, înlăturarea pronumelui se din structura unor verbe subiective pronominale duce la transformarea lor în verbe obiective: a (nu) se astâmpăra, verb subiectiv în enunțul: Copilul acesta nu se mai astâmpără. este verb obiectiv în enunțul: Îl astâmpăr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întristat pe Ion. și se opune celorlalte diateze, în sintagma cărora verbul este însoțit de pronume reflexiv, prin poziția ambiguă a pronumelui între statutul de formant lexical și statutul de morfem, ceea ce face imposibilă reluarea lui sintactică: Dinamic: M-am îngălbenit de spaimă. Reflexiv: M-am îngălbenit (și pe mine) cu șofran. Gradul de generalitate a diatezeitc "Gradul de generalitate a diatezei" Legătura strânsă a diatezei verbale cu planul semantico-sintactic al verbului și al enunțului face ca realizarea concretă a opozițiilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celorlalte diateze, în sintagma cărora verbul este însoțit de pronume reflexiv, prin poziția ambiguă a pronumelui între statutul de formant lexical și statutul de morfem, ceea ce face imposibilă reluarea lui sintactică: Dinamic: M-am îngălbenit de spaimă. Reflexiv: M-am îngălbenit (și pe mine) cu șofran. Gradul de generalitate a diatezeitc "Gradul de generalitate a diatezei" Legătura strânsă a diatezei verbale cu planul semantico-sintactic al verbului și al enunțului face ca realizarea concretă a opozițiilor sale interne să depindă mult de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o umbră roșiatică rămasă în urmă străpunge cerul. Luna mare se zărește palid din ceață. Vântul aspru și rece, biciuindu-te peste față, îți aduce aminte că e toamnă. Frunzele, mai astă-vară verzi și mândre, au îmbătrânit și s-au îngălbenit, iar copacii rușinoși că poartă o asemenea povară, o scutură mânioși. Covorul auriu ce împodobește pământul gol format de frunze bătrâne e poleit cu aur, menit parcă să încălzească solul în nopți reci. Cu aur scrie toamna antologia țării, declară
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]