1,779 matches
-
poate unde avea multe alte probleme pe cap, poate nu-i acordase atenția cuvenită cert era de fapt - nu descoperise nimic deosebit... Împreună cu maistrul Polipeanu, Tony Pavone merse la directorul Întreprinderii unde era așteptat, atrăgând atenția fetei să nu fie Îngrijorată: Se vor Întoarce repede. Directorul Însă, avea chef de vorbă. Întoarse planurile construcției pe toate fețele Încercând să aducă unele modificări proiectului, ce Însă nu mai erau posibile din moment ce lucrările deja Începuseră. Însfârșit, după câteva ore de discuții inutile, directorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ferind vinovații de anumite penalizări!! În mod sigur, ei mituesc pe toată lumea Încercând să evite un public scandal...!! Vă promit: voi bate la toate ușile dela orice nivel, nu voi avea odihnă până ce nu aflu adevărul, adevărat...!!” Atena Îl Întâmpină Îngrijorată. „Care-i situația, ai reușit...?” „Nimic, să-l i-a dracul de excroc...!!” „Ce-i de făcut...?” „Mă voi adresa procuraturei. Le arăt eu excrocilor de cine Își bat joc...!!” Fu nevoit să explice procurorului În amănunt toată pățania dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ne având altă soluție, cumpăni situația: dacă mai rămânea aici, putea aștepta mult și bine deoarece șansele erau minime. Deci, se Îndreptă către Cișmigiu, cu ochii pironiți pe partea carosabilă a drumului, cu gândul la Atena care-l aștepta desigur Îngrijorată, mai mult gata congelată. Deodată ochi un taximetru liber, care făcuse ocolul statuei Mihail Kogălniceanu: Îi făcu semne disperate cu mâna Însă, cum șoferul nu avea de gând să oprească, Îi bară drumul riscând accidentarea. Șoferul puse o frână bruscă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care tremura de frig pe lângă mașină, Înjurând la adresa nimănui. Mai scoase din portofel Încă o banknotă de douăzeci dollars, oferindu-le pe amândouă șoferului. „Să fi-i sănătos...!” Tony Pavone grăbi pașii către Atena care-l aștepta, aflând’o destul de Îngrijorată din cauza apsenței prea Îndelungate. O liniști ascuzându-i adevărul, Începând să care bagajul la ușa accensorului. Fiind nervos se străduia să pară cât mai vesel, totuși, inima sa distribuia sângele În sens contrariu, prevestind parcă, imensa greșeală făcută părăsind o lume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se un nătărău.Iubita lui Românie pe care o lăuda cu atâta plăcere și mândrie În cercurile de afaceri grecești nu mai corespundea cum o știa el cu ani În urmă.Locuitorii acestei minunate țări,Tony Pavone Îi vedea triști,Îngrijorați,preocupați Într-o continuă alergătură pentru procurarea alimentelor și mai degrabă posibilitatea de-a face bani prin orice mijloace: salariile oferite de Dictatura Comunistă erau derizorii in timp ce darea de mită circula nestingherită.O simplă cutie de chibrituri n-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de tine, mă jigodie Împuțită...!” Îl mai privi câteva secunde În poziție agresivă, apoi ieși trântind ostentativ ușa!! Vestea altercației izbucnită Între Tony Pavone și fiorosul anchetator Lc.Col.Tudose Ion se răspândi ca fulgerul. Toți colegii de birou era Îngrijorați așteptând cu Înfrigurare cele ce aveau să urmeze, copleșindu-l cu sfaturi referitoare la atitudinea ce urma s’o adopte. Unii mai timorați erau de părere ca Tony Pavone să plece capul cerându-și scuze În timp ce alții Îl sfătuiau să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
