1,308 matches
-
spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care abia se mișcase În somn, și Încercă să iasă din pat cît mai discret cu putință. Dar pe neașteptate brațul logodnicului ei ieși din așternuturi și o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă el. Încercă să se desprindă, Christian nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să se ocupe... Marie făcu o strîmbătură ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu mult Înainte. În realitate, știuse dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vei vedea, mult mai rău: s-o pierzi pe femeia pe care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia se iveau cînd deschise ochii. O privi pe Marie. Cu blîndețe și mii de precauții, desprinse brațul cu care-l Înlănțuia și, cu mișcare cît putu mai Înceată, se ridică, apoi izbuti să plece fără s-o trezească. Eforturile lui nu aveau doar unicul scop de a o lăsa pe Marie să se odihnească, voia să vorbească Între patru ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușor sexul. Cu un clipocit ușor, ea se desprinse de margine și veni lângă el. Norii acopereau acum luna; femeia era la cincizeci de centimetri, dar Bruno tot nu-i putea distinge trăsăturile. Un braț Îi cuprinse coapsele, celălalt Îi Înlănțui umerii. Bruno se ghemui la pieptul ei, cu capul la Înălțimea sânilor mici și tari. Se desprinse de margine, lăsându-se În voia ei. O simți că revine spre centrul bazinului, că Începe să se rotească Încet. Mușchii gâtului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau, legau și Îmbinau porțiunile de spațiu. Văzu creierul omului mort, parte a spațiului, conținând spațiul. La urmă, văzu blocul mental al spațiului, și contrariul său. Văzu conflictul mental ce structura spațiul, și dispariția sa. Văzu spațiul ca pe o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu avuseseră niciodată măcar o Îndoială, o neliniște spirituală. — Personal, spuse el (iar pe măsură ce vorbea, devenea conștient de ce spune), cred că m-am mărginit la acel pozitivism pragmatic, de bază, care În general le e propriu cercetătorilor. Faptele există, se Înlănțuie după niște legi, noțiunea de cauză nu e științifică. Lumea este suma cunoștințelor pe care le avem despre ea. — Eu nu mai sunt cercetător..., răspunse Desplechin cu o franchețe dezarmantă. Probabil de asta mă las asaltat, la sfârșit, de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat cine ești dumneata! CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trase către Ioana, altul spre Elena. Da, era vorba despre ele, cu ele trebuia să înceapă și să se sfârșească totul. Dar de ce erau amândouă așa urâte! În ultima clipă, înainte ca buzele lui reci și trupul gigantic s-o înlănțuiască pe Ioana, asupra căreia se decise în final, observă lângă ea o altă ființă, mult mai mică, dormind chircită și cu gura larg deschisă. Era cineva care nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea, nuditatea, angoasa existențială. Recuperarea trecutului se face prin anamneză, nucleul epic al povestirii de dragoste fiind fragmentat în mai multe secvențe, care se înlănțuie la distanță în ordine cronologică, interferând cu firul epic principal. Ieșirea din această lume închisă în sine se face într-un spațiu cunoscut, dar care și-a pierdut reperele familiare și într-un timp revolut. Înaintând, profesorul constată discrepanța dintre
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
însă tu fugi, te îndepărtezi, te pierzi în vise adunate unele peste altele. Așa cum un castel confecționat din cărți de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unitatea spiritului său și s-ar integra în continuitatea lui, atâta timp cât acea schimbare ar putea să ne armonizeze și să se integreze cu tot restul modului său de a fi, de a gândi și de a simți și să se înlănțuiască cu amintirile sale". ÎNSEMNĂRI PENTRU UN TRATAT DE COCOTOLOGIE 7 PROLEGOMENE În această parte se va trata totul despre divin și uman, despre cunoscut și necunoscut, ieșind pentru totdeauna, pentru a putea exista, din nebuloasa și omogenitatea primitivă, dacă acestea
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și a început să-și facă exercițiile de înviorare. Era un întreg complex de mișcări preluate din mai multe tehnici, dar înlănțuite într-o anume ordine de el gândită și aplicată zilnic. În principal, complexul cuprindea mișcări specifice pentru relaxarea mușchilor membrelor superioare și inferioare, a gâtului și a mijlocului, apoi alergare pe loc, genuflexiuni, mișcări de trunchi, exerciții de respirație, relaxare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
