1,362 matches
-
în felul ei. Prima, atingând integrarea completă, transformă comunitatea într-o parodie a ei înseși. A doua oferă un ethos prea slab pentru a susține mai mult decât o ordine morală minimală" (Selznick, 1992: 370). O doctrină comunitară adevărată (una înrădăcinată în experiența vieții comune) va rezista ambelor extreme. Ea va căuta teorii și strategii care promit acomodarea stabilă și înflorirea împreună a valorilor implicate de idealul de comunitate. Dar nu toți gânditorii sunt de acord cu ideea autorilor de influență
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a lui Durkheim a fost aceea că solidaritatea organică o înlocuiește pe cea mecanică, pe parcursul lucrării își dă seama că trebuie să se replieze. El ajunge la concluzia că stabilitatea instituțională a celei de-a doua trebuie să fie adânc înrădăcinată în continuarea, într-o formă sau alta, a celei dintâi. Trecerea dinspre epoca medievală spre cea modernă reprezintă de asemenea un reper esențial în contextul autonomiei și comunității. Între cele două epoci există un contrast evident, pe care Simmel îl
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aceasta, ei subliniaz( necesitatea de a analiza contextual (funcție de stilurile de viață, de tradi(ia societ(ților considerate) valorile (i maniera de ordonare a acestora. Și cum să ajungem la un acord cu privire la ceea ce este bine, atât timp cât cultura noastră are înrădăcinat ontologic individualismul? Adevărata noastră condiție nu ar fi situarea în societate sau în relația noastră cu alții în general, ci în ceea ce noi suntem ca entități izolate și inviolabile. Atât ideologia liberală, cât și cea conservatoare caută să rezolve problemele
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ce vizează instinctiv păstrarea tradițiilor. Identificat și la celelalte popoare, acest antagonism capătă la noi forme aparte. La nivel supraordonat, duce la apariția ciocoilor și politicianiștilor, imitații ridicole, decădere morală, în loc de apariția industriașilor ș.a. La bază se observă un conservatorism înrădăcinat în misticism. "Românul din clasele de jos (...) crede, mai curând, că ceea ce face lumea toată este singura lege de purtare a omului cuminte" (Rădulescu-Motru, 1996: 87). Și chiar dacă suntem de acord cu William Graham Sumner, care susținea că moravurile pot
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
față de excesele raționalismului. Una dintre consecințele discutabile ale raționalismului "revoluționar și democrat" a fost inflația legislativă. Ideea că prin votări de legi, condițiile vieții naționale pot fi ameliorate, este o idee pe care noi ca filosofi știm unde să o înrădăcinăm: în credința că rațiunea omenească, așa cum ea se exteriorizează în legi publice, poate să îmbunătățească realitatea socială" (Vianu, 1998: 350). Dar aceasta este o eroare, iar Vianu considera că epoca acesteia trecuse, simțind suflul fazei activismului cultural. Era nevoie de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
stil surprinzător de modern. Înzestrat cu un talent excepțional atât pen‑ tru pictură cât și pentru desen, proiectele sale surprind orice detaliu și se nu‑ mără printre cele mai remarcabile ale timpului său. În privința picturilor reli‑ gioase, acestea sunt adânc înrădăcinate în arta nordică, dar alcătuiesc și o punte către Renașterea italiană. Deopotrivă, a contribuit la dezvoltarea gravu‑ rii pe lemn și aramă și a publicat o serie de gravuri cu subiect creștin inclu‑ zând Apocalipsa sfântului Ioan și Patimile. Acest
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
plaseze pe calea dialogu‑ lui bisericii cu artiștii care în cei două mii de ani de istorie nu s‑a întrerupt niciodată: este vorba despre un dialog care nu este dictat numai de circum‑ stanțe istorice sau motive funcționale, ci este înrădăcinat în însăși esența fie a experienței religioase, fie a creației artistice. Primele pagini ale bibliei îl pre‑ zintă pe Dumnezeu ca pe un model exemplar al oricărei persoane care reali‑ zează o lucrare: în omul‑artist se oglindește imaginea lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
P.; Durand, P., „Mémoire encyclopédique et réussite en 3e au brevet des collèges”, Psychologie et psychométrie, nr. 16, 1995, pp. 35-59. Se poate citi inteligența în scrisul nostru? Grafologia și inteligența Ideea că scrisul trădează inteligența este o prejudecată bine înrădăcinată în Franța (mai puțin în Statele Unite - vezi capitolul 5). La fel ca în cazul chipului sau al caracteristicilor mâinii, Alfred Binet, pionier al psihologiei experimentale, a studiat la sfârșitul secolului al XIX-lea relația dintre scris și inteligență. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
