1,110 matches
-
deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre colina din dreapta: ochi ieșiți din orbite, Încăpățânați, goi, curajoși, Încordați, impasibili, bănuitori, precauți, Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina despre care un pictor de acuarele ar fi spus că era nespus de frumoasă și care Îi Învăluia ca un giulgiu anticipat, În tonuri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
podoabe antice și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă armură cenușie, pe jumătate medievală, pe jumătate futuristă (luate de unde le găsise: Orozco și Diego Rivera fuseseră iar jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei. Iar pe jos amestecul a trei umbre imperfecte forma o singură umbră, Întunecată ca o profeție. Faulques a facut câțiva pași Înapoi, cu pensula Între dinți, privind rezultatul. Era bine, și-a spus, satisfăcut. Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor eonilor Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau Tenebrele exterioare, unde vor fi puși În slujba ordinii viitoarel 96. Urmează o nouă creație, prin Logos, și de această dată ea este conformă cu imaginea Pleromei 197. Creația are loc sub
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
preocupat item 10 anxios item 8 mâhnit item 15 deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16 amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniștit item 24 panicat item 20 melancolic item 3 fără speranță item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11 necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoșat item 25 supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17 îndurerat item 18 disperat item 23 Posibilitățile de răspuns ale subiecților la fiecare din
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
întâmplării. Modul în care Ă cu o lașitate care adesea ar putea fi numită curaj Ă își asumă libertatea merită o analiză minuțioasă. Dar, în prezent fiind, el înșală tocmai prezentul, căci nu este dispus la nici o angajare față de el. Înspăimântat că proprietarul ar putea să-l dea afară, își reduce existența la acest fapt, orice s-ar spune, derizoriu. De unde altfel o afirmație care ar putea părea dezarmantă: „Mi-am clădit, mai bine zis mi-am întemeiat existența pe o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru că și dumneavoastră sînteți aici...! Atunci cine?! Că de bătut a bătut. Dar cine? (se aud din nou bătăi, dar mai puțin apropiate; Vecin 1 continuă analiza) Dar, mai ales, de unde? Din apartamentele noastre? Nu. Din celelalte, vecine cu noi? (înspăimîntat) Sau alți vecini s-au mutat în apartamentele noastre? Maria: (încercînd o explicație) Poate că nu... poate că cineva a bătut un tablou în perete... Vecin 1: Nu, nu, asta nu era o bătaie... artistică... Hm! Curios lucru! (îi e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care se îndreaptă poeta este cel al copilăriei și al satului: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi./ Îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul gălbui/ Înspăimântată când o pasăre întârziată/ Se zbate între mine și-ntre pui." Se evocă obiceiuri de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu plinul înaintea nuntașilor, în timp ce: "Lăutarii obosiți și negri,/ zic un cântec nou de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ridică, tăcută, arzătoare, îl privește pe Trigorin în ochiul viu prin care nu cere nimic. Arkadina fuge apoi în culise și revine cu aceeași îngrijorare, nemaiprididind, îngenunchează, îi pune lui Trigorin mâna pe frunte. Dincolo de perdeaua din stânga se aude șoapta înspăimântată a Ninei. Și tot de acolo, peste o clipă, se ivește în scenă mașinistul cu mânecile suflecate... Rămâne drept, îi cercetează de la distanță ochiul larg deschis și fix, apoi se alătură Arkadinei. Încearcă să-l salte pe Trigorin de umăr
