1,433 matches
-
se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă vara. Odată însă cu primele raze de soare, se mai înviorase și-și recăpătase pofta de viață... Răspunse îngrijorat ginerelui său, care stătea lângă el, în picioare, gros, greoi, ca un butuc: ― De, Filipe, ar trebui, văd și eu, dar dacă oamenii... Apoi cu glas schimbat: ― Dar mă mir ce mai așteaptă și oamenii de nu se apucă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori cu căruța spre Moză-ceni: că au întîlnit, mai devale, în Teleorman, cete de țărani umblând din sat în sat, alungând pe boieri, luîndu-le moșiile și dând foc conacelor, ca nu cumva să se mai întoarcă înapoi... Logofătul era mai îngrijorat ca boierul să nu se întîmple cumva să se scoale țăranii. Deși zicea, sfătuindu-se cu nevastă-sa, că el n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică, adăuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ar fi un prefect eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice... Pe drum Grigore comunică lui Titu că, dacă într-adevăr va fi numit Baloleanu, va pleca și el neapărat spre Amara în tovărășia noului prefect. Mărturisi că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la Amara? 6 Până la amiază toată Amara știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu te lăsa!... De ce să-l asuprească și să-l batjocorească?... Trebuia să-i pui mîna-n beregată și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori că așteaptă la București, el nu mai poate fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se prăbuși pe spate. ― Kane!... Kane, mă auzi? chemă Dallas, îngrijorat dintr-odată de această tăcere. Kane, răspunde-mi! (Nimic. Se gândi o clipă.) Dacă nu poți să folosești aparatul de comunicare, trimite două bipuri cu trasorul individual! Făcu un semn lui Lambert care avea receptorul adecvat. Ea așteptă semnalul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu părea îngrijorat, ceea ce era un semn bun. Dar părea nerăbdător, ceea ce nu prea era bine. ― Serios? ― Interesant, ― Vin acum. Se uită o clipă la magnetoscop, apoi se dezmetici. Ash spusese "interesant". Acest termen putea da naștere multor interpretări, nu neapărat bune. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ș.a.m.d. ? Où sont les tzarani d’antan ? Ei bine, qu’on me faiblisse ! îmi tot venea în minte povestea bătrînului din Maramureș care, după ce unul dintre băieți îi plecase în Spania, iar un altul în Italia, se arăta îngrijorat de decizia celui de-al treilea de a pleca în Japonia : „Acolo nu e ca la noi, aici, în Europa !” - explica el. Nu mai poți înțelege viziunea despre lume a acestui bătrîn „țăran” fără această recentă geografie simbolică a sa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul Lulu când a venit să mă ia ! O săptămână m-a obligat să nu mă ridic din pat... Era primul raclaj pe care îl făceam cu el, de aceea era și atât de îngrijorat, dar eu aveam o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul Lulu când a venit să mă ia ! O săptămână m-a obligat să nu mă ridic din pat... Era primul raclaj pe care îl făceam cu el, de aceea era și atât de îngrijorat, dar eu aveam o doctoriță bună și mai făcusem destule, doar fusesem, nu ?, atâta timp căsătorită... Dar de ce trebuia să știe el ? De ce trebuie să le știe bărbatul pe toate, spune și tu, n-am dreptate, Vica ? — Bărbatu să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
satisfacție i s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei, entre chien et loup. Cel mai tare s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își tamponează îngrijorat fruntea pleșuvă : fierbințeala pleoapelor îi lasă impresia că febra i-a urcat deodată, periculos de mult. Va mai întârzia aici câteva clipe, apoi va merge să se repauzeze în dormitor și să-și schimbe, pentru sindrofie, ținuta. Ați văzut-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucrul fiecăruia, mai înainte ca acela să fi reușit să-l ducă până la capăt ! Numai că, așarnându-ne împotriva omeneștilor scăderi ale semenilor, ne discredităm și principiile ! Aruncând în permanență oamenii în derizoriu, vom sfârși prin a arunca și idealele... Brusc îngrijorat, domnul Mironescu își oprește ochii asupra micuței Yvonne care, de câteva minute, se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi măcar de acum înainte ! Era mai mult de ora două când am ajuns, în fine, ud și tremurând, acasă. Sophie era lipsă, plecată de dimineață la Societatea Damelor Ortodoxe, și, tot așteptând-o, scuturat de frisoane, am strănutat interminabil. Îngrijorat de starea sănătății ce din imprudență o riscasem, ieșind într-o asemenea zi, am dat dispoziții să se servească dejunul numai pentru noi. După ce am sfârșit și siesta, împrospătat de somnul după-amiezii, am descoperit că Sophie tot nu venise. Starea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care i-am văzut au fost recepționerul și o femeie de serviciu. Am crezut că se filmează ceva prin zona, dar recepționerul s-a uitat lung la mine cînd l-am Întrebat... O vreme tace iar și fumează. E foarte Îngrijorat, din ceea ce spune pot să-mi fac o idee, probabil că e normal. Îmi dau seama că e ceva mult mai mult, Îngrijorarea lui iese filtrată, dimensiunea ei e mult mai mare. Îl urmăresc cu coada ochiului. În mod normal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
