6,541 matches
-
de cultura românească. —Vinurile noastre nu vor fi mai bune că nu vor putea concura cu cele franțuzești. — Nici porcii nu-i veți mai tăia ca până acum. Va trebui să faceți gropi de gunoi ecologice. Se vor moderniza și înmormântările. —Dragă unchiule, România are cel mai mare potențial agricol, după Franța. La noi mediul rural este cel mai dezvoltat și oamenii de acolo nu știu ce înseamnă aderarea. Nici orășenii nu știu, în afară de București și de câteva orașe mai mari. E necesar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca fondator al ramurii Soto Zen, Dogen Zenji. La vârsta de doi ani, el își pierde tatăl (care accedase chiar la statutul de regent, fiind, după toate probabilitățile asasinat din motive politice), iar la vârsta de opt ani, mama. La înmormântarea ei, privind fumul de tămâie care se încolăcea în aer, copilul are revelația impermanenței fenomenelor mundane. Decide pe loc să devină călugăr și se dovedește atât de insistent, încât unchiul său cedează, astfel încât, la treisprezece ani, adolescentul ascultă pentru prima
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un pământean, Zeița Uriteea a pierdut harul, devenind simizeiță și a dat naștere unei fetițe cu numele de Lina. La scurt timp de la naștere, fetița semizeiței s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă la acea vreme și a murit. La înmormântarea Linei semizeița Uriteea plângea spunând cuvintele: „Dragă Lina, Dragă Lina” ... Din lacrimile semizeiței a luat naștere un iaz care există și astăzi. În decursul timpului în acest iaz s-au înecat multe persoane de diferite vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câinii și pisicile, la sfârșitul vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al animalelor"? Nu îndrăznesc să răspund că, dimpotrivă, mă îndoiesc de faptul că într-o epocă în care, din motive de spațiu, se pledează în favoarea incinerării în detrimentul înmormântărilor, se vor mai crea cimitire pentru animale. Mă întreb și dacă animalul, ființă pură, nu este cumva mai ocrotit decât omul... Pe de altă parte, animalele nu sunt simple obiecte și nu reprezintă o marfă. Omul nu le poate folosi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a cremațiunii, Mihălcescu opina că aceste măsuri erau încă insuficiente. Acest fapt se datora acțiunii cremaționiștilor care dibuiseră alte mijloace de a căuta să dezvolte practica (de pildă utilizarea gramofonului, pe care-l considera o parodie a serviciului religios al înmormântării). El îndemna autoritățile bisericești să sesizeze organele abilitate împotriva acestui abuz, dar manifesta rezerve față de un succes în asemenea direcție, menționând atitudinea destul de pasivă a Bisericii, într-o împrejurare similară (transmiterea la radio a liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
canoane și tradiții, a interzis oficiile (însă nemotivat) religioase la incinerați. Ei bine! De ce atunci prigonește numai pe preoții cari oficiază la crematoriu și este indulgent cu preoții din parohii, cari oficiază la bisericile lor parastase și adesea și oficiul înmormântării, când știu bine că decedații au fost incinerați sau se incinerează? Avem cazuri concrete și le ținem la dispoziția oficialității bisericești care va binevoi să se încredințeze, că printre prevaricatorii hotărârii sinodale, vor găsi și pe unii din prea sfinții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de astăzi omul nu s-a putut dezbăra încă de balastul unui trecut, care-i amintește diverse feluri de nimicire ale trupului său, după moarte. Ca să-ncredințăm de veracitatea acestei afirmații nu avem decât să studiem, cu atenție, obiceiurile de la înmormântare, la deosebite popoare și vom rămâne uimiți aflând rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime de alte superstiții și toate înveșmântate în haină creștină. Bunul simt și logica unor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o dată să omoare trupul și sufletul" (Matei Cap X 28). Pentru ca instituția crematoriului din București să apară cât mai odioasă în ochii mulțimii, s-a scris că ea este opera francmasonilor; că a instituit un cult și un ritual de înmormântare aparte și că aici vin numai liber cugetătorii și ateii cari nu au niciun fel de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și necesitate fac
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noștri, cari invocă tradiția, ca toți creștinii să fie îmbălsămați mai întâi, iar trupurile lor depuse în morminte de piatră. Cum însă aceasta ar fi fost și ar fi o imposibilitate, atunci ei au denaturat tradiția, invocând "simbolul" în ritualul înmormântării. Așa, de pildă, ce altceva este "orariul" ce-l pun credincioșii ortodocși la capul mortului, dacă nu un "simbol" al coroanei de spini de pe capul Mântuitorului. Ce-nsemnează "pânza" cu care se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un altar pe care se pune un portret al mortului, lângă care stau copiii lui. I se pune în gură orez, grâu sau aur. Convoiul se compune din rude, din prieteni și din preoți cu icoane. Ajungând la locul de înmormântare, sicriul se depune în groapă și se acoperă cu pământ roșu, pe când tobele și cimbalele răsună cu zgomot mare. Se mai fac morților și rugăciuni și-i onorează ca pe cei vii. ZOROASTRU (Sub Dariu fiul lui Histaspe). Persanii cred
