1,399 matches
-
deloc aici. Și ce micuță e femeia asta, aproape pitică, și cât e de nefericită!“. Spuse apoi cu glas tare. — La urma urmei, dă-mi și mie puțin whisky. Inspirat de exemplul ei, își turnă whiskyul în vin, sorbi o înghițitură și încercă o senzație foarte stranie. O întrebă: — Cum de ți s-au întâmplat toate astea? — Te referi la seara de sâmbătă? — Nu, mă refer la situația ta, cum a început? — Existența mea de prostituată? Uite ce-i, o opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din buzunar și începu s-o citească. Îi spuse: — Vrei să-mi dai ceva de băut? Diane îi turnă whisky în paharul ei și i-l întinse. Continua să stea rigidă și să se uite la el. George sorbi o înghițitură de whisky, continuând să citească scrisoarea. Apoi își înălță privirile către ea. — Ce s-a întâmplat? A, Tom. Așază-te aici lângă mine. De ce ești atât de înspăimântată? N-ai de ce să fii. Haide, așază-te. Diane se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și adormise iar. Acum se simțea buimacă, dislocată din timp și spațiu. Într-un anumit stadiu, nu mai știa când, își scosese rochia și îmbrăcase un capot. „Așadar, în viitor va locui într-un sat din Spania, împreună cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un noroc să mă nimeresc în clasa mixtă. Pur și simplu se crease peste noapte o atmosferă nouă, de... cum să spun... Stați un pic, să mă inspir... Dragoș duse paharul la gură, adulmecă aroma închizând ochii și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
căzut de la mine. Eu ce-mi pică în gheare nu scap! amenință ea în glumă. Dragoș găsi atât de absurd contrastul dintre Alexandra cea ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs. Alexandra râse și ea. Vreo două capete zâmbărețe se întoarseră spre ei, dar nimeni nu se apropie. Scuză-mă, spuneai ceva mai înainte? Nu-mi amintesc exact cuvintele, dar în esență mă plângeam, asta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
femeii frumoase, cu adevărat frumoase, cum spuneați dumneavoastră, este lipsa nevoii de comunicare. Ea n-are nevoie de comunicare fiindcă n-are nevoie de nicio confirmare că-i frumoasă. Ea știe asta! N-are nicio îndoială! Dragoș luă încă o înghițitură de vin și își coborî privirea la porțiunea de mochetă gri-albăstruie de la picioarele lor. Observă că, de o bucată de vreme, niciunul dintre colegi nu călca porțiunea aceea; ei doi, acolo, rezemați cu spatele de pervaz, erau oarecum izolați de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Marandă? - a întrebat Hadarag, pentru a abate gândurile rusului. Apoi să văd dacă o rămas un strop de la Paști. Spunând acestea, a intrat în casă val-vârtej și s-a întors repede cu o sticlă pe fundul căreia mai licăreau câteva înghițituri de rachiu... Rusului au început să-i sticlească ochii ca motanului lângă oala cu smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc.
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi și am să ți le dau. Întâi să iei câte o înghițitură de trei ori pe zi din asta, care o vezi aici în sticlă. Când ai s-o termini de băut - și asta vine cam peste o săptămână - am să-ți dau alta, din care ai să bei numai dimineața.... Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la sticlă și... cu un efort de voință peste poate, a tras aer adânc în piept, a înșfăcat-o, i-a scos ciocălăul care ținea loc de dop, a dus-o la gură... a închis ochii și... a luat o înghițitură... Pentru o clipă a rămas cu gura plină, întrebându-se: „Să înghit sau să scuip otrava asta?” Pe nesimțite însă „otrava” a luat-o pe gât la vale... Îndată l-a cuprins o căldură ușoară ca fulgul, care a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Îndată l-a cuprins o căldură ușoară ca fulgul, care a început să crească dându-i o stare foarte plăcută... A deschis ochii care parcă deveniseră mai luminoși și a privit la sticla din mână: „Oare să mai iau o înghițitură? Nu, nu. Dochița o spus să iau doar câte o gură înainte de fiecare masă și atât!” A pus ciocălăul la loc și a așezat sticla lângă piciorul mesei, să nu uite de ea. A mâncat apoi cu poftă ca niciodată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ea... ca la 153 începuturi... Ea a rămas nedumerită întâi, pe urmă... „De când nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura, garanție, totodată a jurământului celui mai simplu: Jur pe verdele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai ales condiția umană: Mai mult decât ai noștri / suntem ai Imposibilului. Și tot o consecință a viețuirii în contiguitatea răului este și tendința de a da sfaturi: Iată carența grandorii sufletești - / nimic să nunghiți fără bucata de pâine; / fiecare înghițitură s-o plătești / cu imprevizibilul Edificiu de mâine, în care pare a-și pune (firesc) speranțele, pentru a l putea înghiți pe azi, încrederea în viitor fiind probabil și cauza ortografierii cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