băiatule... Și ce frumos este așa! Iar ea este exact ceea ce mi-am dorit mereu. Este adorabilă!” Iuliana merse în bucătărie și se apucă de treabă. Se simțea fericită. Nu mai avea temeri de niciun fel. Era mulțumită că se înlănțuiseră momentele atât de bine, atât de frumos, încât îi dispăruse și acea jenă firească izvorâtă de atingerea lui și de gândurile la ceea ce știa că va urma. Nici nu terminase bine salata, că Eugen apăru în pragul ușii. Era încă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trupurilor. Se doreau dureros de mult și se ofereau reciproc din plin, fără rezerve, cu o plăcere pe care nu o cunoscuse, până atunci, niciunul. Gesturile erau încărcate de tandrețe, iar unirea trupurilor îi trecea într-o altă dimensiune. Pluteau înlănțuiți pe undele calde ale iubirii... După șase zile de spitalizare, Iustin își recăpătase în mare parte forțele și pofta de viață, ceea ce l-a încurajat să solicite externarea. Simțea că poate merge singur oricât și își poate relua modul de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
literar, din punct de vedere psihologic, din punct de vedere comercial ? tot atît de ambiguă era și adresa : pasajul Verdeau 75009 Paris. sigur, un bun cunoscător al Parisului localizează imediat zona, arondismentul 9 fiind cel al marilor bulevarde care se înlănțuiesc de la opera Garnier pînă la Piața republicii. în evul mediu pe acest traseu se afla un tronson din zidurile de incintă ale Parisului. Debarasat de ele pe la sfîrșitul secolului al XVII lea, orașul Luminilor a respirat ușurat și și-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
felul de bijuterii pe corpul tău gol. ai alergat gol în parcul municipal și ai împodobit arborii cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de 41 de ani. Iar de fiecare dată cînd deschidea acea ușă avea impresia că intra într-o Carte unde îl aștepta, pentru un nou capitol, un personaj cunoscut și necunoscut în același timp - el însuși. După ce deschise ușa, se înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă imediat întrebarea. oricum, momîia părea să-i citească gîndurile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai vînjoasă decît părea în realitate. Cea de-a doua voce din mintea lui Victor reacționă ca un sistem de alarmă. toate beculețele roșii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
treptat, pe masura ce va avansa în studiu, de faptul că aceste episoade sînt valoroase prin evenimentele pe care le conțin, dar ele nu servesc la elaborarea unei serii de episoade că cele ale unui român tradițional. În povestirea romanesca, evenimentele se înlănțuiesc, unele devin cauzele altora, mai ales cînd unul dintre ele este la originea tuturor celorlalte. Ele servesc, într-un anumit fel, ca deschidere și fundamentare a povestirii. Un jurnal de teren ținut după acest model narativ reprezintă un raport prea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Acest altceva, Felix refuză să și-l închipuie măcar. Era cu neputință. Un molâu ca Simion! Luă iar caietul bătrânului și privi cuvintele scrise în el. N-aveau nici o legătură logică între ele, totuși, un fir asociativ părea să le înlănțuie. Probabil că Simion făcuse exerciții de caligrafie, ca unul căruia îi plăceau lucrările manuale. Însă i-l dăduse ca o contribuție la binele omenirii. Greșise caietul, bătea cîmpii? Otilia spusese despre Simion că fusese în tinerețe un om aventuros. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care era pustie. Pe drum trebui să recunoască cum că Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține cuvinte. Mi s-a părut maimult că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plină ochi cu cel mai fin 223 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Dar nu înainte ca două femei înalte și albe să-și facă, surâzând, apariția prin centrul glasvandului deschis, din față. Înaintau destul de ușor, ținîndu-se una pe alta, înlănțuite de mijloc, iar când se apropiară, la doi metri, în dreptul bărbatului, se opriră. - Bine ați venit pe la noi, domnule... lăsați-mă să ghicesc. ...Bine ați venit, pe la noi, domnule Floyd! Sînteți binevenit în această casă. - Da!... Și v-am așteptat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]