1,431 matches
-
strădui să-l repereze pe Shortell, apoi simți o mână pe umăr. Era Norton Layman, care îi spuse: — Tocmai am vorbit cu omul de la muzeu. Au identificat specimenul. Asasinul poartă dinți de wolverină - adică de gluton. Danny revăzu acel W însângerat de pe tapetul ieftin. Văzu un W în alb-negru, un W imprimat cu fier roșu pe fața lui Felix Gordean, W-uri pe toate mătăniile strânse în mâini de ciumeții de pachucos îndoliați, strânși laolaltă. Văzu la W-uri până când Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise. - Straordinario... Impossibile... Incredibile... murmură Gianluca Fontanelli, privind mulțimile Însângerate Îngenunchind În fața semnului crucii, ridicat de voievod. Alexandru voi să spună ceva, dar nu reuși. Avea un gol În stomac, care Îi provoca o amețeală de neînțeles. Fusese martorul unei minuni. Nu Înțelegea Încă acea minune, dar ea se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noutățile. Chipul lui rămăsese impenetrabil, deși fuga samurailor peste mare indica o tensiune crescândă a luptelor dintre shogun și generalii rebeli. Cu siguranță, clanul Takamori era angajat În aceste lupte. Sau ce mai rămăsese din clan. Japonia rămânea o țară Însângerată. Iar În mijlocul acelor nesfârșite bătălii, poate ascunsă, poate rănită, poate singură, se afla Midori. Dincolo de Zid. Un călugăr sosi În fugă, se Înclină În fața celor doi și spuse: - Maestrul Shan Bao vă invită la ceremonia ceaiului, În pavilionul din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi reprezentat În luptă de cineva de același sânge! Lasă-mă să lupt, iar Tengri va arăta adevărul! Amir păru a nu fi auzit cuvintele comandantului de tumen al marelui han al Crimeii. Rămase nemișcat, cu mâna dreaptă pe umărul Însângerat al căpitanului Oană. La mijlocul distanței dintre el și Ogodai, Yves se ridică și Îl ajută pe Alexandru să se ridice și el. - Iartă-mă, spuse francezul. N-avea rost să mori ca un prost. Nu e lupta ta. -Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun o rugăciune pentru ei, Mama și tata dragi părinții mei Și pentru timpurile din copilarie Frunză învelișul pentru tine Gândul meu și grija mea, Nu o are orișicine Frunză, lacrimă de stea. îndoit și plin de teamă Văd apusu-nsângerat, Nimenea nu te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu va fi în viață ca să-și educe fiul; plâng pentru că nu mă pot vedea crescându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru, bodogănind, din magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu’ Niță, de fiecare dată trebuie să-mi vărs bojogii cu tine. Cheamă-l încoa pe Durcă. - Da’ unde este Harhalică acuma? se îndoi Octav. - La ristoran’. Să vină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut. Războinicii și-au luat Înapoi sulițele Însângerate și s-au Îndreptat spre ieșire. Celor doi mai În vârstă li se tulburaseră, nu știau de ce, sufletele. I-au pus pe morți unul În brațele altuia, au presărat peste ei boabe de grâu, o mână de scoici și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aud ? Aud iubita de departe ‐ înhamă renii la sanie, o aud respirând întotdeauna am așteptat‐o, de mii de ani pun urechea la pământ și iată că vine și mă‐nspăimânt... CĂTRE LUIZA Veni‐va timpul când‐voi fi țărână, însângerată floare de gutui... veni‐ va timpul când voi fi în toate: memorie a nimănui... SORA GEAMĂNĂ Sunt Ana, Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost furată într‐o noapte de un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de patru ani, care muri chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce tocmai v-am declarat, mi-am trimis propriul fiu înainte, pe drumul morții. Cu siguranță, altminteri ne-ar fi stânjenit. Stăpâne, am să vă însoțesc; și, fie că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oară, de mult timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au început să flămânzească, să doarmă în aer liber și să se teamă de patrulele inamice. În timpul nopții, le era dificil să evite roua; ziua, picioarele lor albe și însângerate se grăbeau să fugă. Când îndurau toate acestea, aveau în minte un singur lucru: dacă ne vor prinde dușmanii, le-arătăm noi lor. Era făgăduiala secretă aproape a tuturor. Femeile erau toate într-un gând. Simțea că, dacă mireasma rujului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am putea acționa ca o a doua forță, ridicându-ne săbiile însângerate și luptând ca și cum am fi gata să murim. Du-te imediat! Te implor! În oricare altă zi, Genba nu l-ar fi rugat pe Inuchiyo nimic. Nici chiar Inuchiyo nu-și putea stăpâni mila față de el. Înțelegea că umilința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
carele au murit aice; și fiindu el om strein, franțoz, au rămas acel locu domnescu”. În timp ce îl ascult cu atenție pe bătrân, prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
celălalt pentru Senat. În timpul primei runde, au avut loc ciocniri la Orhei și Târgu Mureș, soldate cu moartea a patru persoane și cu 300 de arestări. Acolo să vezi mata, iubitorule de democrație pe pâine, capete sparte, oase rupte, nasuri însângerate, fălci mutate din loc, ruperi de gât și alte drăgălașe efecte din acestea ca urmare a unor sfinte ciomăgeli democrate și de democratizare, în spirit, curat constituțional. Așa doar capete crăpate și coste rupte, au fost mai peste tot în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care a ratat toate țintele europene? Iar Băsescu, în culmea melancoliei, să se înece într-o cadă cu whisky... Atenție, cad oameni! "Ne-ați ciuruit/ Ne-ați ucis și ne-ați vândut viitorul copiilor noștri/ Libertate". Așa scria pe tricoul însângerat. După 21 de ani, de când l-am împușcat pe Ceaușescu, pentru a deveni realitate mult doritul cuvânt libertate, iată că din nou într-un alt decembrie, urât și friguros, sărac, poate chiar mai sărac de data aceasta, se aude iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atât de tristă povestea asta și mi s-a scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul mortului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
grabnic pielea pregătită de Providență. Numai că unele piei erau ciuruite... și... când simți că ți se scurge sufletul, e pentru că ai nimerit într-o astfel de piele. Lumina orbitoare s-a stins. Moartea ți-a luat în dinți trandafirul însângerat și a început să însemne oamenii... Îi alegea pe cei mai proaspeți și îi trimite pe „insula poeților”. Acolo aerul e veșnic rarefiat... Coșciugurile miros a flori de lavandă, iar cimitirele scriu slove de iubire... Aici a rămas doar lumina
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]