1,710 matches
-
la semnat hârtii pe care nu avea vreme să le citească ori, dacă le citea, nu pricepea mare lucru din Înșiruirile de cuvinte. Din gura ce se Închidea a Văii Puțului năvăliră câțiva băieți. În urma lor, Valea Își potolea zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar răutatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prefăcea a fi oarecare, Îi spusese că, oricum, el nu se ducea acasă În seara aia, ci la văru-său, așa că n-ar fi fost nici o nenorocire dacă ar fi ocolit nițeluș pe ulița ei și-ar fi apărat-o de Înspăimântătoarele potăi. Lui Ectoraș Îi era o frică aproape nefirească de câini, Însă atunci se simțise mai bărbat decât oricând și se știa gata să le ia beregățile cu dinții. Din fericire, ca să ajungă la casa așezată pe o uliță de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc după atâta vreme de hălăduit În sălbăticia pădurii, departe de Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin de afară făcu să freamăte copacii, urlând prin streșinile acoperișului atât de straniu, încât ai fi zis că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os în grumaz. Fața îi șiroia de lacrimi. — În momentul ăsta, nu mai contează dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dăduse naștere la comentarii care aveau să circule, din casă în casă, iar misionarii știau foarte bine ce val uriaș și inspirator se putea forma pornind de-aici. — Ai văzut, Sotan? — Da, m-a impresionat foarte mult. — Religia asta e înspăimântătoare. — Ba bine că nu. Te pune cu-adevărat pe gânduri. Unul dintre vorbitori e un om de vreo treizeci de ani, câtă vreme celălalt era mult mai vârstnic. Păreau a fi tată și fiu. Aveau ceva aparte, ce-i deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar pajii care-l slujeau păliră cu toții. Dar probabil că nu stătură nemișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi izbucniră și ei în râs. Faptul de a spune asemenea lucruri de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit al lui Nagayoshi. Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete, și i s-a dat stăpînire. 7. După aceea, m-am uitat în vedeniile mele de noapte, și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
un om de munte. Un om al pământului. Era ca un vierme de mlaștină. —Ăăăă, poate vrei să ne povestești mai pe larg, a sugerat Clarence cam agitat. într-un târziu, a vorbit și Josephine. Auzind-o, părea mult mai înspăimântătoare decât te-ai fi așteptat judecând după înfățișarea ei inofensivă. Deci asta e povestea vieții tale, John Joe? El a dat ușor din cap. Dar nu ai spus nimic de cele două sticle de coniac pe zi pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă forțez să merg pe jos prin lumina soarelui de dimineață până în Avenue A fiind convinsă că exercițiul fizic era una din cele mai grozave căi de a reveni la normal. Dar n-am reușit. Străzile îmi păreau amenințătoare, înspăimântătoare. O lume SF. Simțeam că oamenii care se treziseră la ora aia - ora șase într-o duminică dimineața - se întorceau și se uitau după mine. Simțeam că toți ochii din New York sunt ațintiți asupra mea, urându-mi, dorindu-mi răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Maraton. Eu nici măcar nu văzusem Omul Maraton, dar asta nu conta. Auzisem destule despre filmul ăsta ca să mi se întoarcă stomacul pe dos la gândul vulnerabilității mele la durerea îngrozitoare pricinuită de mâinile și uneltele de forat ale acelui om înspăimântător. —Așa... De-acum trebuie să-ți fi amorțit gura. Dentistul O’Dowd a întrerupt fimul horror care rula în capul meu. — Deci să ne-apucăm de treabă! Ce... ce înseamnă exact obturarea de canal? Preferam să știu ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era perfect. Eram numai bună pentru postul ăla! — Ce vrei să spui? —Ei, știi tu: fondul de ten de două degete de culoarea portocalei, gâtul alb, zâmbetul înspăimântător de fals, linia chiloților vizibilă. Ca să nu mai pomenesc de auzul selectiv. Aș fi fost spectaculoasă! Am exersat din greu, Rachel, a continuat ea în timp ce buza de sus îi tremura. Sincer! M-am purtat oribil cu toate femeile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om modern. Pe scurt, era convins că sfârșitul lumii era la doi pași, sub forma holocaustului nuclear, și că era de datoria lui de creștin să facă public acest lucru. Predicile sale pe tema respectivă fuseseră încărcate de o înflăcărare înspăimântătoare și atât de plină de viață, încât reverendul se alesese cu exilul la Waterswick. Acum, în timp ce vâslea pe canal și intra în Eel Stretch, tuna și fulgera în tăcere împotriva contracepției, a avortului și a relelor provocate de promiscuitatea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gândea însă la duplicatul expediat, peste capul lui, direct împăratului, atunci îngheța de frică. Acel MEN, autorul raportului, nu și-ar fi permis să facă asta, dacă ar fi fost doar un simplu informator. Rămânea valabilă doar varianta cea mai înspăimântătoare. Acel MEN era însuși temutul „ochi” al împăratului. Ledoulx trecu atât de repede de la furie la spaimă, încât îl apucă vertijul. Părăsi cabinetul. ― Julien! țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe fata împăratului... În lumina soarelui care trecea prin vitraliul ferestrei, Manuc cerceta desenele celor două cupe comandate încă din iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea. Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată în săgetarea unei lacrimi. Și-o șterse cu podul palmei și o azvârli înciudat. Chipul mamei îi apăru cu o mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe cât de fulgerătoare, pe atât de profundă. Contele scoase un urlet teribil. Sângele șiroia din mâna lui și curgea de acum pe birou, peste călimara din cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și tocmai atinsese puntea raiului, ținând-o strâns de un capăt, îl scăpă repede auzind acel urlet. ― Fugi, fugi! Hai, mișcă, Hermelinule! Vine! Îl aud deja cum urcă. Hai, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
reține când el se ridică în picioare și se îndreptă spre ieșire. Afară, vântul continua să plângă molcom. Era frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o știa. Mai avea apă pentru o zi. Apoi aveau să vină delirul și moartea; cea mai înspăimântătoare dintre morți, cea de care tuaregii se tem chiar din ziua când se nasc: moartea de sete. Ajamuk privi cu un ochi critic înălțimea soarelui și studie cu atenție marginile salinei: — în mai puțin de-o jumătate de oră or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]