3,364 matches
-
pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul e un lucru îngrozitor, pe moment el este necesar și că, dacă un chirurg care face o operație se simte dezamăgit de puterea medicinei, asta nu-i dă dreptul să nu termine operația, să plece și să-și lase bolnavul în voia sorții. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de zile. Dublă era și puterea de atracție pe care Sonia o exercita asupra mea. În prezența Soniei eram într-o stare de permanentă încordare, pe care mi-o crea dorința de a-i fi pe plac, dar și teama îngrozitoare că o plictisesc; când venea noaptea, eram atât de epuizat, încât oftam ușurat în momentul în care Sonia dispărea, în sfârșit, pe poarta casei sale, și eu rămâneam singur. Dar nici nu apucam să ajung acasă că dorul de Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți-vă, când vă spun, să nu văd urmă din dumneavoastră, repet eu, spunându-i „dumneavoastră“ pentru că n-o puteam goni cu glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel cu care și-a petrecut noaptea și se întoarce acasă fără să se simtă murdară, ba chiar așteptând cu o bucurie curată întâlnirea cu omul de care este îndrăgostită. Pentru asemenea femei se potrivește de la sine un singur cuvânt îngrozitor: prostituată. Și straniu lucru. Reieșea că, dacă un bărbat face ceea ce face, este un bărbat. Dar, dacă o femeie face ceea ce face un bărbat, ea este o prostituată. Și mai reieșea că falia dintre spirit și trup la un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu mai pot deveni ceea ce au fost; mai mult de atât: cu cât se prelungesc aceste relații, cu atât mai insistent încearcă ambele părți să reînvie prin minciună relațiile lor trecute și cu atât mai mult se face simțită dușmănia îngrozitoare care niciodată nu se instalează între oamenii străini. Când există asemenea relații, este suficient ca unul dintre cei doi parteneri să-i spună celuilalt adevărul, tot adevărul, înțelegi, adevărul până la capăt, pentru ca acest adevăr să se transforme în culpabilizare. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu mâneca. - Dar ce faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu, tu nu știi cum se face, spuse ea liniștitor. Luă periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi, îi plec. E un sentiment nou. În teama de a-mi arăta ochii nu este rușine, nici jenă, ci frica de înjosire, teama că mă fac de râs, plus ceva îngrozitor pe care acum îl descopăr. Simt periuța sub nas și trag. Apoi, încă o dată. Vreau să spun mulțumesc, dar mi-am pierdut graiul. - Vă mulțumesc, spun într-un târziu. Înainte, însă de a spune asta, tușesc tare ca să-mi recapăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am lovit-o peste față. - Fiul meu este un hoț, șopti mama liniștit și cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chipuri ale unei rușini înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu, încremenit, la ușa acestei camere liniștite, eu drogat, cuprins de spaima idioată, dar de neînvins că vine cineva, că va intra aici și-mi va vedea ochii îngrozitori. Și ore întregi târându-mă spre fereastra întunecată cu storurile ridicate prin care, cum mă întorc cu spatele, cineva mă privește, deși fereastra se află la etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de nebuni. De fiecare dată măream doza, adeseori ajungând la trei grame și jumătate, și această doză își prelungea efectul narcotic cam douăzeci și șapte de ore; dar această insațietate, pe de o parte, și dorința de a înlătura orele îngrozitoare ale reacției, pe de altă parte, dădeau amintirilor care apăreau după ședințele de cocaină un caracter din ce în ce mai amenințător. Nu știu, sporirea dozei sau organismul dezechilibrat, sau amândouă împreună au fost cauza faptului că învelișul exterior pe care-l dobândea fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi închide gura. 4 O singură întrebare, o întrebare înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci a răspunde la ea însemna fie a intra în impas, fie a păși pe calea celei mai îngrozitoare viziuni despre lume. Înfricoșător era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
teatru devenim mai puri și mai buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară. Aici își scoate capul un gând îngrozitor. Anume: ne revoltăm, nu ne sălbăticim definitiv și nu ucidem oameni în numele dreptății doar pentru că suntem ticăloși, vicioși, lacomi și, în general, răi. Dar, dacă, în viață, ca și la teatru, ne-am aprinde în suflete cele mai umane trăiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu au pe nimeni alături, încep să înțeleagă că i-a trezit nu numai visul pe care l-au avut, dar și gândul la viața pe care au dus-o în ultimul timp. „Ce fac eu aici, în această casă îngrozitoare? Ce caut eu aici? Ce-i cu gândurile care m-au chinuit în această cameră?“ Stau pe divan și tremur în camera neîncălzită, în care de săptămâni de zile nu s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i-o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amîndoi slujiseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot timpul, un jîmbat, dar care Îl vezi de cît colo ce-i poate pielea. A zis că era de la Brigada Criminală. Voia să vadă apartamentul. — A zis de ce? Portăreasa tăgădui. — Vă amintiți cum se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu mi-a răspuns. Privirea i s-a oprit asupra mulțimii care trecea pe lângă noi, dar nu știu dacă o vedea de fapt. Răspunsul lui nici n-a fost răspuns: — Trebuie să pictez! — Dar nu cumva îți iei niște riscuri îngrozitoare? Atunci și-a întors privirea către mine. Ochii lui aveau în ei ceva ciudat, așa că m-am simțit tare stânjenit. — Câți ani ai? Douăzeci și trei? Întrebarea mi s-a părut deplasată. Era firesc să-mi asum anumite riscuri dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tablourile lui Dirk, el a încercat să-i convingă să le cumpere pe ale lui Strickland. A insistat să și le aducă aici ca să le arate. — Și ce părere ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el ceva care mă înspăimântă. O să ne facă un mare rău. O știu. O simt. Dacă-l aduci aici, totul se va sfârși rău. — Vai ce irațională ești! — Nu. Nu, Dirk, știu că am dreptate. Ni se va întâmpla ceva îngrozitor. — Pentru că facem o faptă bună? Acum dna Stroeve gâfâia și pe fața ei se răspândise o groază inexplicabilă. Nu știu ce era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebase: „Ei, ce vrei sa-mi spui?“ Stroeve făcuse un mare efort să-și adune puterile: „Trebuie să fii puțin rezonabilă. Nu poți să trăiești numai cu aer. Doar știi, Strickland n-are un ban.“ „Știu.“ O să suferi cele mai îngrozitoare privațiuni. Știi de ce i-a trebuit atâta vreme să se vindece. Era pe jumătate mort de foame.“ „Dar pot câștiga eu bani pentru el.“ „Cum?!“ „Nu știu. Am să găsesc eu o cale.“ În mintea olandezului trecuse atunci un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
privațiuni. Știi de ce i-a trebuit atâta vreme să se vindece. Era pe jumătate mort de foame.“ „Dar pot câștiga eu bani pentru el.“ „Cum?!“ „Nu știu. Am să găsesc eu o cale.“ În mintea olandezului trecuse atunci un gând îngrozitor care-l făcuse să se scuture ca de un fior. „Cred că trebuie să fii nebună. Nu știu ce ți-a venit!“ Ea dăduse din umeri și-l întrebase: „Ei, acum îmi dai voie să plec?” „Mai zăbovește o secundă.“ Se uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]