2,408 matches
-
disperare, rechinii adevărați se sinuciseră, lăsându-se devorați de noii veniți a căror cruzime nu avea încă un termen de comparație. Dar, fatalitate! Oceanele se goliră și ele de hrană, iar acum în fața colților Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu și-l pierduse. - Preaînțeleptule, am soluția! Pe pământ mai sunt încă furnici, păsărele, melci, șopârlițe, tot felul de jigănii pe care în marea ta mărinimie nu le-ai păpat atunci... - Șiii?... - Am deja elixirul care ne
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele Răscumpărării. Suferința era atat de cumplită încat n-o puteai privi fără să te cutremuri. Gândul a plecat îngrozit de acolo și s-a întors în curtea acoperită de iarbă primăvăratecă. Am fost o clipă la cruce ... Apoi a fost noapte ... Dimineața Învierii s-a arătat veselă și plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
la pușcărie și la casa de nebuni! ” Victor Hugo în „Legende de Siecles”, redă felul în care Vlad Țepeș a întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venită să cucerească Țara Românească. Înaintând spre Târgoviște, oștenii armatei turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită de Țepeș: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită și o imensă pădure de cadavre. Îngroziți de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipți în țepe, ofițerii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului. Pentru noi românii
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venită să cucerească Țara Românească. Înaintând spre Târgoviște, oștenii armatei turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită de Țepeș: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită și o imensă pădure de cadavre. Îngroziți de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipți în țepe, ofițerii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului. Pentru noi românii însă, Vlad Țepeș a rămas voievodul „în timpul căruia se putea bea apă din fântâna Cetății Târgoviște, cu un pocal din
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
Și-n închisori, în strai de zebre, Să preamărim Mântuitorul! Voi, diavoli cu falsă credință Avizi de aur și putere Ne-ați dus la prag de umilință Și ne-ați înrobit la galere! V-ați înarmat cu nucleare De-ați îngrozit tot mapamondul Cu practica din abatoare Ne puneți să cântăm prohodul Voi, diavoli lipsiți de morală Striviți cadavre deshumate Între ciocan și nicovală Ș-ardeți în smoala din cazane Popoarele nevinovate Voi, diavoli ai ipocriziei Născuți să cultivați desfrâul Predicați
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te într-un nor călător! Dar vraja nu se împlini și Primăvara se îngrozi. -Nu te speria, frumoasă prințesă, îi spuse Mărțișor.Nu ți-a reușit vraja pentru că puterea mea este în inimă. -Ce...inimă? a murmurat Primăvara. -Inima mea este plină de speranța celor mulți și chinuiți, pe care i-am lăsat acasă
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
să trăiesc fericită cu tine, aici în grădina mea. Dar când mi-ai arătat ce forță există în inima ta și care este izvorul acesteia...nu te-am crezut! Însă, gestul tău...cu flăcările...și moartea ta...Cât m-am îngrozit! Ce disperată am fost!.. Noroc cu... -Norocel! a-ntrerupt-o Mărțișor, fratele meu. Și începură să râdă cu hohote, îmbrățișându-se, apoi, se sărutară prelung. Și iar se îmbrățișară, iar se sărutară... O ploaie de petale de liliac și flori de măr
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
femeie, ce spaimă are să trăiască... Privindu-o cum povestește, într-o clipită o vede alunecând în fântână, rămânând suspendată cu mâna dreaptă pe acea țeavă și cu ciubucul în mâna stângă, strâns, să nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
clipită o vede alunecând în fântână, rămânând suspendată cu mâna dreaptă pe acea țeavă și cu ciubucul în mâna stângă, strâns, să nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
numeroasă (de “automate ale morții”) care o înconjoară și cu care nu poate comunica afectiv și spiritual. Cântecul jalnic al corului o afundă în transă: „De unde a izvorât muzica aceasta nefirească și tristă? “ Vede sângele, simbol al vieții, și se îngrozește; lui Achile îi cere paloșul pătat de sânge și i-l șterge pentru a rămâne curat, așa cum și-a dorit ea să fie întotdeauna Achile, curat în fața dragostei și a morții. Convinsă că se jertfește pentru binele Heladei și al
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulți noi i-am salvat. Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât. Se îngrozesc românii toți, că SMURD-ul e vizat de hoți și, pupăză peste colac, măria ta le faci pe plac acestor mafioți.” Tăcu arabul Arafat, căci vodă, prost și îngâmfat, sări, ca arsul, de pe tron și, precum ultimul poltron, se puse
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
vânt și apă rece - Din belșug la fiecare... Mulți neghiobi pământul are, Ce e val cu valul trece. Ce-a putut ochiul să-ți vadă, Câte ai să pătimești... Ți se pare-o promenadă? Cine-o face, nu ghicești!... Te-ngrozești dar nu mai strigi, Stai mirat la panoramă... Nu te miști, ce-ai să câștigi? De te-ntreabă, de te cheamă. Vezi că lumea-i trecătoare... Unii și-au ieșit din minți, Căci minciuna-nșelătoare - Tu la prag acum te
NONEGLOSSĂ NOUĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360749_a_362078]
-
