1,838 matches
-
ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Zi, ce-ai fi făcut?! Te-ai fi spânzurat, când tovarășul Moriț ți-a garantat că, gata, dacă ești dispus, supus, totul va fi bine? Dădu iar să se repeadă la mine. Mă trăsesem în tocul ușii și îl priveam îngrozit. Se opri dintr-odată în fața mea, tocmai când ridicasem brațul și mă avântasem să-l pocnesc. Zâmbi, ca luminat de cine știe ce rază care îl străbătea chiar atunci. — Eu nu m-am spânzurat. Eu am vrut doar să trăiesc. Doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat al colegiului, ascunzătoarea lui preferată. MÎinile Încă Îi tremurau cînd Își luă ustensilele pentru sculptat și Începu să lucreze o nouă piesă care voia să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a povestit cele Întîmplate. Eu eram de față. Don Ricardo a sărit din fotoliu și i-a administrat doamnei o palmă care a trîntit-o la pămînt. Apoi, răcnind ca un nebun, i-a zis să repete ce spusese. Doamna era Îngrozită. Nu-l văzuse niciodată așa pe domnul. Niciodată. Parcă l-ar fi posedat toți diavolii. Roșu de furie, a urcat În dormitorul Penélopei și a dat-o jos din pat tîrÎnd-o de păr. Eu am vrut să-l opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să se reintegreze la locul său de muncă. Avea pielea gălbuie și presărată cu vînătăi, șchiopăta rău și se mișca asemenea unei păpușe stricate. — Dumneata vei merge În pat chiar În clipa asta, Fermín, pentru numele lui Dumnezeu, zise tata, Îngrozit. — Nici pomeneală. Statisticile o dovedesc: mai mulți oameni mor În pat decît În tranșee. Toate protestele noastre se duseră pe apa sîmbetei. În scurt timp, tata cedă, Întrucît ceva din privirea lui Fermín sugera că, deși oasele Îl dureau Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa și am dat cu ochii de profesor, mai palid ca oricînd. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu o privire Îngrozită. HÎrtia Încă era călduță și cerneala proaspătă. — Ediția de dimineață, bîigui don Anacleto. Pagina șase. Primul lucru care mi-a sărit În ochi au fost cele două fotografii ce susțineau titlul. Prima Înfățișa un Fermín mai bine acoperit cu carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
considerau de la sine Înțeles că Julián - Miquel - Își pierduse uzul rațiunii În incediu, că vegeta și că supraviețuia mulțumită Îngrijirilor Încăpățînate ale soției, care nu se clintea, Într-o situație În care atîtea altele ar fi dat bir cu fugiții, Îngrozite. Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau doctorii, corzile vocale nu suferiseră nici o pagubă ireparabilă, iar arsurile de pe limbă și de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de o furie bestială. I-am auzit clănțănitul dinților sfișiind pielea moartă și am văzut buzele lui Fumero mustind de sînge. Ignorînd durerea sau, poate, incapabil să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut deliciul unei facultăți de stomatologie. — Am venit după Rociíto, l-a anunțat Fermín pe un pește ai cărui favoriți aveau o oarecare asemănare cu capul Finisterre. — Fermín, am bîiguit eu Îngrozit. Pentru numele lui Dumnezeu... — Ai Încredere. Rociíto ni s-a Înfățișat de Îndată În toată splendoarea ei, pe care am calculat-o undeva În jurul a nouăzeci de kilograme, fără a pune la socoteală șalul de cocotă și rochia roșie lucioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după urmă” și după donjuani cu care poartă discuții în același stil. Între tinere și admiratorii lor au loc „de peti je inosan” (des petits jeux innocents) - adică mici jocuri nevinovate, atât de nevinovate încât Măriuța, isteața lor slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu intra În atribuțiile de serviciu, astea erau contra plată, le efectuam În timpul meu liber.“ Pe front nu fusese decât o singură dată câteva zile, Împreună cu un ofițer, unul la fel de plin de zel și eroism ca și el. Se Întorsese Îngrozit și jurase să se mutileze dacă vreodată va fi trimis În linia Întâi. Mai multe sute de soldați care nu se prezentaseră la apelul de seară se strânseseră În fața postului de gardă În care se refugiase căpitanul Cros; timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Din ea au țâșnit doi bujori Deși poarta era deschisă, ai sărit peste gard; inima mi-a tresărit de spaimă: mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
