7,845 matches
-
la Iași, Craiova ,Cluj , Timișoara, etc. Creațiile soseau prin e-mail în număr din ce in ce mai mare , pe parcursul a șase luni , cât a durat concursul , premiile constând în sejururi la munte și la mare pentru câștigători (primele 4 locuri) și pentru câte un însoțitor al acestora , biletele fiind pentru câte două persoane. S-au dat și alte numeroase premii, constând în obiecte de artă , icoane de argint , tablouri , etc. Fiind prima ediție și cunoscând reticența sponsorilor la manifestările culturale, am vrut să demonstrez că
DIALOG CU JURNALISTA SI SCRIITOAREA LIGYA DIACONESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350808_a_352137]
-
de lumină în viață, destul de dificilă a persoanelor aflate în cărucior, a persoanelor lipsite de vaz, auz ori alte afecțiuni locomotorii, pe care statul român le ignoră vădit, lipsindu-i de cele mai elementare mijloace de subzistență pentru ei și însoțitorii lor, obligându-i să fie prezenți la comisia de expertiză periodic, pe cei aflați în cărucioare mobile, cu unul sau ambele membre inferioare inerte sau chiar lipsa. Ca si cand, din șase în șase luni, mâna sau piciorul lipsa ar crește la
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351669_a_352998]
-
doamna cea mai cochetă s-a consultat în privința culorilor...cea tinerică ne-a adus cafele, fursecuri...cea mai plictisită, a fixat ritmul de masaj al scaunelor. Văzusem și la noi șuvițare în folie...dar eu nu-mi făcusem până atunci. Însoțitorul meu alese nuanțele...le controla din când în când...de tuns, m-a tuns chiar el. N-aș fi zis că bărbatul acela inflexibil de la curs, e atât de îndemânatic. Eram ca o veveriță în captivitate. Nu pot descrie în
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
acest neajuns îl punea în imposibilitatea de a face față cerințelor învățământului universitar. În același timp, avea convingerea că ar fi o pacoste pentru colegii nevoiți să-l ajute, să-l sprijine permanent. Nu credea că se poate deplasa fără însoțitor, iar acest aspect ridica probleme majore, pe care nu le vedea rezolvabile. Arar mai primea câte un telefon de la Institut ori de la colegi de acolo. Singura mulțumire era că i se asigurase o pensie. Nu era de mare valoare, pentru că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
atent bolnavul. Nu dădea semne să se trezească. Ieși pe hol. Știa unde este baia. Acolo avea să se schimbe și să abandoneze pijamaua primită la internare. Coborî scările, aparent liniștit. Nu avea nevoie de bilet de externare, nici de însoțitori spre nicăieri. În schimb, avea o voință nebună de a se descoperi. Holul mare, de la parter i se păru imens. Întâlni un medic de pe Salvare și o targă cu un pacient accidentat. Apoi ieși în stradă. Nu știa încotro s-
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
așa-zișii prieteni hotărâseră acest lucru. Apoi își mai aminti că, îndrumat de unul dintre ei, vizitase un apartament unde întâlnise o tânără. Acolo împachetase un tablou și îl transportase la un local din marginea orașului. Îl lăsase, la îndemnul însoțitorului, într-un depozit. Mai departe îi trecu prin minte imaginea unei camere modeste, o garsonieră în care avea să locuiască și în care aștepta ordine. Mai știa că într-o noapte reușise să fugă de acolo și pornise, la întâmplare
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
Se ivise șansa de a mânca pe săturate, o vreme. Alese un restaurant în centrul orașului și comandă o friptură. La masa alăturată se așezaseră două persoane, un bărbat de aproximativ șaizeci de ani și o femeie destul de tânără în comparație cu însoțitorul ei. Simți că îl priveau insistent. Începu să se întrebe dacă ceva este în neregulă cu el, însă păstră un aer de indiferență. - Acesta nu este omul cu tabloul? zise femeia pe un ton destul de tare. - Ți se pare, dragă
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
aibă de cheltuială pînă lua legătura cu familia lui. Vorbea destul de bine romînește, făcea afaceri cu mobilă, era înalt, robust, cam arab după ten și graseia leneș, ca toți francezii. A venit la masa noastră, lăsîndu-i singuri pe cei doi însoțitori ai lui, și privirile i-au căzut din prima secundă pe Lizuca. Se aprinsese la față ca un rac scos din cuptor. Lizuca, cu punga în mînă, încremenise de emoție și ochii ei mari i se umeziseră de emoție. Cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
