2,199 matches
-
aș vrea să vină ziua, să se arunce-în noapte, S-o spulbere-în lumină cu hăul ei cu tot, Să îi ridice valul cel negru că de moarte, Sub care, de o vreme, visa, eu nu mai pot. Referință Bibliografica: Mă înspăimânta noaptea / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MĂ ÎNSPĂIMÂNTĂ NOAPTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375163_a_376492]
-
să se țină ca o umbră de fiecare, ne analizează la sânge totul, chiar și interiorul invizibil al trupului nostru, ba chiar și gândurile pe care ni le vede tridimensional ! Desigur, acest lucru ne deranjează pe mulți; el poate ne înspăimântă cel mai serios și deseori ne face să roșim speriați înlăuntrul sufletului nostru, dar... asta este! Totul se revelează clar, implacabil, fără nici o scăpare, de sus în jos, de jos în sus - și fără drept de apel ! De ce vă mirați
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
-o dată, întuneric. Despre niciun război din lume nu se vorbește atât de mult, cât se vorbește despre bătălia spirituală care a avut loc pe Dealul Golgotei. Niciun cutremur de pământ, nicio catastrofă sau uragane, erupții ale vulcanilor, nu au înspăimântat Iadul așa cum a făcut-¬o jertfa lui Iisus. La jertfa Sa, nu doar pământul a fost zguduit din temelii, ci întreg Cerul a fost zguduit de durerea Fiului celui Sfânt. Dar mai mult, locuința morților și adâncul s-¬au cutremurat
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
a făcut-¬o jertfa lui Iisus. La jertfa Sa, nu doar pământul a fost zguduit din temelii, ci întreg Cerul a fost zguduit de durerea Fiului celui Sfânt. Dar mai mult, locuința morților și adâncul s-¬au cutremurat, s¬-au înspăimântat. Sunetul ciocanului care au bătut cuiele în crucea de pe Calvar, a răsunat nu doar pe întreg pământul, ci l¬-au auzit și morții din morminte și chiar demonii și¬-au dus ghearele la gură de furie și frică, recunoscând în
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
noastră! - Dar tu cine ești, cavaler al nopții?- strigă Arnăutu. - Sunt prințul Paloș și am trăit în lumea voastră! Duceți-vă înapoi și apărați-vă ținuturile de vrăjmaș, așa cum am făcut-o eu! - Deci tu ești năluca legendară care a înspăimântat turcii în bătălii!? Legenda ta va muri odată cu tine! - Dacă nu vă întoarceți, veți cunoaște furia mea! - ridică acesta paloșul care străluci în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să-l atragă în cursă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
a zis că vine mereu la Cluj, că eu acolo locuiesc. N-am dormit deloc din cauza lui... dar a fost bine și mi-a plăcut. Ș-atunci să te mai măriți!? Marieta rămăsese mută. Ce-i spunea femeia aceasta o înspăimânta. Chiar așa să fie? Dacă n-ar fi adevărat de ce s-ar „spovedi”, că n-are niciun interes și nu vrea s-o întărâte. Acum o vede pentru prima dată, nu-i știe relația, nici că-i bărbatu-său. Pentru
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
negru și exploatare iar pe de altă parte există legi atât de stricte pentru diverse infracțiuni. Imaginea pe care eu o aveam în minte cu privire la Germania înainte de a veni aici a căzut acum am o cu totul altă părere. Mă înspăimântă forța și zelul cu care pe cât le e posibil oamenii se calcă în picioare unul pe altul mă refer la exploatarea ființei umane ce am întâlnit-o aici. Dar ce să-i faci există și speranța că dacă învăț germana
ALFABETUL EMIGRANȚILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372090_a_373419]
-
Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-o sală imensă. Dar, Carminei nu-i păsa nici măcar de vântul care face pădurea să vuiască și nici de pustitatea care ar fi înspăimântat pe altcineva. Crengile uscate care umple pădurea, trosnesc sub pașii ei. Nu fuge de nimeni! Sau poate ca da.Simte nevoia de a pleca. Unde?îi vuiesc gândurile.Departe, cât mai departe. O nevoie absurdă și de neînțeles pentru familia