adversarii acesteia" (Mantzaridis, 2002, p. 140). Doctrina socială creștină nu este ideologie, ci face parte din modul de viață creștin. Faptul că doctrina socială creștină nu este o ideologie, ci o teologie morală, evidențiază preocuparea afirmării unui conținut de adevăr înrădăcinat în realitatea supranaturală și metafizică, nu în jocul contingent al intereselor și al identităților "seculare". De altfel, personal pot mărturisi că nu-mi place termenul "doctrină". Vom reveni asupra acestui aspect puțin mai târziu. De aici nu trebuie concluzionat că
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
se punea totuși problema de a lăsa drum liber adversarilor. În 1875, la inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat într-o perspectivă intransigentă. Ambiția sa era aceea de a promova o societate creștină opusă Statului liberal. Orice încercare de apropiere de liberali era sortită eșecului, căci abia mai tîrziu s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990 a fost deosebit de bogat și interesant în planul evoluției ideologice. Declarația semnată de Jacques Barrot și François Bayrou intitulată "Actualitatea gîndirii creștin-democrate" amintea de "viziunea omului înrădăcinat în mesajul creștin, pentru care orice ființă este unică prin scînteia divină pe care o poartă în ea". Dar, continuau ei, "nu vom face din această convingere o etichetă. Oricare ar fi convingerile lor religioase și filosofice, toți oamenii care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Creației, fie despre relația dintre patron și salariați, sau de solidaritatea dintre oameni, fără să se țină cont de diferențele sociale legate de diferențele de productivitate sau de eficiență. Este o reprezentare creștină a omului ca persoană responsabilă care se înrădăcinează în principiul subsidiarității: puterea este împărțită, societatea nu este dominată de un centru. Este ceea ce Raymond Barre numește "conceptul de economie descentralizată", insistînd asupra importanței descentralizării deciziilor 34; există numeroase centre autonome de decizie, Statul fiind unul dintre ele: "Rolul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al VI-lea, sub pontificatul căruia a fost promulgată Gaudium et spes, a confirmat această tendință. El apărea totuși ca un papă mai atașat de democrația creștină, legat de ea prin legături intelectuale, familiale și amicale. Provenit dintr-un mediu înrădăcinat în tradiția catolică lombardă, mai exact bresciană, de orientare catolic-liberală, tînărul Giovanni Battista Montini își văzuse tatăl alăturîndu-i-se lui Luigi Sturzo și participînd la aventura Partidului Popular. Operei lui Sturzo, în care tînărul preot s-a recunoscut, i s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puternică opoziție cu comunismul. În Bulgaria, zonă a Islamului pentru 10% din populație, părintele ortodox Christofor Subev a fondat în martie 1989 Comitetul pentru drepturile religioase, pacea conștiințelor și valorile spirituale. Ambiția lui era de a aduna toate religiile Bibliei înrădăcinate în țară, pentru a cere libertatea conștiinței, separarea Bisericii ortodoxe de Stat și pentru a da politicului o dimensiune spirituală și etică. Această organizație a făcut parte din Uniunea Forțelor Democratice (UFD) care a pus capăt regimului comunist și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care sunt dependente la rândul lor de religie, în fiecare epocă existând o anumită reprezentare a lumii și a lucrurilor, o mentalitate colectivă care însuflețește și penetrează întreaga masă a societății 3. Această mentalitate, spune Braudel, dictează atitudinile, orientează opțiunile, înrădăcinează prejudecățile și înclină într-o parte sau alta mișcările unei societăți fiind eminamente un fapt de civilizație 4. În acest sens, mentalitățile dominante în epocă vor orienta imaginile, stând la baza procesului reprezentațional. Pe de altă parte, paradigma imagologiei istorice
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
rezolvă atât simbolic cât și practic provocările la care este supus. Astfel, "în fiecare epocă o anumită reprezentare a lumii și a lucrurilor, o mentalitate colectivă dominantă însuflețește, penetrează întreaga masă a societății. Această mentalitate care dictează atitudinile, orientează opțiunile, înrădăcinează prejudecățile, înclină într-o parte sau alta mișcările unei societăți, este eminamente un fapt de civilizație"195. În termenii lui Braudel, reprezentările dintr-o societate sunt rezultatul conviețuirii și al modului de supraviețuire într-un anumit spațiu. Din acest punct
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care se ascund tradiții și motive arhaice care sunt valabile și astăzi. Când psihologia analitică discută despre imaginea primordială sau arhetipul zeiței mamă nu se referă la o imagine concretă care există în timp și spațiu, ci la o imagine înrădăcinată în psihicul uman. Expresia simbolică a acestui fenomen psihic poate fi găsită în felul cum marile zeități au fost reprezentate în mituri și în creația artistică a umanității"215. Însă, la fel ca Jung și Eliade, Neumann analizează arhetipul în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