că, într-adevăr, nu are nimic la plămâni. Urmează drumul înapoi spre teribila asistentă, care iar este singură și stăpână: - Acum te plimbi și cu căruciorul? Acesta este numai pentru adevărații bolnavi, nu pentru toți închipuiții! A fost ajutată de însoțitorul căruciorului să se așeze din nou pe acel pat spre totala nemulțumire a asistentei reformiste. Ar fi vrut ea să zică câte și mai câte, dar iar a intrat doctorița, și a lăsat ''ciocul'' mic. De data aceasta medicul a
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
a întregului popor român”. Faptul că puternicul sentiment al istoriei va fi germinat în vremea copilăriei sale la Verșeni, îl va fi determinat pe prozator să-i aducă, vremelnic, pe Nicoară Potcoavă, eroul din romanul cu același nume, și pe însoțitorii săi în preajma satului bunicilor. La Davideni (de aici se trag neamurile bunicii sale materne), sat megieș cu Verșenii, despărțit de acesta prin râul Moldova, Nicoara, rănit, a fost adus de credincioșii săi însoțitori pentru loc de adăpost și prilej bun
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
din romanul cu același nume, și pe însoțitorii săi în preajma satului bunicilor. La Davideni (de aici se trag neamurile bunicii sale materne), sat megieș cu Verșenii, despărțit de acesta prin râul Moldova, Nicoara, rănit, a fost adus de credincioșii săi însoțitori pentru loc de adăpost și prilej bun de îngrijire a rănilor de către o vrăciță renumită a locului, presvitera Olimbiada. Câțiva din oștenii lui Nicoară, aflați în acest sat situat într-o simetrie perfectă cu Verșenii, trec Moldova dincoace și participă
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
pentru cei ce ajungeau din România la Paris - era un om minunat! A fost norocul lui nea Mitică și al prietenilor săi! Frânturi de viață la Paris, pe strada Ribera Misiunea greco - catolică unde urma să ajungă nea Mitică împreună cu însoțitorii lui se afla la Paris, pe strada Ribera; era cunoscut de toată lumea faptul că în acel lăcaș binefacerea era la ea acasă, că domnul Zăpârțan era părintele tuturor românilor care ajungeau la Domnia Sa. Când își dădeau întâlnire la sediul misiunii
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
prezentat după aceeaactualitatea eliberată de exploatare, progresul economic, tehnic și cultural, viața nouă ce se construiește în era socialistă, în drumul spre comunism” Ideea din acest pasaj , preluată de noi din adresă, se completează și se amplifică în procesul verbal însoțitor:-“Un punct de răscruce îl constituie data de 23 august 1944, care deschide României calea spre socialism și comunism” In finalul procesului verbal, se mai fac precizări suplimentare: “Verificând întreaga lucrare Rusidava-Drăgășani, am constatat că nu conține nimic din ceea ce
MONOGRAFIA MUNICIPIULUI DRĂGĂŞANI ŞI ISTORIA TIPĂRIRII EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356950_a_358279]
-
va interesa de mine, chelnerul îl va trimite la teatru în timp ce eu mă voi duce la gară. Ha, ha! În tren avea locul 9 la cușetă, jos dar îi spusese controlorului că va dormi la 10, sus, lucru cu care însoțitorul său fusese bineînțeles de acord, pentru ca în final să se răzgândească, rugându-l pe acesta din urmă să nu se supere. Călătorea cu un maramureșean în vârstă și cumsecade care nu făcu nici o obiecție, deși în mintea lui își spuse
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce, nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar ca să‑și ascundă supărarea și să braveze în fața însoțitorilor ce așteptau vorbele astea cu bale bogate invadându‑le gura. Chiar dacă Vasile vorbea în felul acela ca să nu trezească bănuieli care să‑i aducă necazuri, el fiind unul din acei nemulțumiți de viața dusă sub regimul comunist, erau lucruri adevărate
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
acest noroc al meu în luna octombrie a anului trecut, când, prin intermedierea altui generos intelectual basarabean, conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, mi s-a întâmplat să-l am - nemeritat pentru statura mea de vizitator comun - drept cald și volubil însoțitor cultural în centrul metropolei basarabene, pe Aleea Clasicilor, chiar pe Dl. Vlad Pohilă, ghidul specializat pentru muzeele de artă de la Moscova și Leningrad/Petersburg, cu celebrul Ermitaj (postura remarcabilă din timpurile cele văratice ale vieții sale). Dar grația care mă
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
