1,283 matches
-
mâna un șiret. Nuntașii se uitară la gâtul cutiei. Rămaseră așa, o clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se întoarse spre Lina și-i spuse: - Ce zici, nevastă, aici să te fac de-o negustoreasă! - O da Dumnezeu... Și trecură mai departe spre Buzești, unde știa cârciumarul o grădină de vară de avea bere și mititei. Cum se însera, nu mai aveai loc. Numai oameni cu bani. Se așezară la o masă, cerură câte ceva, cu economie, priviră împrejur. Stere se uită la femeile de la mesele vecine și parcă atunci deschise ochii asupra lumii. Altfel arătau. Frumoase, subțiri, vesele, împodobite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ani. Tânăr și serios, c-abia o privise în treacăt, și ea fugise în casă, rușinată. Până seara îl pândise pe după perdele. Îl văzuse cum își așezase lucrurile, cum acoperise geamurile cu niște hârtii prinse în pioneze și, când se înserase, cum citise la lumina lămpii vreo două ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame negre. Îi pusese la ochi, și lumina galbenă a fitilului lat i se așternuse pe brațul păros, gol. Deschisese geamurile și din când în când privea afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ce te gândești la lucruri urîte? Uite, să știi că m-am supărat pe dumneata! Și se ridică. Coborâră tăcuți. Au trecut balta înapoi, uitând pelinul cules. El s-a încălțat, și-a luat servieta și-au urcat la rampă. Înserase. Umbrele se șterseseră prin iarba uscată. Peste sticlele fărâmițate se scurgea o scamă umedă. Fata simți bruma rece pe degete, pișcînd-o. Și-au adus aminte de brațul de pelin cules, dar nu s-au mai întors. În dreptul pompei au întîlnit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și voluptoasa somnoroșie a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul {EminescuOpVII 166} ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie, ca se lasă îmbrățoșărei zgomotoase a oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor până rămase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu gura încleștată de energie, ea și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsă amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor până
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
moară și adormise cu luleaua aprinsă-n gură, asemenea unui împărat în pat moale și cu ciucuri de fir... oamenii, ducîndu-și sacii pe cară, înjugîndu-și boii albi, grași și cu coarne mari, apucau pocnind și chiuind cari-nspre munte, cari-nspre câmpie. Înserase cu desăvârșire, roțile stătură și ele și numai moara uriașă se legăna alene pe Mureș, făcând să tremure lungile și groasele funii de tei cu cari era legată, de țărmuri. Sasul se puse-n ușa cea mare a moarei pe-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise feciorilor să doarmă de cu ziua de vor putea, căci la noapte o s-avem de lucru. Niță culegea de prin iarbă niște lăptuci, pe care le scurgea în gloanțe mari de mămăligă, pe care apoi le băga în traistă. Înserase de mult, feciorii dormise - numai eu mă primblam tăcut, capul coprins ca de-o turbare neștiută, inima plină, de-un pustiu cumplit, nemaisimțit. Mai aveam ceva pe pămînt? El îmi mai rămăsese, și el se dusese asemenea. De-aș [fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceara ce sta într-o fereastă... Degeaba se-nchina la luceafărul dimineții sale, degeaba la luceafărul serilor... Luceafărul era o păpușă... coeur de marbre. Marie... Iar? Să m-arunc în vârtejul măștilor... ... calea acelui castel... ajung la lac... începuse a însera... eu mă sui în luntre și-ncep a trece încet, încet prin papura și stuful lacului spre mijloc, luna răsărea din pădurile seculare și dura * o cărare de văpaie * pe valurile ***. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
structuri de organizare și modalități de acțiune comună. Dezbaterea problemelor de fond ale edificării unui sistem de securitate și cooperare în Europa începea încă la Dipoli, după adoptarea regulilor de procedură; de aceea, prezentând problemele din perspectiva României, eu o înserez aici, marcând în felul acesta un moment esențial de continuitate între Consultările Multilaterale și cele trei faze ale Conferinței propriu-zise. Astfel, după expunerile generale ale șefilor de delegații, se trecea la stabilirea ordinii de zi a viitoarei conferințe. Tările membre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Eh, Panselia... fată bună și fără noroc... Uite unde era norocu’ ! auzi Ologu în urmă, dogit, dar nu se mai întoarse, clătină din cap și o luă după ceilalți, țopăind ca un cintezoi, deși îngreunat odată cu berea. Începea să se însereze, lanurile de floarea-soarelui se aplecau tot mai mult, fețele se închideau și unele își întorceau fața spre lună. Era ora cea mai potrivită, lumea ieșea de la serviciu, cei ce lucrau și sâmbăta, ceilalți se învârteau după cumpărături. Fane, după zgomotul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tot Alexandru. Până la urmă, numele ăsta nu l-a mai purtat niciunul dintre ei“. Pe urmă n-am mai putut avea copii. Pavel Avădanei nu înțelesese prea bine sfârșitul poveștii, pricepuse doar că era o poveste tristă. Începuse să se însereze. Rada dădu perdelele deoparte, fără să aprindă lumina... Îi împinse sticla de țuică și păhărelul. El bău pe îndelete, având grijă să nu-și stârnească din nou tusea. — Eu, spuse