935 matches
-
dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acceptul. El, însă, a răspuns din tot sufletul la acea binecuvântare atât de nimerită și s-a încheiat o pace independentă. Simplul adevăr era că momeala pe care Ieyasu o aruncase spre a o folosi pentru propriile lui scopuri fusese înhățată de pe margine de Hideyoshi. Nobuo mușcase momeala. Nu putem decât să ne imaginăm vorbele dulci pe care le-a folosit Hideyoshi pentru a câștiga favorurile lui Nobuo. De fapt, pe parcursul tuturor anilor săi de serviciu, Hideyoshi îl înfuriase doar rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care dă probabil în bucătărie. Băieții și-au venit repede în fire. Prezența lor nu atrage așadar atenția. Sunt tratați ca orice alt client. Continuă să se înțeleagă prin semne și prin pst-pst-uri. Brusc, Chițu se ridică de la locul său, înhață de pe o masă din apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înainte? Vrei să spui că domnu' profesor a consumat alte băuturi decât cele oferite de restaurantul nostru? Asta este cu desăvârșire interzis! Ia controlați, băieți, ce are dom' profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar acolo pe trepte și s-o șteargă cât mai repede, până nu vine poliția. Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să prăbușească în capul oamenilor toată materia pe care tot ele, abstracțiunile, o produc. Da, da, exact, asta o să facă. Ajunge cu tâmpitul ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea tembele cu care mai bine nimeni n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fântână dormea Morgana; aceasta era o fată înveșmântată in alb și roșu cu un ciuf de păr bogat pe frunte și foarte puțin păr în partea dindărăt a capului. În vreme ce-i admira frumusețea,Roland a auzit un glas îndemnându-l:”înhață zâna de ciuf,dacă vrei să izbândești.’’ Dar în clipa aceea atenția lui era prinsă de altceva și nu a luat în seamă sfatul.El a văzut deodată o serie de turnuri, biserici , columne, palate cu balcoane și ferestre,aleei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din nou spre fântână. Dar între timp zâna se trezise și dănțuia pe ghizdele, ușoară ca o frunză, potrivinduși pașii pe acest cântec: Cel ce-n astă lume parte de renume, de avere și noroc să aibă vrea. Să mă-nhațe iute de moțul din frunte. De scapă însă clipa e vai și amar de el Căci ceea ce pierzi astăzi zadarnic cauți mâine și tot ce-ți mai râmâne E un amar regret. Sfârșindu-și cântecul zâna a sărit de pe marginile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar stânca și fierul nu erau mai tari decât solzii lui. Cavalerul se pregti pentru o a doua lovitură. În acest timp, monstrul văzând umbra marilor aripi ale hipogrifului pe apă a renunțat la pradă și s-a întors să înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero a folosit acest moment și i-a repezit cu furie o serie de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe care fusese pre des tinat să o făurească tovarășul Nicolae Ceaușescu. Afară ploua. Și-a ridicat gulerul de la haină și a pășit ezitând În prima baltă care i-a ieșit În cale, apoi În următoarea, până când cineva l-a Înhățat cu putere de braț, iar el s-a gândit că banditul ăla de chelner a ieșit după el și s-a Întors gata să riposteze. Era Însă Ionela. — Ce bine că te-am găsit! Ce faci? De unde vii? Se clătina
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tu m-ai Învățat? — Așa te vreau. Hai, Vasilico, adu sticla aia de vin odată, ce naiba faci? — Mă fac frumoasă, Gheorghe! i-a strigat Vasilica din bucătărie. — I-auzi la ea, Luciene! Găină bătrână!... He, he, Vasi lico, m-ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Violeta, să o sărute și să se bucure de naivitatea care ar fi Împins-o să aibă Încredere În el, să i se ofere, să vrea să se căsătorească, să aibă copii... S-a prăbușit pe un scaun și a Înhățat un pahar (Încă un pahar) de țuică. Nu putea să mănânce, de altfel nimeni nu mânca, toți erau chercheliți și păreau gata să se Îmbete ca niște porci, desigur, În amintirea lui Matei. În capul mesei, genitorul mitoman al mortului
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg, dar în secunda următoare, ca și cum nu ar fi înțeles, el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre în legendele locale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat, cu de a sila, aici. Doamne ferește! Doamne, nedoamne, asta este. Asta. Văd. Stai s-o anunț pe domnișoara medic de gardă. Cum știi mata. A anunțat-o. A venit repede. Când l-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
seara își intrase în drepturi. Începuse să se mai răcorească, asfaltul păstra încă fierbințeala acumulată în timpul zilei. Dintre bătrâni doar Marinică agitat, bântuia nesigur pe stradă, nervos că nu are partener la agățat gagici. Pe Laur știa că l-a înhățat Flora care nu apăruse. Ea și Malvina parcă și-au dat întâlnire la o oră fixată, au apărut din direcții diferite în același timp. Flora a venit cu o rochie asemănătoare cu cea din seara precedentă; se gândea zâmbind că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-l potrivești cu una dintre vrăjile din carte, poți să-l folosești ca pe o cheie ca să traduci toate vrăjile din limba aia. Ca pe stela de la Rosetta, zice. Și Mona întinde mâna să ia hârtia. Și eu o înhaț din mâna lui Helen și întreb cum de-am ajuns să purtăm o asemenea discuție. Eu credeam, zic, că ideea era să ardem cartea. Desfac hârtia - este o pagină cu numărul 27 furată din bibliotecă - și zic că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să trăiesc cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va aduce cu siguranță o mustrare serioasă, dar mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]