2,495 matches
-
nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sunt? - Niciodată nu se știe, vorbi frecându-și mâinile ca după un îngheț. - Adevărat. Intrăm într-o lume despre care nu știm nimic. - Am și intrat, domnule judecător, dar ceva tot mai știm; dumneavoastră nu știți, erați elev, copil, printr-a cincea, a șasea, nu mai țin minte exact când s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
relațiile cu Republica Moldova și, respectiv, România, a discuțiilor prelungite și argumentate avute cu ambasadorul Republicii Moldova la București, poziția Președintelui Vladimir Voronin a rămas neclintită în negativismul său și în perpetuarea neadevărului cu privire la adevăratele intenții ale României față de Republica Moldova. Perioada de îngheț în relațiile oficiale bilaterale a durat până la încheierea mandatului Președintelui român Ion Iliescu. Imediat după venirea în fruntea statului a Președintelui Traian Băsescu, acesta a efectuat o vizită oficială la Chișinău, la două zile după primirea unei invitații de la Voronin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Allende, de a-l primi pe Nicolae Ceaușescu, după Lima, la Santiago! De la biblioteca ministerului, am luat câteva cărți despre Chile istorie, politică, geografie, cultură... La sfârșit de noiembrie 1979, am plecat! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și fugeam de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA până la Bogota, iar până la Santiago cu compania LAN
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de ovăs și, sara, ajutat de flăcăuași și de câțiva bordeieni, mai adăogea vitelor puțină brahă, ca să le întregească hrana săracă de toamnă. Altfel deocamdată viața era ușoară. Dar flăcăul știa că au să vie ploile cele mocnite, pe urmă înghețurile, pe urmă viscolele iernii - și atuncea va duce-o mai greu, afară între vite, în dosul saivanelor de stuh, subt acoperișurile de paie. Ducându-se și întorcându-se cu vitele, vedea oameni lucrând la adăposturile vechi, astupând spărturile, schimbând acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
însuși Culi, le-a dat sare și le-a zvântat, aninându-le în niște cârlige, sub podul hochstandului. Vremea era destul de rece și, în două săptămâni, poate domnii de la Sibiu s-or hotărî să vină. A sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un foc zdravăn, ca să ne facem ceva apă de băut - s-a auzit un glas de la vecini. ― Ioane, gându-i bun, da’ te-ai întrebat din ce faci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că are un plan. - Așa e... spuse Alexandru. Dar nu vreau să schimbăm programul Erinei, așa că... vom vorbi pe drum. Ieșiră toți trei, coborâră la grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară era frig, dar temperatura trecuse peste limita Înghețului. Zăpada se dezghețase și Începea să se topească. Cu toate acestea, primăvara nu se făcea Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de pescari care reveneau pe gheață fiindcă bărcile fuseseră prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și le-a luat locul, semnalizând că trecerea poate Începe. Fluviul a fost trecut repede, cu copitele cailor Înfășurate În cârpe, ca să nu se audă pe gheață. Apoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și nouă ne trebuia 15... tot vorbind!. . . - Tocmai la capătul celălalt al lumei! se plânse Mini, care recunoștea cartierul. Porniră. Mini simțea totuși un fel de farmec de a străbate o parte necunoscută bine a orașului, abia ghicită prin vălul înghețului nocturn. Când treceau printr-un întuneric mai mare se temea într-un fel plăcut, ca și cum se mințea pe ea singură că îi e frică. Ii era teamă, ca de ceva care nu poate să-ți facă rău. și locul îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces sufletesc la universul de cărți și semne, domeniul visului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
își exersează marșul până când aceasta nu se mai răstoarnă. Escortate de Yung Lu, eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit de îngheț. După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe piepții șubei. Nu mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de colo-colo ca să nu Îngheț, cu arma În bandulieră - ceea ce era strict interzis: regulamentul prevedea să ții automatul pe umăr ca, În caz de nevoie, să te poți folosi de el În cât mai puține mișcări - și mintea pustie. Și deodată, ca de niciunde, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu vrei să mai stai două-trei zile în tabără? o întrebă Hideyoshi. În următoarele câteva zile, Oyu locui singură într-o colibă izolată, rugându-se pentru sufletul fratelui ei. Zilele treceau fără nici o veste de la Hideyoshi. Pe munți se coborâse înghețul. De fiecare dată când începeau ploile de iarnă timpurie, din copaci cădeau frunzele. Apoi, în prima noapte când luna se văzu limpede, la Oyu veni un paj și-i spuse: — Domnia Sa ar dori să vă vadă. A cerut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-mi fac de lucru. Mă duc la via nobilă a noastră și încep să descurc aracii, să-i stivuiesc și să-i pregătesc pentru iarnă. Apoi, la câteva zile, încep să îngrop via nobilă spre a o feri de îngheț. Nu uitasem că tata, îngropând via în toamna lui 1928, a avut astfel posibilitatea să mă dea la școală. Lucram cu îndârjire, cu disperare, dar și cu spor. Munca îndârjită și oboseala mă făceau să uit de situația grea, disperată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud, îngheț pe loc. Oare chiar e posibil? Mi se pare mult prea îngrozitor ca să-mi imaginez - — Doamne, Claire, ți-am lăsat o duzină de mesaje din alea nenorocite și pe mobil și pe telefonul de-acasă! Până la urmă am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cuplu intră în restaurant și ceva mă face să mă uit mai atent. Femeia blondă poartă o jachetă la fel ca a surorii lui Tim, Elaine. Femeia se întoarce puțin când chelnerul îi conduce la masa lor. Când face asta, îngheț. Doamne, chiar e Elaine. Sunt moartă, moartă de-a binelea. Ce mă fac? Adam, evident, observă că mi s-a dus culoarea din obraji. —Ești bine? mă întreabă. Ce să-i răspund? Să-i spun că femeia care tocmai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zicând „să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care le cunosc. — Îhm... nu, zic în cele din urmă. Nu cred c‑o știu. — Au o casă în South Hampton. Scoate o pudrieră și își verifică machiajul. Anul trecut am petrecut mai mult timp acolo, împreună cu familia de Bonneville. Îngheț. Familia de Bonneville. Din care face parte și Sacha de Bonneville. Fosta iubită a lui Luke. Luke nu mi‑a spus niciodată că erau prieteni de familie. OK, n‑am să mă stresez aiurea. Doar fiindcă Elinor e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Păi... îhm... Fața îi strălucește de încântare, din nu știu ce motiv. Îhm... uite‑l. — Mulțumesc foarte mult, aud o voce profundă de bărbat. O voce profundă de bărbat, cu accent britanic. O, Doamne. În clipa în care Luke intră în cameră îngheț, cu rochia Richard Tyler în mână. — Bună, spune zâmbind ușor. Domnișoară Bloomwood, am auzit că sunteți persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Deschid gura să zic ceva, dar o închid la loc. Gândurile îmi zboară prin cap ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o parte din salon, apoi se întoarse tot atât de brusc și se opri în fața lui Antim. - Ca în Stăpân și slugă, îți mai aduci aminte, Oncle Vania? când Vasile Andreici s-a culcat, în zăpadă, peste Nikita, ca să-l apere de îngheț. Și l-a apărat, scăpîndu-i viața cu prețul vieții lui... Cum de-a ghicit Tolstoi ce se va întîmpla în Rusia, patruzeci, cincizeci de ani după ce scrisese Stăpân și slugă: că boierimea și boierașii vor fi sacrificați până la unul, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]