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre dezlănțuiri furibunde, spre confruntări încrâncenate în dorința salvării condiției umane ajunsă la ultimile faze ale degradării. "Zgomotul" celor ce mimează mecanic și absurd viața copleșește în câteva scene sala, în timp ce privirea înspăimântată a eroilor paralizează respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Azimioară. Iar din anul III, am avut șansa să vină la catedră Radu Penciulescu . În ultima vreme, în toată lumea se descoperă noi maniere de expresie artistică, noi tendințe de a face teatru. Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră? Eu fac teatru înspăimântat de teatru. Fac teatru îndrăgostit de teatru. Fac teatru încercând ca teatrul să nu însemne numai un mod de a izbuti lucru care până acum mi se părea foarte important ci și un mod de a pierde! îmi doresc să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aibă experți. Nimeni nu e expert în tot! Același lucru în cazul experimentelor nucleare: e absolut idiot să se ia decizia de a relua experimentele nucleare plecînd de la o expertiză exclusiv militară, atunci cînd ceea ce trebuie aflat e cît de înspăimîntată e comunitatea internațională, din motive care privesc simultan bomba și cancerul, și cît de incapabilă de a gîndi, cu atît mai mult cu cît spera în van și în mod puțin naiv în dezarmare prin tratatul Start, prin negocierea aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Hai să terminăm cu jocul ăsta, a spus Marcu. Prea e... Nu-și găsea cuvintele, dar toți știau la ce se referă. Bine, a spus Radu. Ăsta-i nebun. Dă-l încolo. Mai și-ajun-gem la pîrnaie din cauza lui. Părea cumva înspăimîntat. Și ce joc jucăm acum? a spus Alin, de parcă aterizase de pe o altă lume. 20 După aia, le-a trecut cheful de joacă. De fapt, pe Alin l-a apucat cheful de un joc pe consolă. Nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în special pe Nelson, student la Universitatea Kent și proaspăt dependent de droguri. Nici la bătrînețe, Rabbit nu-și poate transforma caracterul labil. Retras în Florida, împreună cu Janice, eroul are o relație cu Pru, soția fiului său, Nelson, după care, înspăimîntat, întocmai ca în junețe, fuge de acasă. Existența lui Rabbit se încheie, într-un fel, ciclic: el o salvează pe Judy nepoata lui de nouă ani de la înec, în contrapartidă simbolică la accidentul Rebeccăi din primul volum, și moare jucînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de mai mulți ani (aflată, în realitate, în căutarea monstrului medieval), și Hugh James, un profesor de la Oxford, insur gent vînător, la rîndu-i, al "mortului viu", de multe decenii. Vlad Dracul (ori "Drakul", cum îi spune, la un moment dat, înspăimîntat, unul dintre personaje) este finalmente distrus cu ritualuri voodoo și incantații teurgice. Ultimul nivel cronologic este cel al anului 2008, cînd naratoarea maturizată participă la o conferință internațională (ca istoric ea însăși) și are surpriza să primească o carte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de călugărul etnograf între 1550 și 1555. Citatul următor face parte din cartea a XII-a, consacrată povestirilor aztece despre cucerire. Pentru a situa episodul, amintim că mica armată a lui Cortes acostează, în 1519, în regiunea actualului Veracruz. Dezorientat, înspăimîntat, împăratul Moctézuma trimite mesageri pe care spaniolii țin cu orice preț să-i impresioneze. Or fi zei, or fi oameni? Istoricii nu au la dispoziție date care să le permită să stabilească exact care era convingerea intimă a împăratului. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că el nu poate fi ucis, fiindcă "s-a schimbat". Metamorfoza este uluitoare: "chiar atunci, într-o liniște și-o înmărmurire ce cuprinse toată încăperea, se putu vedea intrând în sala tronului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scop clar, este deconcertantă. Mai multe voci formulează cereri în disjuncție unele față de altele, până când concretețea infamă a numelui Moțoc se aprinde "ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: "Capul lui Moțoc vrem"". Înspăimântat, boierul îl roagă pe vodă să intervină în favoarea lui: "Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sunt boier mare; ei sunt niște proști!". Sadismul cinic al domnitorului curge ca veninul de viperă, mai ales că acela
