1,466 matches
-
lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
îi spulberă speranțele că idealul unirii principatelor s-ar putea înfăptui curând, pleacă în Rusia, unde mai fusese și în tinerețe. I se acordă, prin grația împărătesei Ecaterina a II-a, gradul de colonel, iar după retragerea din armată este înnobilat cu titlul de cneaz și primește în dar o moșie pe malul drept al Bugului. Aici întemeiază, cu fratele său, Nicolae, târgul Kantakuzinka, unde își va trăi ultimii ani în tihnă și reculegere, făcând lecturi din vasta-i bibliotecă și
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
filozof? încearcă să glumească. O spuzeală gălbuie i-a apărut în jurul gurii, semn că e iritat. Nu-și permite însă să-l repeadă pe Vinicius. O fi el un om nou, dar amiciția pe care i-o acordă principele îl înnobilează. — Velleius Paterculus, se înclină în fața lor tânărul. — Campanian, din familia faimosului Decius Magius, îl pre zintă Vinicius. A ajuns la rangul de chestor. Ia loc pe un scaun liber. Paterculus rămâne în picioare. — De-asta îmi păreai mie cunoscut, glăsuiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poți permite să mergi cu clasa business, mormăie Simon. Cu salariul meu de două parale, aș ajunge la clasa vitelor, cu scaune de rahat și mâncare la fel. ― Nu eu am plătit pentru asta, spune Ben. ― Da, dar ai fost înnobilat pentru că ești celebru. Nu prea cred c-ar face același lucru și pentru producătorul Simon Molloy care muncește de-i sar capacele, doar pentru că zâmbesc frumos. ― Dar au făcut-o deja, rânjește Ben. ― Doar pentru că merg cu tine. Își pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar mai departe: "Dați-ne aceste suflete transformate de spiritul creștin al ascultării, dragostei și renunțării - căci pacea lui Hristos este perfect compatibilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bărbatul tânăr, către acela care-i făgăduiește mai sigur nemurirea. 17. ...a cere unei femei libere iubirea, fără a-i cere mâna pecare e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele cu atât mai potrivite scopului, cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele, cu atât mai potrivite scopului cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eroici. Mai mult ca niște supercimpanzei. Mai ales dacă nu au o exprimare aleasă. Dar, la urma urmei, ăsta e rolul poeților. Dacă e să aibă vreunul. Dar chiar și tehnicienii, mă aventurez să Îmi dau cu presupusul, vor fi Înnobilați. Dar dumneavoastră, domnule, sunteți de acord că ar trebui să mergem În spațiu? — Păi, de ce nu? Până la un punct, da. Deși nu cred că poate fi justificat rațional. — De ce nu? Mă pot gândi la multe justificări. O văd ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le poate aduce comunității. Dar tocmai de aceea, asemenea acte nu ar trebui uitate și cu atât mai mult trecute la categoria "perisabile". În trecutul său, România s-a mai remarcat prin asemenea prestații la nivel internațional care i-au înnobilat numele. Doi miniștri de externe Nicolae Titulescu, doi ani la rând președinte al Adunării Societății Națiunilor, și, respectiv, Corneliu Mănescu, ales președinte al Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite figurează cu distincție în analele diplomației mondiale. A fost, însă, la fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
însă, la fel de obișnuit ca, în multe cazuri, politica noastră internă să facă astfel, încât, la scurt interval, asupra unor asemenea prestații să se aștearnă uitarea, punând în evidență modul în care știu românii să-și distrugă simbolurile. Dar serviciile care înnobilează rămân în istoria fiecărei națiuni. Acest lucru se impune cu atât mai mult în cazul de față, ținând seama de ceea ce a reprezentat România pentru procesul de securitate și cooperare în Europa, de contribuția cunoscută la promovarea și susținerea schimbărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii, părul blond, ușor ondulat și rebel, noul nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității didactice. Trăsăturile energice ale feței erau înnobilate de acea distincție proprie celor ce trăiesc mereu în preajma copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva secunde, să fim aliniați perfect între rândurile de bănci. El își făcea intrarea impunător și rigid, dar
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
îi plăcea - dar cealaltă afacere nu mi-a fost de mare folos, așa că mă bucur că s-a terminat. Strecurându-mă afară din trenul aglomerat, m-am îndreptat spre păienjenișul mai liniștit al scuarurilor prăfuite și al hotelurilor igrasioase. Sunt înnobilate, umidificate, marmorizate. Directori, bogătani, tineri căsătoriți cu fețe ascuțite, se mută cu toții aici și își țin sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul meu. Un actor bătrân care cântă arii de inimă albastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-a întrebat unde fusese amplasată sculptura și la auzirea numelui de Mowbray Steiner își arătă pentru prima dată interesul față de persoana mea. —L-ai cunoscut pe șeful cel mare? m-a întrebat. Marcus Samson? Am auzit că va fi înnobilat în curând. Cred că el îi va urma la conducere lui Richard Fine. Nu, singura persoană din pe care am cunoscut-o de la departamentul comercial este un specimen nociv, James Rattray-nu-maiștiu-cum-Potter, cred. Mă îndoiesc că îl știi. Anne-Marie ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
face. Acum spuneți-mi unde o găsesc pe Jacinta Coronado. 31 — Ce i-ai promis matusalemului ăluia? — Ai auzit și dumneata. — Oi fi zis-o În glumă, sper. — Eu nu mint un moșneguț care-i pe ducă. — Iar asta te Înnobilează, Daniel, Însă cum ai de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i tîrg. O să ne gîndim noi la ceva. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ascuns. Doar În locurile unde spiritele muntelui ocroteau Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea auzi foșnetul egal al timpului. Mausoleul de pe aleea mărginașă, nu departe de mormântul „regelui nemuritor” Amir Temur, conducătorul care Înnobilase orașul cu zeci de victorii și de moschei, Îi apăru tânărului mongol la fel de părăsit și de modest ca prima oară. Își aminti felul În care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cultural adolescenții aflați la studii liceale sau superioare cu care organiza în timpul vacanțelor manifestări artistice alcătuite din cor, formații de teatru și de dansuri, recitări, serbări mult apreciate de săteni și de forurile culturale județene. O trăsătură care împlinea și înnobila personalitatea lui Ioan Pavel era dragostea sa pentru munca cu tineretul sătesc și cu cel plecat la studii, față de care manifesta răbdare, înțelegere și respect. Spun aceste lucruri ca unul care am făcut parte din formațiile pe care le pregătea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
învinuiri. Mă închin muncii - suprema însușire umană, creatoare de valori, de îndemânări și de împliniri. Mă închin înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă închin iubirii adevărate și curate care mi-a colorat și înnobilat existența. Mă închin speranțelor și viselor dătătoare de optimism și avânt spre viitor Mă închin vieții, miracolul divin, care din păcate ne este oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de suflet, poetul cordărenean, Mihai Munteanu. Elogiu O carte citită cu răbdare și interes pentru a-i pătrunde înțelesurile, a fost și este o îndeletnicire plăcută și folositoare, pentru cei ce doresc să-și lărgească orizontul cunoașterii și să-și înnobileze sufletul. Inspirata butadă: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! este un elogiu adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. Din îndepărtate vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]