2,895 matches
-
Noapte de taină”: „Când ieși-va luna, voi veni cuminte Să îți ung cu miere simțurile toate, Ochii-ți săruta-voi, să mă țină minte, Nedormiți mă cheme, rugători în noapte”. Frumos! Eminescienele, melancolicele peregrinări printre stele ale lui Mircea, înmuiate în cleștarul dulce al visului, ne însoțesc pământeana pribegie: „Burniță noaptea peste sat,/ Rumegă boii luceferi,/ Doru-i pe uliți plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au ciucuri în coarne,/ Scârțâie drumul amar/ Vrând
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Iisus Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem. Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
de la magazin, din puținii bani ce îi mai aveam. Așa gândeam atunci, constrânsă de lipsurile și necazurile ce s-au abătut pe capul meu odată cu mult râvnita libertate. Totuși, în timpul acela scurt în care îi „certam” eu, ochișorii ghemotocului mă înmuiară repede, făcându-mă să conchid blând, până la urmă: Pentru moment rămâne aici, dar vă rog să-l duceți mâine, acolo unde l-ați găsit, căci un așa cățel nu cred că poate fi părăsit de cineva. Se vedea că era
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
statut de autenticitate personalității ei complexe, de femeie tînără și puternică asemenea pămîntului pe care îl iubea cu pasiune și cu dăruire și uneori, cînd se tînguia de fericire, doamne, ce mi-a fost dat mie să pățesc, uite-mă înmuiată de neacutare ăsta al meu, parcă sînt o brazdă în care își aruncă el semințele și ce oi rodi eu din prea plinul inimii mele - și tînguiala alerga peste dealurile de primprejur, se rotea amețită ca păsările ce planează pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
predică Biserica a triumfat în încleștarea cu lumea păgână, îngenunchind-o; prin predică turma lui Iisus Hristos s-a apărat de lupii răpitori care-i dădeau târcoale, uneori îmbrăcați în piei de oaie (F.Ap. 20, 28-29); prin predică s-au înmuiat inimile stăpânitorilor lumii și au devenit milostivi față de supușii lor; și tot prin predică, la nevoie, au fost ridicate masele la luptă pentru libertate spirituală, națională și socială (aici ne gândim în primul rând la românii transilvăneni). Predica însă are
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]
-
gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George Baciu și frecventând stările și reveriile eului, această prezență interlocutoare și referențială dă un farmec aparte multor poeme, justificând melancoliile și stările reflexive. Evanescentă și obsesivă, cu părul înmuiat în lună și stârnind ninsori de stele într-un grațios și melodic ding-dang, ea “îngheață auzul cuvintelor”, întruchipând probabil o visată și ideatizată prezență feminină ori poate doar o instanță poetică, parte a realului însuși, semnificând implicit nevoia poetului de
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
nu am mai stat de vorbă de ceva vreme cu coana preoteasă. Părintele ca și ceilalți invitați trecu pe la țarcul oilor și binecuvântă animalele, să fie sănătoase, să facă miei frumoși și să dea mult lapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat în aghiazma adusă de tușa Floarea și apoi după ce binecuvântă întreaga gospodărie, ca și pe cei prezenți, se așeză la masă obosit de atâta stat în picioare în timpul slujbei din biserică. Sosise între timp și coana preoteasă, așa că se putea
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Basarabia - pământ sacru românesc Pământul românesc numit Basarabia lăcrimează între Prut și Nistru, își înmoaie picioarele suferinde în Marea cea Mare iar fruntea ridată de vicisitudinile istoriei primește umbra pădurilor de conifere și foioase ale Carpaților. În vremurile trecute, partea de miazăzi purta numele de Basarabia iar cea de miazănoapte purta numele Moldovei. Tare greu
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului târfă viața asta și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt' gura-i murmură or fi având și târfele rugăciunile lor în casa îngerilor fumatu-i interzis mă-neacă falsități scrum azvârlit mai mereu în ochii mei nefumătoarea
