1,882 matches
-
un mal argintiu, printre stânci de granit, Unde marea îngână glas de vânt speriat, Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit, Iar spre margini de timp un vapor a plecat. Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis teama strânge
MARGINI DE TIMP de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340342_a_341671]
-
Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele curbate, Și am rămas cu tine în cetate, Și cred că tot acolo am murit... Uitasem totul: codrii, lungul drum, Cetatea, podul, gustul
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
doar pentru mine altfel n-ar fi fost pecetluite atât de special adică în epicentrul iubirii așadar ia vraja ta și vino ai grijă să n-o încurci e una care te dădăcește îndelung că n-ai defrișat la timp înserările că n-ai adăpat stelele din insomnia unei tăceri ba chiar că ai fi trădat cinci-șase escorte care te plimbau cum voiau prin deșerturi vezi să nu se răzbune tocmai acum când aruncăm zarurile eu cu mâinile tale tu cu
DIN ZODIA ORAŞULUI NOSTRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340515_a_341844]
-
Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Odată vei înțelege râul și firul ierbii acolo lângă nuc la capăt de grădină ne vom da întâlnire la asfințit cocoșii vor depăna din pene și ne vor înfia la înserare apoi casa noastră o vom prăda la temelii lin și o vom îmbrăca cu icoane jilăvezite ca niște caligrame din pasteluri la rasteluri Referință Bibliografică: STENOGRAME-N CALIGRAME 3 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul
STENOGRAME-N CALIGRAME 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340564_a_341893]
-
bărbații care, printr-un noroc chior, aud întâmplător preferințele ei. Spre exemplu, le ajung la urechi că-i plac trandafirii japonezi. Sau magnoliile. Sau păpădiile. Perfect. Atunci, nu mai ești nevoit să stai ca prostul în fața tarabei până se lasă înserarea, incapabil să te decizi. Nu, atunci știi din prima. Dați-mi o legătură de crizanteme! Sunt proaspete? Cu verdeață, da! Și câteva rămurele cu floricele albe, fie! Nu, nu vreau un coș cu mai multe feluri de flori, că-i
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
personaj, caracter după caracter, senzație după senzație, trăire după trăire, luând cu fiecare alta identitate, alt destin, alt timp. Tot timpul există îndoiala realității, incertitudinea, glisarea între vis și realitate: „pășeam prin parc, luați de mână. La primul semn de înserare, ca să ne fi convins că plimbarea a existat într-adevăr, că a răsărit din mijlocul soarelui umbra acelui mers în doi, făceam drumul înapoi, ...” (p.22). De fapt nu timpul este esențial, importante sunt trăirile, acțiunile, cadrările, situările : “am descoperit
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
Ulise pe țărmul insulei Feacilor cu frumoasa Nausicaa, aici reprezentată de ceea ce în literatura de mai târziu ar fi numit o nimfetă, tânara Gerty MacDowell, o fată de condiție modestă, ieșita la o plimbare pe malul mării la ceasul de înserare în tovarașia unor prietene și a frațiorilor acestora, și care, mai mult deliberat decât inconștient, cocheteaza cu Leopold Bloom, oprit și el câteva momente pe nisipurile plajei. Gerty ar reprezenta tipul sentimental și frivol gândind, simțind trăind după clișeele unei
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul de sub călcâiul nopții îmbătat de stelele unei înserări ieșite dintr-un tablou de Rembrand, iar tu te-ai strecurat nevăzută între două culori ținându-mi calea când eu studiam cu luneta luna ieșită din nori. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Floarea ruginii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
versuri de Goethe.Aerul rece din biserică,liniștea pătrunzătoare îmi întinseseră la maximum neliniștea.de pretutindeni,eram șpionat de ochii sfinților din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră dând viața sufletului.În vârful picioarelor
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Iubirea zbuciumata,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe. M-am restras încet,si,coborând treptele balconului,am bâjbâit spre ieșirea din biserică.Tot drumul spre hotel m-au urmărit sunetele liedurilor.Luminile firmelor colorau asfaltul în diferite nuanțe.Înserarea era o metaforă a Vienei.Orașul acesta îmi intrase în suflet,precum o peșteră în inima muntelui. Mirosea a primăvară,iar tinerii de pe podul așternut peste Dunăre,isi oglindeau în apă sărutul lor prelung.Mă grăbeam.Eram obosit de atâta
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să mai respiri În orele dezumflate De la marginea visului Sau ce teamă... Când îți înfiezi în fiecare zi Masca
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a îmbrățișării Cu mireasma de frunză putredă A înserării, Timpul acela înrămat într-o După amiază de duminică Expus pe umbra năruită a înverzirii ULTIMA ORĂ Cred că până-n ultima clipă Voi respira la subțioara fricii Ca puiul sub cloșcă sau ca animalul care se retrage Din fața pericolului, Cred