abordează mitul din perspectiva legăturii cu sacrul, relevând condiția metafizică a lumii de dincolo. Sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea marchează dimensiunea și rolul social al mitului, cercetătorii considerând că acesta este un produs narativ-discursiv înrădăcinat în limbaj și cultură, și care influențează individul în comportamentul său social complex 232. Indiferent de epoca în care a fost investigat, mitul este abordat fie ca o poveste neadevărată, plină de fantezii, produs al limitărilor intelectuale și a naivității
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cum ar fi viața de după moarte, mântuirea sufletului sau nevoia de a crede într-o forță supranaturală. Fenomenul este larg răspândit, existând numeroase componente locale ale aceleiași religii datorită faptului că aceasta a folosit vechiul panteon pentru a se putea înrădăcina. Spațiul românesc este un astfel de exemplu, un număr important de sfinți creștini preluând prerogativele vechilor zeități păgâne, al căror scop era să rezolve problemele specifice zonei. De fapt, punctul comun al religiilor din toate timpurile se află în motivele
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sintetizează și unifică o totalitate de semnificații. Întrucât creațiile spontane ale omului primordial au fost de natură simbolică, devine evidentă funcția simbolului ca instrument de cunoaștere și de înțelegere a omului și a trăirilor sale. Mai mult, gândirea simbolică este înrădăcinată în om încât îi dă posibilitatea de a depăși bariere culturale, granițe spațiale și temporale pentru a dialoga. Astfel, simbolurile se universalizează și dobândesc o funcție de unificare a semnificațiilor pentru ca în final să îndeplinească funcția de revelare prin care exprimă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
factorii de producție, instituțiile, memoria colectivă și fanteziile individuale, dar și condiționările sistemelor de putere și religia. Cu toate acestea, individul, grupul social și societatea, per ansamblu, procesează aceste condiționări, le restructurează sensul în funcție de determinările sociale și culturale care sunt înrădăcinate în structura socială"348. Astfel, fiind vorba despre percepția și reprezentarea unor elemente, nu se poate discuta despre imuabilitatea identității și alterității, ci despre structuri care se schimbă de-a lungul timpului. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că, fără
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
până la asimilare și integrare mai sunt pași importanți de parcurs. Cazul romanizării spațiului Daciei antice, al latinizării Lumii Noi399, dar și al europenizării prin intermediul construcției Uniunii Europene 400 implică, în linii mari, același mecanism care presupune folosirea elementelor de identitate înrădăcinate pentru a impune alteritatea și a o transforma, cel puțin parțial, într-o nouă identitate 401: "Se poate spune că procesul de romanizare din antichitate este sub aspect confesional similar celui inițiat de hispanici atât spanioli, cât și portughezi în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
dar au o influență considerabilă atât asupra felului cum se organizează relațiile între indivizi, cât și asupra felului cum aceștia procesează realitatea înconjurătoare. Însă, acest lucru nu înseamnă că pattern-urile structurilor sociale nu sunt conștientizabile sau că nu sunt înrădăcinate în sistemul de referință al indivizilor, intrând în limbajul de zi cu zi. Deși nu elaborează o teorie despre identitate și alteritate, Alexandru Duțu propune o perspectivă interesantă asupra acestora, susținând că alteritatea ar trebui abordată din punctul de vedere
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
deasupra lumii. Globalizarea nu este o forță monolitică atotcuprinzătoare care cuprinde totul în drumul ei. Ea este un ansamblu de procese care interac ționează, în context specific. O lume deasupra lum ii este pe cale de apariție, însă oamenii sunt încă înrădăcinați în lumea de dedesubt. Lucrul semnifi cativ este tocmai interacțiunea celor două lumi . C ând lumea granițelor fizice se întâlnește cu lumea care nu cunoaște granițe , s e nasc situații complicate ce pot fi greu de înțeles. Pentru cei cărora
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
funcțiune” fiind simpla sa existență. Sau, în limbajul structuralist barthesian, „dezintegrarea semnului este marea afacere a modernității” (Barthes, 1968 : 84- 89). Urmând acest raționament, pelerinajul a ajuns deci să fie prezentat drept „pelerinaj” doar pentru că el există și s-a înrădăcinat în conștiința colectivă ; dincolo de aceasta, mass-media este incapabilă să redea (nici nu va reuși să o facă vreodată, și nu doar în cazul românesc) semnul-pelerinaj, totalitatea profundă a acestuia. Efectele acestei stări de „dezintegrare” a pelerinajului-semn în massmedia ? Ar fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]