asta îți mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut mâna, conașule. ― Bine ai venit, Sevastițo - am întâmpinat-o eu cu glas potopit de regrete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
economic. În final, madam bioenergetician îmi oferea adresa unui distins realizator de programe pe calculator privind armonizarea ritmurilor biologice cu cele cosmice și guvernamentale. Onorariului insignifiant i se mai adăugau cei cincizeci de mii pentru broșura “ Mestecați rar și cu înghițituri mici. Arta supraviețuirii la agatârși”. N-are rost să vă mai plictisesc cu nenumăratele experiențe cărora le-am pătruns intimitățile și mă voi opri la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-a costat decât o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se poate, a apei distilate - personal nu prea sunt de accord cu consumarea apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în liniște, înghițitură cu înghițitură, căutând să remarcăm valențele ei vitalizante și purificatoare; cei care țin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruște, fără a se expune la frig sau la căldură
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a apei distilate - personal nu prea sunt de accord cu consumarea apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în liniște, înghițitură cu înghițitură, căutând să remarcăm valențele ei vitalizante și purificatoare; cei care țin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruște, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
băgat de seamă că societatea noastră e organizată în vederea acestui gen de asasinat? Ați auzit vorbindu-se, desigur, de acei pești mărunți din râurile braziliene care se năpustesc cu miile asupra înotătorului imprudent și-l înfulecă în câteva clipe, cu înghițituri mici și lacome, nelăsând în urina lor decât un schelet bine curățat? Ei bine, asta-i și organizarea lor. "Vrei să duci o viață cinstită? La fel cu toată lumea?" Spui da, bineînțeles. Cum ai putea să spui nu? "Strașnic! Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-i simți gustul și aroma.” Am luat ulcica întinsă de bătrân și am sorbit din licoarea care răspândea o aromă nemaipomenită. „Ei, îți place ceaiul, dragule?” Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru bunătatea asta, părinte. Simt cum capăt puteri cu fiecare înghițitură. Dar mai cu seamă prezența sfinției tale îmi toarnă balsam în suflet. Parcă am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai făcut din buruieni poate fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de aici, fiecare om, pe viitor, din oricare colț al globului pământesc, să tragă concluziile care se impun: muncă din partea tuturor, cinste și corectitudine, și, de asemenea, răsplată pe măsură, tuturor, de pretutindeni, și oricând! SINDROMUL TANDREȚII După ce sorbi câteva înghițituri de apă, din orificiul micii fântâni arteziene de pe marginea șoselei, drumețul se așeză pe banca de alături, să se odihnească puțin. Bătea un vântuleț parfumat cu miros de flori de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta. Ceva, o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
originalul îl pun la loc, unde l-am găsit. În capătul acestei crenguțe, de pe iarba verde, de alături. Așa și procedează. Se ridică, mai pe urmă, și, după ce înfinge fila de jurnal în capătul crenguței, se ridică, mai soarbe câteva înghițituri de apă, din minusculul orificiu al fântâniței arteziene, și-și continuă, apoi, călătoria. Vântulețul nu încetează să răspândească miros de flori de vișin. Soarele arde, acum, ceva mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin lume,îți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mor. De ce? Nu pot. Nu iese. M-am constipat. Atât de grozav? Da, răspunse el, printre două scremături dureroase. Și ce-i de făcut? Du-te și-mi adă o sticlă cu ulei de măsline. I-o aduse. Bău. O înghițitură;încă una; și-ncă; și-ncă... până, ce, constipația-și dădu duhul, și domnul prefect răsuflă,în sfârșit, ușurat, la figurat și la propriu. Dar, colac peste pupăză: destuparea constipației fu urmată de o spurcată de diaree, țâșnitoare, și subțire
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]