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EU, RAM ASCUNS Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu, ram ascuns sub umbra înserării Te-aștept să mi te-așezi peste oftat, Când luna își deschide-n largul mării Un ochi al răstignirii în păcat... Îmbracă-mă în stele și mă prinde Cu lanțul înrobirii, să nu pot Din lacrima durerii-a mă desprinde
EU, RAM ASCUNS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341277_a_342606]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NU MĂ VINDE IERNII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am adunat în mine mesajele plecării Din toamna răstignită pe-altare ruginii; Primește-mi gândul tainic pe-aripa înserării În care-ți scriu chemarea și tu nu vrei să vii... Nu știi ce port în mine, n-auzi ce cânt în zori Când neștiute umbre se-pleacă peste mine; M-ai îmbrăcat în doliu și mi-ai strivit culori
NU MĂ VINDE IERNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341256_a_342585]
-
de aur te-așterni în ninsoare Pe genele mele atinse de dor, Ascunde-te bine la mine-n răcoare Și prinde-mi o toamnă în galben decor! Te-aștept să-mi traduci cum suspină cocori Când aripa lor îmi atinge-nserarea, Îngână o ploaie de glas de viori În ultima notă ce-ngână uitarea... Tu uită-te-n mine să vezi cum te strig Și cum se adună dorințe de ieri! Hai, vino în brațe să-mi tremuri de frig Și
TU, ATINGERE VIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341274_a_342603]
-
VIEȚI HULIM - POEZIE DE POST Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Peste rugile ascunse în căușul disperării Flori de busuioc mai țipă în grădinile din noi Deslușesc nedumerirea și în umbrele-nserării În spovadă ne mai spală, de păcate, un șuvoi De iertări ce șterg vitralii sub luminile stelare Biete-aglomerări albastre, așezate-n prag de-amurg; Unde-i ruga să răsară din icoane și ce oare Le oprește să mai plângă, când
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
scris o partitură Din notele zălude ce mai cântau prin tei Cad picuri albi de ploaie și lacrimă pe gură Și stropii lor se-adună în verzii - ochi ai mei... Răspunde-mi la-ntrebarea parșivă ce mă stinge În spaima înserării, ascunsă-n ploi și vânt! Din ceruri de departe, o lacrimă mă ninge Cu amorțeala toamnei în taina din cuvânt... De ce mai cântă cerul pe ramurile goale Când frunzele-și adapă o sete din tăceri? Mai murmură o floare ce
MIREASĂ A LACRIMII DIN PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341283_a_342612]
-
rând în locul cu pricina. Bănuia că nu-i ceva curat, dar spera că încă mai este sub protecția vrăjii și nu i se poate întâmpla nimic rău. Totuși, teama îl cam încerca și luă în companie doi voinici. De cum căzu înserarea urcară pe metereze. Cercetară împrejurimile cu privirea, apoi se așezară la povești ca să treacă timpul mai ușor. Se întunecase de-a binelea când de după coama dealului se arătă roata lunii inundând întinderile cu razele sale pline de mister. Trecuse de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
și la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
de muzică ușoară românească, în mătasea sufletului melancolic! În glasul Mihaelei Mihai răsună vocea unui clopot de argint vibrat de o grindină de luceferi! Orice cântec al ei are sublimitatea unui lied romantic, magia florilor Reginei nopții, împrăștiind în zefirul înserării parfumul visului, dorului și iubirii; în toate cîntecele Mihaelei Mihai se desface un evantai sonor de muzicalitate a poeziei și de poezie a sunetului muzical. În vocea Mihaelei Mihai, acompaniate de un pian și o vioară urcă etosul iubirii, durerea
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
scriu să te împac ce mare eroare... să cazi la’ nvoială cu abisul (iubitor de pulberi, de fulgere frânte) cu mâna străină ce te-a smuls din rădăcină și necuvântului te-a dat spre „îmbălsămare” fără podoabe și fast.... coboară înserările-n fântână și eu veghez „vânzările” făcute-n taină de spoitorii vorbelor mărunte... mărunte... 18 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Când vorbele sunt mari / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013. Drepturi de Autor
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TE VOI CĂTA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=5vdrTZqszVA&feature=plcp&context=C3dadc4eUDOEgsToPDskLcqP7ufWfcC4uJLDml95HH te voi căta Te voi căta în clipele-nserării când viscoli-va iarăși iarna grea, și, răsărit din vămile uitării, te voi chema să fii din nou a mea. Să nu te temi de glasul de vântoasă ce șoșotește-in gard de mărăcini; îmbracă-te, iubito, în straie de mireasă
TE VOI CĂTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341478_a_342807]
-
se-mbie Alungă umbre din orbita-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
și florile acestea albe spînzurate pe garduri nu contestă pămîntul care le hrănește oricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă
MĂTASE CHINEZEASCĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342051_a_343380]