într-un sfârșit, cred că trebuie să plec. Mai bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câștiuri. [29 august 1876] {EminescuOpIX 194} TEATRU ÎN GRĂDINA PRIMĂRIEI ["MARȚI S-AU REPREZENTAT... "] Marți s-au reprezentat piesele: "Comisarii și telegrafiștii destituiți", comedie în două acte, și o canțonetă nouă intitulată " Tot 3 chifle zece bani". Nu începuse a însera bine și publicul venea în Grădina Primăriei spre a ocupa mai de timpuriu locuri, astfel că pe la orele 81/2 nu se mai găsea un singur bilet. Aceste piese au avut tot succesul dorit: astfel rolul comisarului, jucat de d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe cele stăpânite sau moștenite de tatăl său și doar câteva după mamă, în compensație, deoarece tatăl, fiul preotului Ion, avusese mai puțină avere, comparativ cu soția sa, descendentă a bogatei familii Ghenovici. În textul publicat de N. Iorga se înserează un „adaus” interesant și el, pentru a se constata interdependența Umbrărești-Boziești ca obște unitară la origine, dar și pentru aspectul pe care urmărim să-l relevăm, anume obârșia Costăcheștilor la Umbrărești. Iată adaosul din textul transcris de marele istoric: „de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 1907 nu a fost cauzată de factori externi vieții lor. Răzvrătirea a fost posibilă și s-a produs pe fondul unor condiții grele reale, neameliorate la vreme de către factorii politici răspunzători de guvernarea țării în perioada respectivă. Iar faptele înserate în documentele timpului confirmă afirmația de mai sus. 5. Răzeșii Categoria socială a răzeșilor a suscitat interes și preocupări în rândul multor cercetători (istorici, sociologi, juriști) datorită faptului că prezintă particularități față de categorii sociale similare din alte țări și chiar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
plină cu vin și o golește peste cei de la masă) Acum s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vorba despre un eveniment petrecut În Britania. În ambele cazuri observăm o deosebită grijă pentru autenticitate. Sursa pentru cea dintâi și cea mai celebră este Epitherses, tatăl retorului Æmilianus, care povestește cum, În timpul unei călătorii din Grecia către Italia, pe Înserat, vântul se domoli În fața unor insule numite Echinade. Călătorii auziră un glas puternic strigând: „Thamous! Thamous!”. Thamous era un cârmaci egiptean care se afla la bord și care, răspunzând la al treilea strigăt, primi următorul mesaj: „Când veți ajunge În dreptul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ilustrație adecvată, de calitate. (Din volumul „Vaslui - Capitala Țării de Jos în presa vremii - 1875-2005, p.129-131) * Cuvântul liber Cuvântul liber apare la 21 decembrie 1989, publicație săptămânală a Comitetului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale Bârlad, pe frontispiciul căruia sunt înserate cuvintele: „Trăiască România Liberă”. Florin Șchiopu semnează „Pledoarie pentru cuvântul 43 liber” iar Marcela Dănciu: „Ei, tinerii și Noi am dorit libertatea”. La 10 ianuarie 1990, la cel de al doilea număr, ziarul își ia denumirea de „Cuvântul liber bârlădean
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la îndemâna oricărei publicații. Medalionul “C.D.Zeletin” - cu “Nu-i mai ajunge sufletului” este un benefic îndemn de a parcurge conținutul volumului, ceea ce nu prea mai fac revistele, fie și cu scriitori de notorietate. Surpriză plăcută pentru subsemnatul de a întîlni înserată la un loc corespunzător și într-un spațiu generos cu redarea în extensie a eseului “Măria sa Conștiința.” O notă bună și pentru “Lumea în care trăim” de Cătălina Mărmureanu și pagina Valeriu Valegui cu Poesis. În concluzie, o revistă care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
al Academiei Naționale de Științe și al Academiei Americane de Științe și Arte. Acesta este, printre altele, procesul de Însușire a culturii și, mai precis, a acelei culturi mozaicate În care trăim. Semantemele cele mai frecvente, propuse de emițător, se Înserează puțin câte puțin În repertoriul receptorului, modificându-l; acesta este Începutul unei bucle socioculturale. Ca urmare, actul elementar de comunicare implică existența (1) unui emițător care extrage dintr-un repertoriu un număr oarecare de semne pe care le asamblează după
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
și în vestul Americii de Sud crește un arbore cu numele de Balsa care este cel mai ușor lemn din lume (de 4 ori mai ușor decât stejarul de plută )? Nisipurile din deșert obișnuiesc să cânte , mai ales în zori și pe înserat , scoțând niște sunete asemănătoare cu cele de orgă? Bulgaria este una din cele mai bogate țări ale Europei în ape termale .Cel mai puternic gheizăr a țâșnit în 1957 cu o înălțime de zece metri și o temperatură de 102grade
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
Prutului: Vin acușica! Apoi a luat bătrânul autobuz, care l-a tot dus vreo 40 de kilometri până la gară. De acolo a mai mers o vreme cu trenul până în capitală, la Chișinău. Așteptând trenul, a stat pe o bancă. Se înserase și afară era răcoare. Așa cum trebuia să fie. Trenul l-a dus până hăt, la București. În Gara de Nord a stat în sala de așteptare până spre dimineață, când a luat un alt tren, până la Iași. Spre seară a ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]