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358183_a_359512]
-
mitraliere/ Și din mașini aprinse am țâșnit.// Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese,/ Când hăituiți și ierni, și primăveri,/ Nu-am fost pentru-un partid cu interese,/ Ci pentru interesul unei țări?// Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie/ De la aceste mreje diavolești,/ La Chișinău, noi - calul de bătaie/ Și iarăși noi bătuți - la București?// Păi, iese, frate, iese la-ndemână/ Unor vânduți, uitați de Dumnezeu,/ Se pare, ne lucrează-aceeași mână/ La București, ca și la Chișinău.// Aceeași mână
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
dor nebun, așa, ca-ntr-o Eladă, Să văd întinsă flota cu prova la paradă; Mi-aș pune-n lanțuri cordul, să nu-l apuce dorul, Când, la catarg în vârf, se 'nalță tricolorul. Privește cerul trist și stânca se înmoaie Cum zbiară mielul blând și plânge biata oaie! Atâta sânge curge din tălmăcirea slovei Și-atâtea cruci înoată în veșnicia dogmei... Berbecii stau pe-o rână, nu-s buni măcar de lână, Sămânța li se pierde cu pruncul dimpreună. Ciobanu
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
trebuit să le stochez și încă destul de repede. Când ți-e „frică”, adică scânteiezi foarte repede, ca niște fulgere, care te străpung în sus și în jos, apare altă culoare, sunetele „țipă” și ele, începi să tremuri... ce mai, te înmoi tot, energia fuge de la tine, tremură mâinile și picioarele. A fost interesant la început, pentru că atunci când ești mic, înveți din povești ce este frica, teama și multe altele... apoi ele tot se adună, tu crești și nu mai asculți povești
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
întors cu câteva femei însămânțate de altă specie. Cine știe! Femeile sunt dornice să poarte Sămânța și nu prea pot face diferența între specii! Sau în marea lor majoritate...Tu nu ești ca alte femei, ești unică! Picioarele i se înmuiară la vorbele lui și o senzație plăcută îi acceleră bătăile inimii. Poate că fuga după Sămânță nu era chiar o prostie, o nebunie, așa cum crezuse ea. Și poate că sosise momentul în care ar fi trebuit să demonstreze că era
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
deși am auzit de ei, nu i-am citit! Poveștile mele sunt mai puțin inventate. Ele au fost scrise chiar pe trupul meu de câte un șiș mai puțin ascuțit sau de un ștuț de țeavă menit nu să îmi înmoaie oasele, ci să mi le rupă. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce-o vrea El să facă din mine, aia să facă!” Poveștile care au stat la dospit aproape patru decenii, povești pe care nea Mișu le tot scria și
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
constă în <>, entuziasmul religios al Femeii se întrupează veșnicului << a fi!>>, săltându-și astfel frumusețea într-o Icoană a strălucirii. Numai frumusețea și sfințenia Femeilor înmiresmează sublim armonia cosmosului. „Despre femeia creștină, despre femeia-fecioară și femeia-mamă, scriem cu un condei înmuiat în dragoste și recunoștință, dar și cu intenția de a sublinia uriașul rol al femeii în istoria omenirii... Gestul de smerită supunere al Noii Eve, Sfânta Fecioara Maria, prin acel <> rostit pentru omenire, ne-a izbăvit din moarte, blestem și
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
nedreptate? CUM E CHIPUL TĂU, DOAMNE ? O, Doamne, Și-mi mai este greu Să-mi imaginez Chipul Tău Am fost la biserică Și-am privit Ochii Tăi de Bătrân smerit Cu chipul bun Și înțelept Că sufletul meu S-a înmuiat încet Ai barba albă De nea C-am vrut să te mângâi Pe ea Iar privirea îți e Mângâioasă Că-mi vine să Te Iau acasă Dar e, Doamne, în Tine Și ceva înfiorător de Măreț, Că după ce te mângâi
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