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
vechi la care pelicula de șaisprezece milimetri începe să ardă, iar eu (iarăși mă întreb: care eu ?) mă simțeam împins din ce în ce mai departe de spațiul ciudat de ireal aflat încă sub mine. În acel moment am văzut ceva care, în loc să mă înspăimânte, m-a bucurat la culme. Bunica mea după mamă, moartă de un an de zile, apăru ca din senin lângă mine. Deși n-o recunoscusem la început, instinctiv am știut că este ea. Ciudat mi s-a părut faptul că
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
de sinceritatea deplină a experienței, a trăirii (să se vadă, pentru o solitudine aproape malignă, pentru depresie, Weeekend cu ferestre închise, sub pat). Pe de altă parte, abisul metafizic o fascinează (altfel spus, o atrage și, în același timp, o înspăimântă) pe prozatoare. Nu are, totuși, tăria de a-l confrunta (« Le silence éternel de ces espaces infinis m'effraie » - Blaise Pascal). Dar nici nu-l poate, pur și simplu, ignora, nu-l poate uita, știe că el există și pune
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
deslușea prin desime trecerea grăbită a vreunui vătui, saltul năuc al vreun iepure ori vreo împenată care-o țintea cu privirea când își sorbea căușul cu răcoare la izvor. Totul îi plăcea în lumea ei! Nimic din pădure n-o înspăimânta, doar îi cunoștea toate semnele, toate zvonurile. Ei bine, într-una din zilele astea de umblet se afundase binișor printre copaci. Un vânticel prielnic zviduise de umezeală cărările, acestea părând acum ca desenate, adevărate linii luminoase, căi printre copaci. De
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
fericire ce-i exploda în piept. - Vino! Repede!... Doamne, cât de limpede e acum totul! Carlos, vino cât poți de repede, te implor! Lea sughița de plâns și simțea că nu va mai putea respira decât în brațele lui. Se înspăimântă la gândul acela și intră într-o criză de panică din care ieși cu ajutorul vocii liniștitoare și dragi care o ghidă expert către seninul cerului și dulceața iubirii tămăduitoare. Mică, palidă și speriată, Lea tremura cu telefonul lipit de obraz
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Cărare să croiești printre-ai durerii stâlpi. Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase, Tu uită-te la florile din câmp! Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase, Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adună Și razele de luna să-ți fie al nopților trofeu. Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite, Privirea să
INDEMN de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375762_a_377091]
-
încercat să muște din carnea Să. Așa a proorocit Isaia: "Tu iadule te-ai înfricoșat când L-ai întâlnit pe El". Iadul s-a înfricoșat pentru că a fost învins. S-a înfricoșat pentru că a fost făcut de rușine. S-a înspăimântat pentru că a fost distrus. S-a înspăimântat pentru că i s-a luat puterea. S-a înspăimântat pentru că este acum neputincios. Iadul a luat un trup și a descoperit pe Dumnezeu. A luat pământ și a descoperit Cer. A luat ce
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
a proorocit Isaia: "Tu iadule te-ai înfricoșat când L-ai întâlnit pe El". Iadul s-a înfricoșat pentru că a fost învins. S-a înfricoșat pentru că a fost făcut de rușine. S-a înspăimântat pentru că a fost distrus. S-a înspăimântat pentru că i s-a luat puterea. S-a înspăimântat pentru că este acum neputincios. Iadul a luat un trup și a descoperit pe Dumnezeu. A luat pământ și a descoperit Cer. A luat ce a văzut și a fost copleșit de
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