și noi, oricât de nepregătiți și grozav loviți, zece luni am rezistat tătarilor, atunci când regatul nostru nu avea aproape deloc cetăți și apărători”13. Valoarea și eficiența militară recunoscută a acestor călugări-ostași (era vorba de numai 50 de cavaleri cu însoțitorii lor) aduși în Banatul de Severin rezultă și din privilegiile cu totul speciale acordate prin așa numita Diploma Cavalerilor Ioaniți15în 1247, document de o importanță excepțională pentru descifrarea unor realități politico-militare și social-economice din țara Severinului, precum și din celelalte părți
DR. MITE MĂNEANU, ŢARA ŞI CETATEA SEVERINULUI IN EVUL MEDIU(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346005_a_347334]
-
reduse, ca și dimensiune, poetul se pricepe să le condenseze sensurile, să le facă să strălucească, să trimită mintea în locuri nebănuite, să probeze erudiție și talent, să devină vulcanice, prin intensitatea arderii. Poezii precum Vin, mamă!, Tata, Vom fi însoțitorii universului, Să știi, Ți-am adunat risipirea, sunt nostalgiile lumânării care arde în ultimele sale picături de ceară, cu nădejdea că lumina-i va fi purtată departe, către infinit. Nostalgii tulburătoare, nuanțe minulesciene ori chiar shakespeariene, conferă întregului un aspect
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți ceilalți 11 frați ai tatei, după căsătoria fiecăruia în parte. Averea asta a fost, printre altele, și marele meu necaz. A cântărit greu în „dosarul” însoțitor al actelor mele pe oriunde mergeam, la diferite școli. A fost o frână groaznică în evoluția mea intelectuală și, în aceeași măsură, a fraților mei... Cu toate acestea, una peste alta, viața în familie, toată copilăria și adolescența, au fost
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
și rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor. Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură șase bărbați tineri având în mâini săbii romane, pumnale Jambia, dar și acele ,,sica”, acea armă foarte căutată printre briganzi însă și printre însoțitorii caravanelor. Cei doi n-ar fi avut nicio șansă. Perșii se ridicară fulgerător și scoaseră din teacă temutele săbii persane ,,achinaches” și se așezară spate în spate. Tinerii așteptau acum doar un semn. Hasim însă ridică mâna pentru ca nimeni să
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
din îndemnurile supreme s-ar putea formula astfel încearcă să fii ceea ce vei deveni iată Eu Cel ce sunt Eu singurul care sunt” Fiecare pas înseamnă devenire, fiecare element ambiant înseamnă clarviziune existențială, înseamnă treaptă pe destinul Poetului, oglindit de însoțitorul său la bord, scribul. Acest poem este alchimia existențială a creatorului de cuvinte potrivite, ideatica lui Eugen Dorcescu. Drumul spre Tenerife devine parte spirituală, devine un al treilea Eu, în această operă, în triptic viețuitor: „drumul gonește mă dă deoparte
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
mai puțin importante, dar triada în permanență simbiotică , eu-ul poetic, scribul și drumul, sunt diagnosticate pas cu pas în devenirea lor. Dialogul cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
stare de liniște sufletească, dar și de nostalgie și amintire a vremurilor din copilăria trăită plenar, sub oblăduirea părinților iubitori (Semn heraldic). O temă recurentă este timpul, prezent sau sugerat, în majoritatea creațiilor, prietenul cel mai apropiat al poetei și însoțitor permanent în tot ceea ce a întreprins, chiar dacă acum este surprinsă de trecerea lui inexorabilă („E greu de presupus/Când s-au dus anotimpurile/ Fără să-mi dau seama!”) și încearcă să-l ignore, bucurându-se de orice „toamnă” pe care
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
niciun fior pentru ele. De ce tocmai acum, când fetele sale dau un examen important al vieții lor de elev, trebuie să mai adauge pe lângă emoția examenului și alte emoții? Cele trei ore de examinare pentru Condurache ca și pentru ceilalți însoțitori ai concurenților au fost ca un chin. El era sigur, că fetele vor lua cu brio această olimpiadă, dar nu garanta locul pe care se vor situa. Nu numai ele s-au pregătit și pot fi bune la matematică ci
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
o stare de liniște sufletească, dar și de nostalgia și amintirea vremurilor din copilăria trăită plenar sub oblăduirea părinților iubitori (Semn heraldic). O temă recurentă este timpul, prezent sau sugerat în majoritatea creațiilor, prietenul cel mai apropiat al poetei și însoțitor permanent în tot ceea ce a întreprins, chiar dacă acum este surprinsă de trecerea lui inexorabilă („E greu de presupus/Când s-au dus anotimpurile/ Fără să-mi dau seama!”) și încearcă să-l ignore, bucurându-se de orice „toamnă” pe care
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]