cioburilor rămase/ din speranțele moarte”. Așadar, pe scurt, un volum „construit” că o „lacrima a iubirii” colorată a toamnă, a nostalgie, semnat de Gheorghe Andrei Neagu. O călătorie mai curând într-un ținut în care înlăuntrul colorează exteriorul, cu penelul înmuiat în metaforele și argumentele versului așa cum îi stau autorului la îndemână. Un ținut și al amintirilor, îmbrăcate de tot mai multe clipele care curg printre degetele timpului. - MARIUS CHELARU PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura Armonii Culturale a
TEAR OF LOVE” DE GHEORGHE ANDREI NEAGU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344606_a_345935]
-
colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. De fapt nu a fost nicio semnătură pe cererea de aderare la gospodăria colectivă, ci doar un deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet ca să semneze cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului amiroase peste țară ce-a fost cândva picior de plai a cozonac, sarmale și tămâie și din grădina Ta de rai aduce vântul o mireasmă de cireș în călimară să-nmoaie un poet penița în sevă până la plăsele să prindă niște versuri în buchet spre cerul colorat în violet amiroase peste țară a carne sfârâind pe jar și suie tot mai sus trecând Carpații o rugăciune și căință de tâlhar rumegă
AMIROASE PESTE ŢARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344657_a_345986]
-
o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele în cremă și-am început operațiunea. Mai întâi i-am mângâiat spatele, apoi am trecut la sâni, am coborât ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
nu mai este posibil să ne lăsăm pradă regresiunii, brutalității în literatură, a pornografiei. Culturalul barează anumite procese regresive care pot deveni progresive. Ne este tot mai greu să avem acces la evenimentul pur, la inocența înțelegerii textului, fiindcă culturalul înmoaie instinctele. Literatura are legile ei. Literatura nu se compune numai din cărți și biblioteci, este un aparat de percepție și o tehnică mentală. S-a pierdut din vedere ideea că literatura s-a impus, în fond, ca un sistem de
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
prea încet. Ce-ar fi să încerce un mic galop? Hai, căluțule! Hai! Dieee! Iapa începu să alegre. După alte asmuțiri, iapa zbura de-a binelea. Ce minunat era! Doar că, nici după un kilometru, văzu că iapa s-a înmuiat, a încetinit și abia pășea. Atunci și-a adus aminte că i-a zis Ilia că iapa-i bătrână, nu trebuia s-o alerge. Vai, ce făcuse! A descălecat cu mare grijă. Cercetând să vadă ce-i cu animalul, văzu
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
facem în gând platoșă din zale. Dimineața e soare și intru în miezul orei Acolo îmi caut de lucru și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea mă îndeamnă să rod așteptarea, Pe marginea drumului paște lumină un mânz Când eu scriind pătez cu cerneală zarea... Spre seară intru pe tăcute puțin în pământ Mi-i se vede doar mâna cu care mai scriu
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
de pământ, bucăți de pâine - Un lapte aburind în el, fierbinte - Pe laviță, stă trupul meu, cuminte - Mănâncă, să viseze, înainte - Pe masă, un opaiț aruncă -o mână De umbră, și lumină, prin odaie - Și pleoapele, și gândul, mi se-nmoaie - Pe cale, întunericul se-afână - În sobă arde jarul, ca o vulpe De aur, bate vântul în țâțână - Pe ștrec, un felinar se mișcă până Îi iese mocănița dintre pulpe - Alt trup - bunica - îi întinde patul Trupului meu - în tremuratul lunii
CASA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358956_a_360285]
-
în Gerar, din amintirea florilor de gheață, El. Floare nemuritoare, topită-n unghiuri de ceață. Respira lacom din mireasma aurie a florilor de tei Culegând parfumul straniu al buzelor, prin surâsul ei, Eminescu. Scrutând scurgerea timpului, la ceasul zorilor Își înmuia iubind, pana fulgerândă, în tăcerea florilor... Elisabeta IOSIF Ianuarie, 2013 Referință Bibliografică: Elisabeta Iosif TĂCEREA FLORILOR / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 761, Anul III, 30 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate
ELISABETA IOSIF TĂCEREA FLORILOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359353_a_360682]