valvârtej din bucătărie, înarmată (ca să vedeți până unde duce necunoașterea legilor!) cu o tigaie, a coborât în hol și, nici una, nici două, a început să-l pocnească pe bietul Neluțu cu tigaia în cap. Cum îmi regăsisem ochelarii, m-am îngrozit. Era vorba de atac cu mâna înarmată împotriva unui om lipsit de apărare. N-am apucat să intervin, deoarece până să mă ridic, Neluțu a început să ragă: „săru-mâna tanti, da’ ce ț-am făcut io dă dai, auleeeooo”, și
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
acestea mi-au influențat, dar mai ales, mi-au cizelat stilul, vocabularul și exprimarea. Lucru datorat - în parte - și d-lui prof. Valeriu Anghel. Îmi aduc aminte că, după citirea primului capitol din „Moromeții” de Marin Preda, am închis aproape îngrozit cartea și m-am gândit că ceea ce se întâmpla era incredibil. Și noi, ca și în descrierile lui Preda, eram tot șapte la masă, din care cinci copii, că fiecare avea locul său la masă - bine statutat și că tot
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
fraților? Asta vă e soarta! Așa s-a tors firul vostru! Orice ați face, oriunde vă ascundeți, tot veți muri de foame și de frig. Nu aveți nici o scăpare. - Și atunci merită să te obosești până acolo? spuse altul. Se îngroziră cu toții la auzul acestor vorbe și iar căzură în cenușa tăcerii. Ceața deznădejdii îi învăluia încet-încet și din liniștea apăsătoare izvorâră din nou suspinele și plânsetele celor din jurul focului. - Nu se poate, nene! se auzi o voce dintr-un colț
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
iert. CÎND NU VOI MAI FI Mă gîndesc și la acea zi Cînd nu voi mai fi și nici alții Din cei ce-au suparviețuit morții De la Auschwitz Atunci cine va mai povesti Cine va mai auzi și se va îngrozi? Desigur copiii, nepoții, urmașii Celor ce s-au dus în lumea neluminii Poate ar trebui să scriu un testament Ca un document, ca o rugăciune sfîntă Pentru a săpa în inima fiecăruia un monument În memoria celor pieriți Și un
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție! Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumină nu-mi mai e bucurie și ochii, de ea mi-i feresc. Și-așa de mult azi aș vrea luminii să-i spun c-o iubesc! Culorile se ceartă-n drum și simt cum înnebunesc! Plutesc, plutesc spre niciunde
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
cu toc și halatul de baie. Ca să ajungem la aeroportul din Frankfurt trebuie să călătorim cu trenul. Trăiesc deja de ceva vreme în Germania dar nu am călătorit niciodată cu trenul și nici nu am fost pe un peron. Mă îngrozește gândul de-a urca atâtea bagaje în tren, în final cu toate eliminările am rămas fiecare cu câte un geamantan de 23 kilograme și un bagaj de mână care depășea cele șapte kilograme regulamentare. Nu pot pleca la drum fără
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
noapte. De fapt, sunt mulți traineri care susțin că performanța de la un turneu depinde de cât de intens te-ai antrenat în ultimii 2-3 ani. Am zis că depinde de fiecare persoană. De exemplu, partenerul meu de afaceri este mereu îngrozit de o prezentare în public până reușește să-și găsească timp să se documenteze suficient pe ce urmează să abordeze până simte că este complet pregătit. Ideea de bază e că această fobie în general e cauzată de un set
Aceste idei nocive pe care le folosim din frica de a vorbi în public () [Corola-blog/BlogPost/338700_a_340029]
-
și mine, Raisa Petrovna ( așa se spunea în URSS, ca la ruși, și cu numele după tată, când te adresai cuiva ) Poate că tata avea vreo slăbiciune la rusoaică, cine mai știe, căci așa a și făcut, de s-a îngrozit mama și toți ai noștri, când a venit acasă și s-a lăudat cu isprava făcută: ”Măi nebunule, cum s-o cheme Rarița, ce nume e acesta ? Mergi chiar acuma și schimbă-l, pune cum ți-am zis! ” i-ar
LA ORIGINI ( FRAGMENT DIN CARTEA PAGINI BASARABENE) de NINA GONŢA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340272_a_341601]
-
evoluție interesantă, s-a hotârât eliminarea lui din scenă. Tigrul, prin lungile lui tăceri, le frigea pielea la foc mic. Când dădea mesaje laconice, de multe ori greu de înțeles de bobor, se clătina tot decorul de mucava, „artiștii” fugind îngroziți prin culise. Regizorii nu mai știu ce să facă! Amenințările, în direct, la lumina reflectoarelor, nu aveau niciun efect. Tigrul tăcea. Cum au trecut timpurile când se puteau executa dispariții în plină noapte s-a trecut la bălăcăreala cotidiană! Au
TABLETA DE WEEKEND (184): CIRCUL DIN DEAL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340373_a_341702]
-
cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară până se făcu seară și, după ce baba o zbughi călare spre codru, stăpânii pătrunseră în încăperea acesteia. Ce descoperiră acolo îi îngrozi: oase de pește, gheare de păsări, un craniu de om, fel de fel de ierburi și un miros de mortăciune. Undeva, la capătul patului în pernă, găsiră printre fulgii de găină un manuscris. Îl deschiseră și rămaseră uimiți de slovele
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
nutrind fantezii iberice pentru un pumn de euro care să-i scoată din sărăcie cu orice preț? Vrea niște tovarăși de buletin care nu împart între ei decât același neprețuit dezinteres față de istoria țării lor, de pildă? Vrea niște indivizi îngroziți de faptul că s-au născut aici, într-un loc în care nu rentează să îmbătrânești? Vrea niște cetățeni liberi să construiască sau unii obligați să dărâme? Ce vrea statul de la noi? Să ne ducă unde? Să ne facă ce
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]