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de culoarea nopții însăși". Silueta are contururi fantomatice în mintea înclinată spre bizarerii a femeii (ea însăși descrisă, prin contrast, în tonuri albe, dar la fel de spectrale), care-l îndeamnă, înspăimântată, să plece. Nepăsător, Dinu o îmbrățișează, iar zeul tuturor neliniștilor, "frigul, care-o mângâia cu degete reci prin haina subțire, o privi râzător și sticlos prin miii lui de ochi". Episodul de amor se consumă sub amenințarea pericolului, ceea ce-l
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația înspăimântată, cu parfum agonistic, pare inutilă: "Mă zvârcolesc fără putere, cu vinele plesnind și cu răsuflarea retezată; ochii imenși și neclintiți [...] mă privesc atent, cu o crudă și satisfăcută curiozitate și caracatița râde, râde cu glas omenesc". Limpezirea perceptivă aduce cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și n.n.) și cai în diferite puncte ale Orașului formau cortegiul trist al străzilor acestui Oraș”. Cum s-au ferit de moarte puținii locuitori ai Bârladului care au avut curajul de a rămâne în oraș, ne spune tot Bontaș: „...lumea înspăimântată stătea ascunsă ca în gaură de șarpe (subl.ns.). Nimeni nu se vedea pe străzi. Putem spune că Orașul avea aspectul unui oraș complectamente pustiu de lumea civilă”. Din această frază am tras concluzia că morții de pe străzi evocați de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bun l-am dat în ultimul episod al serialului cu aceeași temă dedicat județului Fălciu, când un grup de hoți cu stea roșie pe bonetă atașat CAlC-ului de la Bârlad, pescuia cu trotil pe liniștitul Prut, tulburând liniștea pașnicilor și înspăimântaților locuitori, dar și spărgându-le sticlele de la geamuri datorită bubuiturilor. Trecând la subiect, trebuie spus că refugiații puteau fi categorisiți în trei ramuri: 1) Cei care CHIAR doreau să se repatrieze (foarte puțini!); 2) Cei care nu doreau să plece
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
of William Blake, "Pictor Ignotus", dar epitetele ornante individualizează descrierea altminteri clișeizata: "Stând, într-o seară, lângă ușa dinspre grădină să din Lambeth și ridicând, întâmplător, privirea, el văzu o figură îngrozitoare, "solzoasa, pătată, teribilă", coborând scările către el. Mai înspăimântat decât oricând, fugi imediat din casă" (1880, I, p. 128). A doua viziune pare a se desfășura în trena precedentei, este narata de Blake însuși și este citată în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lor. Viitorii istorici politici ai secolului al XX-lea vor aminti, sperăm, cele mai bizare cazuri ale acestui potențial de violență extremă al (așa-zișilor) oficiali ai statului modern: violarea sistematică a femeilor de către soldați, adesea de față cu bărbații înspăimîntați ai acestora, forțați să fie martori; mutilarea rituală a victimelor, precum tăierea nasului, a sînilor, a urechilor sau a penisului, precum și practica de a forța membrii unei familii, amenințați cu cuțitul sau cu pușca, să se ucidă unii pe alții
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
organele genitale ale victimelor lor și le-au forțat, cu arma îndreptată spre ele, să le mănînce înainte de a le executa? E posibil ca voința soldaților de a forța mamele amenințate cu armele să-și împuște în cap propriii copii înspăimîntați, în fața unei mulțimi, pentru ca după aceea să le împuște și pe ele și întreaga mulțime, este posibil ca astfel de fapte să dovedească că noi, oamenii, avem o necesitate înnăscută de a fi violenți? Ce altceva explică plăcerea perversă și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pas. Fară urmă de echivoc nuvela aduce în fața cititorului două... Ana. Nici una nu mai amintește prin nimic de cealaltă. Ana cea dintâi e o femeie care se năcăjea și se temea văzându-și copilul pus de Ghiță în spatele câinelui, țipă înspăimântată, grăi jăluindu-se, strigă speriată, apoi pentru a readuce zâmbetul pe fața soțului își purtă (copilul) fricoasă pe Cula. Această femeie își depășeste propriile temeri, nu fără urmă de tremur interior, dintr-o dăruire și o dragoste care emoționează. Ghiță însuși
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]