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
considerabile sume de bani pe simpla promisiune, că li vor fi înapoiate în cealaltă lume. Sufletul își conserva acolo pasiunile, obiceiurile și identitatea sa, pe care nu i le putea șterge preschimbările metempsihozei căreia el era supus. Ceremonii la moarte. Înmormântările se făceau simplu și fără nici un lux. Mormintele lor erau numai niște brazde, căci de ar fi fost săpate adânc ori ar fi fost adăpostiți sub monumente, se credea că morții vor fi înăbușiți. Plângeau puțin și purtau mult timp
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar pretind că reînvierea șa ziua cea de apoi va fi numai pentru preoți și pentru cei mari. Ceremonii la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îmbracă cu haine curate și-l așează în sicriu, cu mâinile la piept. A doua zi vine preotul și după o mică slujbă, mortul, însoțit de rude și de prieteni este dus la biserică, unde după ce i se oficiază serviciul înmormântării este transportat la cimitir spre a fi îngropat. Groapa este săpată până la doi metri adâncime. Acolo, preotul binecuvântându-l, toarnă peste el vin și untdelemn și apoi aruncă cea dintâi mână de țărână peste dânsul. Mormântul este ridicat pe dinafară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii mortului, iar pe urmă femeile, bocindu-se. Când ajung cu coșciugul la locul de înmormântare, îl coboară în groapă, iar asistenții se-ntorc la casele lor. (Flacăra Sacră, V, 11, 1938, pp. 3-4) Credința în viața viitoare și incinerarea (IV) Făcând expunerea comparativă a câtorva religiuni vechi, al căror fond dogmatic este credința într-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de convingerea neașteptată și uimită că ea sunt eu. Trei boscheți de răchită, două stânci ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de rapsodii și sonate de Brahms. Apoi mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vestă, al bunicului. Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc să spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam întunericul de afară în vreme ce-mi răsuceam barba între degetul mare și arătător. Fără să mă avertizeze, și-a pus brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care el, detașat și nonșalant, să-mi pună în mână cartea legată în marochin, zicând: Iat-o, o ai aici! Așa ceva era imposibil. Dar, oricum, grija zilei de mâine n-o duceam. într-una din primele după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în vara următoare am desăvârșit câteva dintre cele mai puternice imagini ale mele și ale lui Doré. Avram pe drum spre țara Canaanului. Isaac binecuvântându-l pe Iacov. Salvarea lui Lot de incendiile și exploziile violente din Sodoma și Gomora. înmormântarea Sarei - Avram avea o sută șaizeci și cinci de ani și ar fi dorit să fie îngropat sub aceeași piatră cu Sara. Când tufele de răchițică dădeau în floare pe panta sudică a muntelui Ava, mai aveam de făcut doar cerul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jurnalului. Nu e nici o îndoială că te vei simți imediat la largul tău, continua redactorul-șef. Aici e așa de plin de întâmplări senzaționale, că abia poți să le faci față: incendii, asasinate, accidente de mașină, violuri, procese, campionate districtuale, înmormântări și jubilee de o mie de feluri. Aici, la redacția centrală, sosesc de asemenea războaiele lumii, direct prin semnale din eter, prinții mor și sunt puși în groapă, vedete sport înving și dispar. Da, aici se află prezentul, strâns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o tabără de oaste sau o bază militară modernă, cu barăci, cazarme, clădirea statului-major și turnul de pază. Nimic altceva. Și așa ceva nu ar fi imaginat nici Doré, nici Dumnezeu. în copia mea am făcut un Ierusalim mult mai măreț. înmormântarea lui Doré e descrisă în xilogravurile lui Pisan și Bertrand: enormele mulțimi de oameni, risipa de flori din Notre Dame, membrii Adunării Naționale și hainele solemne, cu toate decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
las să o tulburi și să îi strici ziua în care e mireasă, și nu mi-a spus despre telefon decât după luni de zile. Tata a murit de câțiva ani, de un cancer la gât, nu am fost la înmormântare, mama mi-a spus tot așa, la câteva luni după eveniment... Cu mama mea m-am înțeles întotdeauna bine, e o femeie foarte calmă și caldă și apoi neavându-ne decât una pe cealaltă după plecarea tatei ne-am simțit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]