școlii și care mai mult ca sigur nu Înțelegeau nimic ba mai mult unii se străduiau să-și pondereze căscatul de somn ori de plictiseală. Jumătate din noapte trecuse iar Tony Pavone Își aduse aminte de Atena care desigur era Îngrijorată. Ceru permisiunea să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni...! Răspunde la Întrebare ori vrei să pierdem toată noaptea cu tine...!?” - se rățoi primul milițian. “Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii lor au mâncat atâta carne de om alb rumenită la flacără și cărbuni Încât, s-au intoxicat profilându-se În prezent numai pe produse vegetale, deci...nu te Îngrijora!” „Așa poate fi Însă, nimeni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l descopere. Se cutremură la gândul unei situații neprevăzute. Poate era lume multă la caserie ori poate, terminaseră fisele de călătorie așteptând să aducă altele ori poate i s-a Întâmplat ceva...! Dar, ce putea să i se Întâmple...? Profund Îngrijorată, pârăsi vitrina auriferă și strecurându-se cu greu prin mulțimea de vizittori asiatici ce circulau În toate sensurile și direcțiile, Atena se opri câteva momente la intrarea În subteran, fulgerând rugătoare În adâncime privirea sperând să-l vada venind către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
distrat. Filmul era o vechitură de la Disney, dar lui Ben i-a plăcut. Și asta a făcut-o fericită pe Sheba, ceea ce m-a făcut și pe mine fericită. Ben chiar e un băiețel foarte drăguț. Toată lumea a fost foarte îngrijorată de cum va face el față situației actuale. Dar, să batem în lemn, pare că face față destul de bine. Îi e dor de mama lui, sigur. Încă nu înțelege de ce s-a dus să stea în casa unchiului Eddie și există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar ce o lovea cu adevărat erau gablonțurile, tricourile, scarandele. E păcat, mă gândesc deseori, că Marjorie nu s-a făcut până la urmă catolică. Ar fi putut să-și facă așa o impresionantă provizie de rozarii. Am fost un pic îngrijorată de cum va reacționa Sheba la toată scenografia de aici. Nu cred că a mai avut interacțiuni cu credincioși până acum. Dar, deocamdată, totul a mers uns. Pretinde că e încântată de sora mea și de cumnatul meu. Ce fericiți sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-mi tu ce să fac. — N-ai de unde să știi că a fost Bangs, am zis. Putea fi oricine. Putea fi Polly... — Cui dracu îi mai pasă! Ideea e, ce fac? — Ascultă-mă, am zis, încercând să nu par prea îngrijorată. Trebuie să limpezești lucrurile. I-ai spus ceva lui Richard? — Nu, nu e acasă. Și ce dracu aș putea să-i spun? — Bun, atunci nu-i spune. Nu-i spune nimic. O să explodeze. Când te întâlnești mâine cu Pabblem, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să facă o mulțime de lucruri. Amprente și tot așa. Ne-am întors abia acum o oră. Mă așteptam la țipete și lacrimi, dar era ciudat de cu picioarele pe pământ. Șocul, probabil. El cum suportă? — Nu știu. Sunt foarte îngrijorată. Tot nu răspunde la telefon... — Poftim? — A, scuză-mă, te refereai la Richard? El e... Nu știu. — Să trec? — Mai bine nu. Nu cred că Richard are chef de musafiri. Și încă n-am vorbit cu copiii. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ele, Alice ar fi vrut să plutească deasupra planetei - înaripată, delicată, imună. Cea mai mare problemă a unei fete populare părea să fie alegerea greșită a culorii lacului de unghii sau vreun profesor care-o plictisea. Asta în vreme ce Alice era îngrijorată din cauză că nici un personaj nobil nu intra în politică, că existau copii care mureau de foame, că balenele mureau și că poezia era deja îngropată. Alice petrecea ore întregi închisă în dormitorul ei, plângând din cauza situației în care se aflau bufnițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-un act teatral, apoi o duse la inimă și zise cu o față de om serios aflat la bara martorilor, într-o sală de judecată: -Jur! Bătură palma ca doi traficanți apoi se despărțiră îngrijorate amândouă. Cât timp fusese prinsă de jocul cu mine, Erjika nu se mai culcase cu niciun băiat. Acum se gândea dacă nu cumva a fost o pură coincidență. Își calcula în minte zilele până la ciclul menstrual și realiză că trebuia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așa că nici nu mă prea uit la oameni, nici nu Încerc să le rețin numele, oricum nu mai mult decît este cazul. — Dacă ți-e greu să vorbești, măcar spune-mi unde mă pot interesa. Mă mulțumesc și cu-atîta. Privirea Îngrijorată a bătrînului, ca un șoarece Încolțit care fuge de colo-colo În căutarea unei găuri salvatoare, se mută de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cântam eu ca un popă. Veniți să vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se scurgea în sângele nostru nebun de atâta tinerețe. Știi, trăiam dincolo de bine și de rău. Mă uitam la profesorii mei: erau tot mai îngrijorați și mai reținuți în exprimări, unii resemnați, alții refugiați în alcool. Iar noi, în vremea asta țopăiam veseli pe acoperișurile iadului! N-avem nici o conștiință politică; asta era o noțiune pe care o învățasem la socialismul științific și o îngropasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