ne beam aperitivele În bibliotecă când au intrat părinții lui și ai mei. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, el era deja În genunchi! — În fața ambelor perechi de părinți? Ți-a făcut propunerea În public? Știam că par Îngrozită, dar nu mă puteam abține. —Bette, nu poți să zici că a fost În public. Erau doar părinții noștri și el a zis cele mai dulci chestii din lume. Vreau să zic, noi nu ne-am fi cunoscut dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tremurânde, de parcă ar fi fost o pipă de sticlă pentru cocaină și nu un pahar de șampanie. Draga mea, am venit acum mai bine de-o oră, cum am promis. Am avut niște probleme la intrare. Nu se poate! părea Îngrozită. —Ba da. Paznicul e foarte drăguț, dar total cretin. —O, Bette, Îmi pare rău! De ce nu m-ai sunat? —Te-am sunat. De vreo câteva zeci de ori, dar cred că n-aveai cum să auzi telefonul. Ascultă, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Serios? Nu mi se păruse așa de Încântat când Îmi lăsase un mesaj puțin mai devreme, ordonându-mi să vin acasă la el În seara asta să bem ceva. („Bette, scumpo, te-am prins. Tocmai am vorbit cu șoricelul ăla Îngrozit care pretinde că ți-a ocupat boxa, ceea ce mă face să mă Întreb ce anume faci În momentul ăsta. Sper că ești În al nouălea cer. Poate ți-ai luat un amant. Te aștept În seara asta la șase punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ta o să se Îmbunătățească semnificativ peste câteva minute. Spuse asta cu o asemenea siguranță - și pe tonul acela deosebit de insinuant știu-ceva-ce-tu-nu-știi - Încât chiar m-am uitat la el. E ceva ce ar trebui să știu? E cineva aici? am Întrebat, Îngrozită și În același timp curioasă În legătură cu cine putea să patruleze În fața apartamentului meu, așteptându-mă să ajung acasă. Gata, ei, am spus destule, asta e clar! cântă el. Nu e treaba mea, bineînțeles. E timpul să mă Întorc la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o masă izolată, cu asociații săi, și ne-am asigurat că semnul de REZERVAT era afișat la vedere și că un șir constant de fete frumoase a trecut pe la ei să-i salute. Cel mai surprinzător a fost Philip. Eram Îngrozită că va face ceva la beție care mă va face de rușine pe mine sau firma, dar el a reușit să nu-și bage nasul În nimic necurat și să nu și-l vâre În nici un decolteu - cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu te țin prizonier mai mult decât e absolut necesar. Ceea ce oricum va fi suficient ca să Încerce să te convertească la un stil de viață fără carne, dar sper să fie suportabil. Jena se risipise. Eram În extaz. Și ușor Îngrozită. —Bine, sună bine. După toate poveștile pe care mi le-ai spus, simt că trebuie să-i cunosc acum. Mama stătea În leagănul de pe verandă, Înfășurată În mai multe straturi de lână, când am intrat pe aleea care diviza cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încolăcit brațele În jurul gâtului lui și mi-am lipit gura de a lui. N-am realizat pe moment că deschisese gura să protesteze, nu să mă sărute și el. Ho, iubire, Încearcă să stai cu chiloții pe tine. Se retrase Îngrozit și mă privi de parcă mi-aș fi smuls toate hainele și aș fi sărit pe el. —Care-i problema? Ce e? am Întrebat. Am refuzat să-l las să scape de data asta - trebuia să aflu odată pentru totdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Coleman hoțul. Teoria lui Upshaw se confirma. — Doamnă, Coleman s-a apucat de furat în ’42? — Da. În vara dinainte să plece de-acasă. — Și avea cumva Coleman fața arsă? Era desfigurat în vreun fel? Bătrâna cea țicnită se arătă îngrozită. — Coleman era frumusețea personificată a sclavului mascul! Era la fel de chipeș ca o vedetă de cinema! Buzz zise: — Doamnă, îmi pare rău că am pus la îndoială frumusețea băiatului. Dar cine era Masskie? Tatăl lui? — Nu-mi amintesc exact. Pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plecat de la clinică, a renunțat la droguri și s-a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat-o pe Claire să se culce cu el, femeia a fugit îngrozită. 1945. Coleman s-a mutat din Los Angeles. Repulsia lui Claire l-a stimulat s-o facă. A cutreierat țara, cântând la saxofon alto cu tot felul de grupuri și adoptând numele lui Hudson Healy. Reynolds Loftis a apărut în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ah, unde..., undeeee Ești tu, răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]