L-ai întâlnit pe El". Iadul s-a înfricoșat pentru că a fost învins. S-a înfricoșat pentru că a fost făcut de rușine. S-a înspăimântat pentru că a fost distrus. S-a înspăimântat pentru că i s-a luat puterea. S-a înspăimântat pentru că este acum neputincios. Iadul a luat un trup și a descoperit pe Dumnezeu. A luat pământ și a descoperit Cer. A luat ce a văzut și a fost copleșit de ceea ce nu văzuse. O moarte, unde-ți mai este
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber. Am scuturat de câteva ori capul, încercând să-mi fac puțină ordine în minte. Totul se petrecuse în real sau nu fusese altceva decât o fabulație în conștient, ca
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
merge/înlăuntrul meu,/tu/un strop din viața veșnică/sărutând valurile, vântul" (Un éclair d'éternité). Pe lângă vocea timpului și a minții, autoarea aduce în prim plan “a treia voce”, aceea a sufletului ca vector/simbol. Știm că sufletul se înspăimântă când intră în trup, iar trupul când sufletul pleacă. De aceea a apărut arta ca tămăduire a înfiorărilor, folosindu-se de graiul inimii, năzuitoare spre Dumnezeu. Întrucât sufletul-spirit, chipul divin, nu are nume, înnumirea sa e în sarcina poetului-șaman, prin
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
și-n acea clipă se produse o scânteie ca un fulger urmat de o pocnitură asurzitoare și diavolul crapă ca după o explozie și dispăru în pământ. Femeia surprinsă de propria-i acțiune curajoasă și de rezultatul acesteia se retrase înspăimântată în așternut. Se temea că l-a deranjat peste măsură și se va întoarce cu furie împotriva sa. Între timp Pătru alergase călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luase muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
în bezna cea profundă, trebuiau să scoată la iveală Piatra Sacră, păstrată în adâncurile Muntelui Sfânt, pentru a face lumină și a da căldură, pentru a dărui sănătate și vindecare, celor mai puțin favorizați de soartă, precum și pentru a-i înspăimânta pe venetici, născuți din colb de copite și mâncători de păstramă crudă, bătucită pe crupa calului, ce pofteau cu nesaț la acel pământ binecuvântat de Creator- Ținutul Geto-Dacilor. Aceștia, trebuiau să privească la Sfântul Arc Ceresc, cel într-o mie
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
mai tare, Nici rana ce mă-mpiedică s-alerg, Ci cum mă vezi pe mine-ntre fecioare Și ce fac eu, mai mult să Te-nțeleg. Nu vremea, anii, clipe, lipsuri, boală, Nici anotimpuri, stări și răni în trup Mă înspăimântă. Ci trăirea goală Și ce loc Doamne-n trupul Tău, ocup! 23/08/2013, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Frământări / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu
FRĂMÂNTĂRI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374173_a_375502]
-
corabie tot ceea ce este inutil ori apasă greu pe structura în derivă și în dezechilibru a corabiei. O corabie mai ușoară are mai multe șanse de a ajunge la mal, de a se salva. Rămași în ceață acestui apus ne înspăimânta ideea întoarcerii printre umbrele și stafiile veacului în care au curs fluvii de sânge și s-au vândut suflete și conștiințe mai mult decât oricând în istoria lumii. Ne înspăimânta gândul că au mai rămas atât de puțini oameni simpli
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
pe șoseaua întortocheată .Admirăm uimiți feeria albă de afară.Brazi înalți,încărcați de promoroacă, stau adormiți la stânga și la dreapta peisajului de basm. Ninge cu fulgi mari într- o priveliște de alungat tristețea.Poate doar hăurile adânci să te mai înspăimînte. La un moment dat, mașina se oprește într-un sat cățărat curajos pe munte.Ușa se deschide și liniștea dispare ca prin farmec. - Dar urcă odata Jagardel, c-am înghețat aicea! se-aude de afară o voce răgușită de tutun
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori. E o erupție de suferință omenirea Și gândurile se înspăimântă în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: PLÂNGEA PĂMÂNTUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]