CNN emisiunea lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de Seneca Falls Convention. Problemele se legau de mama Bush, soția Bush, îngrijorată, frumușică, reconfortantă, liniștitoare, decorând Casa Albă pentru Crăciun, cu mici tristeți la colțul gurii povestind vizita incognito a marelui soț în Irak: „Am venit după o mâncare caldă”, zice el, cărând tava cu curcan de Thanksgiving. Eternul și fascinantul prototip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri fluctuante, de mii de lei, mărfurile de calitate ori de primă necesitate vândute „pe sub mână”, la prețuri exorbitante, cu toate controalele așa-zisei „miliții economice”. Domnul Pavel, amețit și îngrijorat, căuta să înțeleagă, fără să reușească, ceva din mecanismul inflației, pentru el de nepriceput, cu toate că domnul Andronescu de la serviciul financiar al prefecturii încercase să-i explice că inflația e un fel de cancer, „la fel cum e cancerul pentru organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri. Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să fumeze o lulea, pe urmă ieșea. Bătrânii vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de suflările care intrau pe horn. Viscolul se potoli a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
luat pagina printată și mi-a administrat ultima doză de medicamente a zilei. —Noapte bună, a spus. Somn ușor. Nu-mi place să te las singură aici, de izbeliște, în timp ce noi stăm cu toții sus, mi-a spus pe un ton îngrijorat. E în regulă, mamă. Vreau să spun, cu genunchiul meu beteag, îmi e mai ușor dacă rămân la parter. —E vina mea, a exclamat, într-un acces de emoție. Serios? Hm, oare cum i-o fi venit ideea? — Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai grijă de tine, te rog, nu te speria, te rog, vino să mă vezi sau ia legătura cu mine într-un fel, te iubesc. Anna Am recitit ce scrisesem. Era destul de degajat? Nu voiam să știe cât eram de îngrijorată, pentru că, prin orice trecea în momentul de față, era cu siguranță o încercare destul de grea fără să-l mai împovărez și eu. Hotărâtă, am apăsat „Trimite“ cu degetul arătător și o văpaie de durere țâșni din unghia în plină regenerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îi spuneam că luam o mulțime de somnifere și că de aceea nu-l auzeam. Era mai bine să-l mint: era foarte susceptibil. —Trebuie să te întreb ceva, a zis Rachel. Ai avut gânduri sinucigașe? — Nu. Am studiat fața îngrijorată a lui Rachel. —De ce? Ar trebui? Ei bine... da. E firesc să simți că nu mai are rost să mergi mai departe. Doamne, nimic nu-mi iese ca lumea. Nu zice asta. Dar ai idee cumva de ce nu ai gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
baie, ținând încă prosopul în mână. N-am știut ce se întâmplă cu mine. Am crezut că îmi pierd mințile. Mi-a fost așa de teamă. Am sunat-o pe mama, i-am spus ce trăisem și a fost foarte îngrijorată. Nu te-a crezut? — În nici un caz! A crezut că m-am țicnit. A vrut să mă ducă la spital. Nu m-am dus la serviciu în ziua aceea. Mi-a fost rău de la stomac și m-am culcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu era nostim deloc. Faptul că Helen își făcea de cap cu arme și era mușcată de câini de pază nu era de glumă - presupunând că era adevărat; și dacă trebuise să i se pună copci, bănuiam că nu inventa. Îngrijorată, m-am întrebat ce să fac; problema era că Helen e așa de încăpățânată încât, dacă o rog să aibă grijă, s-ar putea să facă exact pe dos. Poate că ar trebui să vorbesc cu mama? Dar felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]