București, și așa ceva nu e de dorit. — Există acest obicei, ai auzit și tu sigur de el... Soldații abuzează de bunăvoința angajaților CFR și nu Își cumpără bilet. Acum nu e momentul, mi-a zis el cu un aer sincer Îngrijorat, crede-mă, poate altă dată. Dar acum nu, a insistat el ferm, iar eu, deși mă uitam direct În ochii lui, i-am Îndrugat cîteva minciuni liniștitoare. CÎnd mă sui În primul tren spre București, unde urmează să schimb spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi fost grav frustrat, de parcă i s-ar fi răpit ceva, ar fi pierdut iremediabil ceva. Presupun că încearcă un sentiment de culpabilitate. Nu-i vorba de culpabilitate, e vorba de rușine, de pierderea prestigiului. Cred că-i mai îngrijorat de retragerea permisului de conducere decât de faptul că era cât pe-aci să-și ucidă soția. Transferă tot ce-i rău și ticălos în el asupra dușmanilor lui, asupra celorlalți. A pierdut orice simț al realității. — Simte că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cap. Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele din piatră. Părintele Bernard îi făcu un vag semn cu mâna. Se simțea și el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea nu se plictisea. Mi le citea mereu cu aceeași intonație. Vocea ei căpăta o vibrație aparte când ajungea la episodul cu luna. Crai Nou. Apoi Luna Plină, care pălea la înălțarea pe cer a Soarelui. Și Soarele se arăta îngrijorat de paloarea ei. Dar Luna îl liniștea spunându-i că totul e bine, atât doar că nu dormise toată noaptea. Era obosită și poate de aici, paloarea. Povestea nu mi-o mai amintesc. Doar că răsărea Soarele și Luna pălea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi câștigat atâtea victorii. Așadar, pentru a nu trebui să-și jefuiască supușii, pentru a putea să se apere, pentru a nu ajunge sărac și disprețuit, pentru a nu fi nevoit să devină lacom, principele nu trebuie să fie nicidecum îngrijorat de faima de zgârcit pe care și-ar face o. Acesta este unul dintre viciile care-i îngăduie să domnească. Iar, dacă cineva ar spune, dimpotrivă, că Cezar a ajuns împărat prin dărnicia lui și că mulți alții au urcat
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii care veneau în număr din ce în ce mai mare și care, noaptea, ne trezeau din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cici (de aici se cunoșteau). După război, tatăl ei, care avansase general (era ofițer de carieră) luă comanda unei divizii din provincie. Și, deodată, piaza-rea se furișă în casa lor, aducîndu-le jale și pustiu. După un timp generalul arăta mereu îngrijorat, lipsea fără motiv, căuta singurătatea. Mihaela, cu ochiul ei ager, observă că se petrecea ceva neobișnuit. ― Nu-i nimic, încerca s-o liniștească mama. Tatăl tău are unele dificultăți. Dar le rezolvă el ― nici o grijă. Într-o zi, Alexa, sora
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a povestit neînțelegerea de la revizoratul școlar, la care eu de colo, am dat drumul la gură fără să gândesc prea mult repetând proverbul cu bătaia între stăpâni și părul bieților servitori, la care vorbe Iancu s-a uitat urât și îngrijorat la mine, în timp ce domnul Balș se omora râzând. Mi-a spus apoi: Tinere, dar bine ai brodit-o cu vorbele astea și tare mai ai multă dreptate. Masa s-a întins până târziu, sub ochii surâzători ai doamnei Balș. Atunci când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ieșit, încă, din golf. Vom afla după ce vom ajunge în larg cât de agitată e marea. Numai "Biju" își păstrează umorul. "Monseniore, ce barca de salvare preferați?" "Să ne ferească Dumnezeu, fiule", zice, pe jumătate serios, "franciscanul" Adrian Popescu, uitîndu-se îngrijorat afară. Marius Ghica ne povestește că a avut emoții când a văzut vaporul ridicând ancora, plecând fără el și fără Țeposu. "Am simțit că mi se taie picioarele", recunoaște el. Starea de tensiune nu ne împiedică, observ, să ne comportăm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în jos, sarbăd, pe când îl săgeta o arsură în piept și simțea bătăile inimii îndesite, apoi oprite parcă. Elena, fără contenență, neștiind ea singură ce a vrut, se întorsese lângă pian, de care Marcian sta rezemat, urmărind-o din ochi îngrijorat. Marcian era la curent cu aderențele pe care moartea Siei le avea cu concertul Bach, știa că ele sunt neoficiale, laterale. Disproporția dintre cauze și starea emotivă a Elenei era vădită. Simțise un fel de val cald ce-1 năpădise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]